2022-05-08

Junii din Brașov. Portul tradițional

În Duminica Tomii (1 mai) a avut loc una dintre cele mai cunoscute activități ale Junilor: Parada călare sau „Ziua de Călări”, cum o numesc ei.
În Vinerea din Săptămâna Luminată a fost „Aruncarea în țol”:
tanar June aruncat in țol, Brasov, Piata Prundului, mai 2022
Fotografiile
le-am preluat de pe pagina Fb Brașov, orașul sufletului meu. Am uitat de Juni.

În fiecare a doua duminică din luna mai este Ziua Națională a Portului Tradițional din România.

Nu eram o pasionată a „tradiționalului” dar de când există acest „curent” ciudat prin care pare că se tinde spre „desființarea” tradițiilor și chiar a istoriei, ca și cum trecutul n-ar mai avea valoare, ca și cum „adepții” acestui curent vor să fie ei „primii oameni”, făuritorii istoriei omenirii, încerc să aflu mai multe. Sigur, exagerez un pic ceea ce se întâmplă.

E cert, nu mă pricep la costumele populare mai mult decât la tradiții, în general, dar încerc să-mi lămuresc unele chestiuni și, pe măsura posibilităților, să le mențin vii.

Eram așa de sigură că sunt destui oamenii care păstrează vii tradițiile încât mi-am zis că n-are rost să mă bag în seamă și eu, o neofită care poate doar să creadă pe cuvânt pe cei care au făcut cercetări în materie.

Ziua Națională a Portului Tradițional din România a fost instituită în aprilie 2015; în decembrie 2014 Senatul respinsese propunerea legislativă cu privire la marcarea acestei zile, dar s-a votat în Camera Deputaților, for decizional.

Portul popular românesc datează din secolele IX – X, dar mai multe mărturii există din secolul al XIV, consemnate în Cronica Pictată de la Viena, 1358, care descrie bătălia de la Posada, între regele Carol Robert de Anjou și voievodul muntean Basarab I – este reprezentat portul autentic al bărbaților: cămăși lungi, strânse la mijloc cu brâu sau centură, ițari, opinci și căciuli din bucăți de piele de oaie. (scrie pe doxologia)

Pe întreg teritoriul țării se observă ușor că albul este culoarea dominantă în costumele tradiționale. Cromatica și ornamentele, cusăturile etc. diferă de la o zonă la alta, de perioadele în care sunt purtate ș.a.m.d.

Cum scriam mai sus: nu-s o pricepută, dar am extras câteva idei despre portul popular al Junilor din Brașov. Sar peste istoria Junilor pentru că obiceiul se pierde în negura timpului. Cercetatorii au păreri diferite în ceea ce privește obiceiul Junilor. Unii aderă la teoria conform căreia acest obicei are origini ancestrale indoeuropene, iar alți istorici atribuie unora dintre ritualurile existente în obiceiul junilor origine traco-dacică sau chiar pelasgică. Mai sunt și cei care afirmă că originile acestui obicei și ritualurilor care-l însoțesc trebuie căutate în sfera de simboluri și ritualuri specifice frățiilor sau confreriilor organizate paramilitar.

Cert este că obiceiul Junilor s-a schimbat și adaptat de-a lungul a sute de ani și, în ciuda vitregiilor istoriei, obiceiul este păstrat și continuă, Junii având același loc de „retragere”: Pietrele lui Solomon, o poiană înconjurată de cinci stânci imense și o grotă atribuită legendarului rege Solomon.

Cuvântul „june” se identifică aici cu „bărbat”; s-a alăturat atributul „tânăr” pentru a se face deosebirea între cei necăsătoriți și cei căsătoriți care erau obligați să iasă din rândurile companiei în momentul căsătoriei. June (tânăr) – bătrân este o nepotrivire, dar are sens pentru că – explică istoricii – trebuiau îngroșate rândurile celor care luptau pentru apărarea ținutului (ceata Junilor Bătrâni este formată din bărbații căsătoriți).

Parada Junilor calare. Coborarea in Cetate
foto din luna mai 2013

În Brașov sunt șapte cete de Juni: șase din Șcheii Brașovului: Junii Tineri, Junii Bătrâni, Junii Naționali Albi (Albiori), Junii Curcani, Junii Dorobanți – și o ceată din cetate (oraș): Junii Brașovecheni, formată din șcheienii care s-au stabilit în cetate.

Într-o broșură publicată în 1890, etnograful și folcloristul brașovean George I. Pitiș, originar din Șchei, scria despre portul Junilor: "A doua zi de Paști, adică în Lunea Paștilor, Junii se îmbracă frumos, că au să meargă pe la fete după ouă. Altădată se îmbrăcau după cum era portul pe atunci de umblau unii și cu opinci; dar acum umblă cu cizma ori și cu papuci (ghete) și cu cioareci (ițari) și cu cămașă albă și călcată, scoasă peste cioareci și cu șpențăle, pe piept cu ceaprazuri și cei cu dare de mână cu nasturi de argint, la unii suflați cu aur. Acum șpențălele sunt răscroite nemțește, dar mai înainte vreme erau făcute „sadea” adică croite dintr-una. În cap sunt Junii cu pălării și mai ales cu pălării de mătase și păroase” (fetrul era materialul preferat). (...) Cam ceva mai înainte de 1848, Junii au început să se gătească la pălării cu panglicuțe înguste, prinse cu bongoșe ori cu ață, iar vătaful și armașii purtau câte o „ruje” (cocardă). De la 1848 încoace au început Junii să poarte pe pălării câte trei panglici în trei fețe: roșu, galben și vânăt, de le coseau una lângă alta și lăsau vârfurile să atârne îndărăt. (...) De câțiva ani ungurii i-au oprit să mai poarte panglici în trei fețe împreunate pe pălărie, așa că acum îi vezi purtând care roșu, care galben, care vânăt, care și câte două feluri și așa umblă toată săptămâna cât sunt în petrecere.”

Junii Tineri

Pe baza unei reproduceri din 1832 Al. Surdu arată că în trecut Junii Tineri purtau haine obișnuite românești: cămașă albă, lungă până mai sus de genunchi, fără guler, cu mâneci lungi și largi; la vreme rea aveau cojoace și sarici; la brâu erau încinși cu șerpare late „ghintuite”, în care, pe vremuri, purtau pistoale; aveau cioareci albi, strânși pe picior și erau încălțați unii cu opinci, alții cu cizme. Purtau pălării cu borul larg și calotă rotundă. Cei mai mulți purtau mustăți mari, răsucite în sus și pletele lungi până la umeri.

Astăzi poartă cămașă albă cu crețuri, lungă până la genunchi, peste care pun un „flanel” cu mâneci, acoperit de un „laibăr” și de un șpențel (haină și jachetă) de culoare vânat-închis, cu nasturi de argint sau suflați cu aur. Cioarecii sunt albi, de dimie fină și poartă cizme indiferent de anotimp. Pălăriile sunt de catifea, împodobite cu panglici tricolore.

Ion Mușlea preciza că pentru ieșirea călări la Pietrele lui Solomon, Junii purtau doar „laibărul” fără șpențele, indiferent de vreme (obicei păstrat și azi).

Junii Bătrâni

Aceștia poartă costum identic cu cel al Junilor Tineri – fiind și aceasta o dovadă a originii comune a celor două grupuri - dar fără panglici la pălărie. În ultimul timp, exceptând șergile, membrii companiei poartă tricolorul ca panglică în bandulieră; pe piept au lentă tricolor. În vechime, „bătrânii” – adică cei căsătoriți – însoțeau alaiul așezându-se în urma grupurilor de juni, iar ca grup sub numele de „Juni Bătrâni” s-au constituit după 1877.

Junii Naționali Albi (Albiori)

În vechime se numeau „ăi albi”, deoarece costumul lor era alcătuit din veșminte albe. Junii Albiori s-au constituit în anul 1860, în contextul înființării Asociațiunii Transilvănene pentru Cultura și Literatura Poporului Român (ASTRA); cei mai mulți membri făceau parte din breslele măcelarilor și negustorilor din Șchei.

În ceea ce privește costumul, Junii Albiori au cămăși de pânză albă, scoase în afară, lungi până la genunchi și largi, în 12 clini, împodobite cu fluturi aurii și broderii în motive românești. Poartă cizme, iar pe cap o căciulă de blană albă. Inițial purtau căciulă neagră, dar pentru a se distinge de celelalte grupuri și-au confecționat căciuli albe cu „țoc”, ca la Curcani, susținute sub bărbie cu o curea, modelul ei amintind de căciula lui Mihai Viteazul care, în condițiile celor trei popasuri brașovene, a avut bune legături cu românii din Șchei.

La brâu au un chimir lat cusut cu motive naționale și numai vătaful poartă o lăibărică (vestă) albă cu găitane negre și pe margini cu cusături, țesute cu „troaca” (un „război de țesut arhaic, cu ciocănele, care a dat șcheienilor porecla de „trocari”).

Junii Curcani

Compania s-a format în anul 1879 din rândul bărbaților care locuiau „Pe Coastă”. „Curcani” corespunde companiei omonimice acoperită de glorie în războiul pentru Independența României (1877) – au luat acest nume deoarece românii din Ardeal nu puteau participa la acest război. Arătau prin aceasta că erau cu sufletul alături de ceilalți români.

Costumul Junilor Curcani seamănă cu cel al Junilor Tineri, doar că în loc de pălării Curcanii au căciuli negre cu „țoc” împodobite cu pene de curcan și susținute sub bărbie cu o curea fină.

Junii Roșiori

Juni Rosiori calari, Brasov, luna mai 2022
foto din mai 2022

Compania e fondată în 1908, prin desprindere din rândul Junilor Albiori și care, prin costum și onomastică, amintește războiul de Independență din 1877. În procesiunea festivă la Pietrele lui Solomon au costumul cel mai pitoresc: cămașă bogat brodată cu motive populare și sute (și chiar mii) de paiete din argint aurit, încinsă cu un șerpar (brâu) cusut cu mărgele și fluturi aurii. Laibărele sunt de dimie albă, cusute cu ibrișin negru sau împodobite cu găitane, pe care vătaful îl poartă pe umărul stâng, iar ceilalți Juni pe umărul drept. Portcapul de roșior cu „pampon roșu” este caracteristică lor. Unii bătrâni spun că actualele pampoane sunt date de model de Nicolae Iorga, care le procurase de la armata română cu prilejul popasului Junilor Brașoveni la București, în cadrul serbărilor din 1906.

Junii Dorobanți

În 1924 se desprind din grupul „Curcanilor”. Costumul seamănă cu cel al Curcanilor, dar Dorobanții poartă căciulă sură, ca a lui Mihai Viteazul, pe care apare stema Țării Românești.

Junii Brașovecheni

Grupul s-a constituit în anul 1922 (obținând statut juridic în 1929), din rândul românilor din Șchei stabiliți în Brașovul-Vechi, ca semn al trăirii istorice comune cu românii din Șchei. Aceștia sunt asemănători Junilor Bătrâni atât ca organizare cât și în port, doar că în loc de pălărie poartă căciulă simplă țurcană cu „țugui”.

Surse info: „Junii brașoveni și troițele lor din Șcheii Brașovului”, de pr. dr. Vasile Oltean, Editura Semne, București, 2000 și „Sărbătoarea Junilor la Paști. Obicei particular al Românilor din Șchei (Brașov)”, de G. I. Pitiș, Brașov, 1890, Reeditare Pastel, 2010.

18 comentarii:

  1. Foarte interesant. O sa mai reiau, ca nu am retinut cine stie ce!
    Eu simt asta de ceva vreme, legat de 'uitarea' traditiilor, autorilor importanti, a istoriei. Totul se incearca a fi estompat, blurat, distrus. Nu cred ca gresim prea mult. Nu vreau si nu pot sa-mi imaginez ce va mai fi peste vreo 50 de ani... :(
    Multumesc pentru postare, draga mea! O seara frumoasa si noapte buna!
    Pupici!❤️😘

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Iti multumesc pentru interes, Suzana draga! ❤️
      Sunt convinsa ca ai retinut suficient "ca idee" chiar daca ai fi citit pe diagonala. 😊 Prin "suficient" ma refer la faptul ca sigur vei sti despre ce e vorba cand vei auzi/citi pe undeva despre Juni. 😊
      Am observat - cu multumire - ca s-a pornit un "curent" contra acestor indivizi lenesi-intelectual care nu vor sa existe oameni care stiu mai multe decat ei. :)) Cred ca acest "contra-curent" va fi mai puternic. Vedem pest 50 de ani. ;)
      Cu placere! Multumesc! Noapte buna si tie! Pupici! 😘

      Ștergere
  2. Es muy interesante conocer las tradiciones de cada país. Te mando un beso.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Tengo la misma opinión. Es otra forma de conocer el mundo, más allá de paisajes, edificios...
      Te mando un beso.

      Ștergere
  3. De aruncatul in tol am auzit, dar n-am vazut niciodata. La parada Junilor am fost de vreo doua ori. Impresionanta, plina de traditii. Uit mere care sunt cetele. Caii sunt impresionanti, mai ales acee ce par ca au picioarele imbracate cum e cel negru din poza pusa de tine. Ca o "pierdere" si a acestei traditii am vazaut ca de la an la an, junii nu doar ca nu mai au cai, dar nu mai stiu sa calareasca. Tot mai des apare conducatorul calului(adica stapanul care sa tina calul potolit). Stiu ca nu oricine poate face parte din randurile lor. Trebuie sa provii dintr-o familie cu vechime in Brasov.
    La pietrele lui solomon am fost, dar nu de parada Juniloc. Stiu ca odata ajunsi acolo au ceva traditii pe care le respecta, sau inca le mai respectau cu ceva ani in urma( aruncarea buzduganului).

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu-mi amintesc sa fi vazut "aruncatul in tol", dar la parada Junilor calari am fost aproape an de an in copilarie si adolescenta - cand am inceput sa inteleg ca sarbatorii i se dau conotatii politice am mers mai rar, dar mergeam si pentru ca imi plac caii (obisnuiam sa merg in Poiana la "centrul de echitatie" si numai pentru a vedea caii!) dar si pentru ca, alaturi de o multime de oameni, stiam care-i "obiceiul". 😊 Ziceam ca_comunistii si faceam ca noi.
      Si nu de oriunde din Brasov, ci din Schei.
      In cazul calaretilor tineri cred ca e vorba si despre emotii - caii isi simt imediat "musterii" si daca-i un cal tanar e mai greu de stapanit, mai ales sub impulsul emotiilor calaretilor, a galagiei facute de multimea de spectatori. Cresterea/ingrijirea cailor e costisitoare si nici locuri unde ar putea s-o faca nu prea mai sunt. Sper din tot sufletul sa nu piara acest obicei!
      Dada, inca respecta multe dintre traditii. Au renuntat la unele, dar dintre acestea imi amintesc doar de "ingroparea vatafului".
      Cand mergeam cu parintii, in copilarie, am fost la pietrele lui Solomon si cu ocazia Junilor si nu prea-mi placea aglomeratia; mai apoi am mers, dar nu si in zilele cand Junii sarbatoreau acolo - prea aglomerat pentru gustul meu, prea lungi cozile la orice. 😊

      Ștergere
  4. Muito bom a explicação dos historiadores
    as fileiras dos que lutaram pela defesa da terra
    A formação dos grupos para idetificar os jovens senhores. Muito bom!

    Desejo um bom dia.

    Beijinhos 🌷

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Acho que foi uma boa ideia - para aquela época - se organizar em grupos menores, e eles se mobilizaram mais rápido quando necessário.
      Obrigada.
      Eu desejo-lhe um bom dia.
      Beijinhos 💐

      Ștergere
  5. Am trecut repede sa-ti spun sa ai zile linistite si cu spor. Pe aici e soare. Pupici!❤😙

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Iti multumesc, draga Suzana! ❤️ La fel iti doresc si eu tie!
      Si aici e soare, si din cand in cand bate vantul.
      Pupici! 😘

      Ștergere
  6. Mi-am dat seama că știam cam nimic despre Junii Brașovului.
    Mulțumesc!
    P.s.
    De câteva ori fiicele mele au fost în dificultate când voiau să arate unor prieteni străini specificul Ro. Junii sunt în mod cert un obicei spectaculos.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. E foarte frumos obiceiul lor - mie-mi place foarte mult, desi prea putin din tot "protocolul" stiu (sau am avut ocazia sa vad/asist). Un lucru e sigur: fortati de comunisti Junii au fost nevoiti sa accentueze partea artistica; din 1948 in 1968 au fost "interzisi" si li s-au confiscat bunurile. O legenda urbana spune ca in 1968 a vizitat Brasovul un nu stiu ce mare comunist bulgar care - se zice - ar fi studiat la "Andrei Saguna" in tineretea lui si a vrut sa vada Junii (si asa li s-a permis, din nou, sa apara in public, dar cu alt gen de "spectacol": unul laic). Apoi... s-au adaptat "modernismului".
      Cu placere. Si eu iti multumesc!
      P.S. Si costumele traditionale sunt spectaculoase - mai ales ale Junițelor, chiar daca pe ici-colo au unele elemente asemanatoare cu ale săsoaicelor sau ale femeilor din zona Bran. 😊

      Ștergere
  7. Olá Diana!

    Ajudar a manter as tradições vivas é sempre muito importante, além de que sempre aprendemos algo importante sobre outro lugar.
    Desejo-lhe uma semana iluminada.
    Abraços Loiva

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Olá Loiva!
      Concordo totalmente com você: é importante manter vivas as tradições e conhecer outras.
      Obrigada!
      Desejo a você também uma ótima semana!
      Abraços.

      Ștergere
  8. Un eveniment foarte frumos.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Este unul dintre motivele pentru care mi-ar placea sa reziste in timp.

      Ștergere
  9. Foarte interesant (mi-am salvat si eu articolul - abia astept sa il arat silui Tati). Stau si ma intreb daca eu am vazut vreodata ceva - stiu ca intr-un an era o sarbatoare organizata undeva spre poarta aceea dinspre drumul spre Poiana (imi scapa acum numele ...). Dar stau si ma intreb daca era cu Junii, sau era ceva cu bere si oameni imbracati cu ceva de influenta medievala (in clin spre varianta a doua...).
    Ma bucur ca ai scris - ti-am mai spus si o repet. Ador cand sintetizezi asa informatia - mi-e usor sa o citesc si imi face si placere :D.
    Pupici!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Incetisor, voi reusi sa raspund la toate aceste mesaje pe care mi le-ai lasat - si pentru care iti multumesc! - dar la care nu am reusit sa raspund pentru ca incercam sa respect niste termene. 😊
      Poarta spre Poiana...? E Poarta Schei, dar nu tocmai spre Poiana (cand vi dinspre oras), ci mai mult spre Piata Prudului din Schei si de unde se ajunge la "drumul vechi" spre Poiana (cel pentru "pietoni" altfel spus) 😊
      Junii "fac spectacol" in special in Piata Prundului, chiar daca, de regula "coboara in oras".
      Cine stie ce o fi fost in "zona Portilor" fostei cetati Bv si sa fi fost costume medievale... 😊

      Iti multumesc pentru apreciere, draga Rux, si iti multumesc pentru interes. Esti una dintre cititoarele minunate. 💗 Pupici!

      Ștergere

Va multumesc pentru ca sunteti aici. Comentariile sunt moderate deoarece e singura metoda pe care o stiu sa nu pierd vreun mesaj si sa evit mesajele nepotrivite. Le public imediat ce accesez blogul. Multumesc pentru intelegere.