28 aug. 2012

Copiii sunt viitorul Lumii


Îți poți trăi viața doar în două moduri: sau crezi că nu există magie, sau crezi că totul e magie.
Albert Einstein

În micile universuri în care copiii își duc existența nimic nu este resimțit mai acut decât nedreptatea. Charles Dickens

Dacă vrem să schimbăm cu adevărat ceva la un copil, ar trebui să analizăm mai întâi acel lucru pentru a vedea dacă nu este ceva ce ar putea fi mai degrabă schimbat în noi înșine.
Carl Jung


Un copil este un înger ale cărui aripi se micșorează pe măsură ce îi cresc picioarele. (?)

Parinții n-ar trebui să-i mintă pe copii niciodată, nici măcar atunci când pare a fi în folosul lor. Minciuna este ceva foarte periculos chiar și în cantități mici. Ea deteriorează conștiința, iar aceasta, împreună cu dragostea, sunt lucruri de valoare eternă.
Pablo Casals

Copiii sunt mesajele vii pe care le trimitem unor vremuri pe care nu le vom vedea.
John W.Whitehead

Timpul prezent este definit de Thomas Carlyle ca ”cel mai mic copil al eternității, copil și moștenitor al timpurilor trecute, cu binele și răul lor, și parinte al întregului viitor, cu noi întrebări și semnificații”, de a cărui înțelegere corectă sau eronată depind chestiunile de viață și de moarte pentru toată lumea, ghicitoarea sfinxului adresată nouă tuturor, ca să răspundem ca și cum am trăi și nu am muri.

Omul care nu mai are nimic de pierdut este cel mai greu de învins.
Goethe

Un om care căruia i-a murit copilul este un om care nu mai are    nimic de pierdut. Un om căruia i-a murit copilul este un om care nu se mai teme de nimic; este un om care va trăi cu inima însângerată până la moarte și dacă poate duce o viață normală este un om cu adevărat puternic. Pe acești oameni numai moartea îi poate învinge.

16 comentarii:

  1. Foarte adevarate aceste citate :) seara faina iti doresc :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. O seara frumoasa si tie, Ciprian! :)

      Ștergere
  2. Carl Jung a spus lucru mare...cati parinti insa,incearca macar sa-si imagineze asa ceva...
    e greu sa fii copil chiar daca nu pare...
    eu nu am copii,am doar o nepotica pe care o vad o data la cativa ani pentru ca ne desparte un ocean dar am avut ocazia sa petrec cu ea o perioada mai lunga de timp cand era relativ mica...asa am inteles cata dreptate are Jung si cat de greu este,cum spuneam,sa fii mic...noroc ca se fac mari :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. E greu sa fii copil, da! Nici eu nu am copii :( Am "crescut", insa, destui! Numai unul dintre verisori are patru! :)) Sunt "dadaca de serviciu" :) Am inlocuit si o amica la gradinita (era educatoare)... Si observ cum parintii inoculeaza, efectiv, teama in copiii lor... Un exemplu ce-mi vine imediat in minte (pentru ca e cel mai intalnit - de mine) este teama de caini! Țipa, efectiv, la ei: nu te apropiaaa!!! Copilul incepe sa planga, cainele sa latre si teama e gata instalata! In loc sa le explice ca nu trebuie sa se repeada spre caini - ca exemplu - ei urla ca ii mușca acel caine!
      Nu mai stiu unde am citit ca teama se invata! Uneori - dupa cum se vede - suntem invatati sa ne fie teama! :( Din fericire am avut parinti care nu m-au invatat teama. Mereu am avut libertatea de a alege. Nu mi-au interzis - au incercat sa ma faca sa inteleg - nu au incercat sa ma "schimbe", ci doar sa ma educe...

      Daaa! Noroc ca ne facem mari! :))

      P.S. Eram "in drum" spre tine, sa aflu ce-i cu Arcana! Vin acum! Si, mai apoi, sa recuperez, 'ca am lipsit :)

      Ștergere
  3. stai linistita...sunt langa "cutiuta" mea :)

    ai mare dreptate in legatura cu teama si exemplul pe care l-ai ales este perfect...exact asa se intampla...
    noroc ca am fost in preajma nepoatei mele cand era mica spre disperarea fratelui meu care iubeste animalele de la distanta...
    ea,datorita mie le iubeste de aproape :))
    exact asta va fi subiectul postarii din aceasta miercuri...dar e secret :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu mai spun nimanui! :) E secret!

      **
      Ce-mi place cum zici: "le iubeste de aproape"! :) Parca vad un ghemotoc de fata care tinea in brate un ghemotoc de blana! :)) Si, uite asa,(si) datorita tie, dragostea pentru animale, "de aproape", se va perpetua.

      Ștergere
  4. :) fetele mele sunt cele care mi-au dat întotdeauna putere sa merg mai departe, oricate greutati am întâmpinat! Sunt fericita când le privesc si stiu ca nimic nu a fost "in zadar" :)
    Frumos articol! tare-tare frumos! :)
    Noapte buna, Diana draga!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asa zice mama mereu! Ca ori de cate ori a simtit ca ii este greu ne privea si totul parea mai usor.
      Multumesc, Carmen.
      Viata fericita alaturi de toti cei care iti sunt dragi!

      Ștergere
  5. nu degeaba copii sunt supranumiti adevaratii critici, cei care nu iarta si isi striga fara regret nemultumirea :D ... cum era vorba aia "adevarul iese doar din gura copiilor si a betivilor" :D .. cat despre pierderea unui copil, nu cunosc sentimentul, nu vreau sa-l cunosc, nu mi-l pot inchipui, nu vreau sa mi-l inchipui ... insa, din ce am observat in jur, e destul de dureros chiar si peste ani si ani ... vad asta in ochii bunicii mele care a pierdut un copil de foarte mic si pana si astazi, dupa atatia ani (si vorbim de peste 60 de ani), cand isi aminteste ochii ei incep sa curga siroaie

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Chiar ca au copiii un stil de a spune adevarul! Ar trebui incurajati sa o faca mereu! Dar se intervine prin educatie pana se ajunge la... minciuna. Ar trebui sa spuna adevarul atunci cand e esential, dar... ce e adevarul? Cumil definim? Un nepotel al meu - avea vreo patru ani, cred, plecand de la o petrecere, gazda a vrut sa-l pupe si el i-a zis: "Nu ma pupa, ca puti!" Tipa mirosea a transpiratie... Iti dai seama ce au simtit parintii lui! S-a suparat, dar am inteles ca mai apoi i-a trecut!

      Cine pierde prin moarte un copil e ciuntit sufleteste si e norocos daca mai are macar unul. Uneori, daca mai au timp si mai pot sa faca unul se tem sa-l aduca pe lume... sa nu se intample la fel...
      Zilele trecute am aflat despre mai multe morti ale unor copii - nu erau copii, dupa varsta, dar erau tineri: pana in varsta de 30 de ani! Amandoi erau copii unici. Parintii erau devastati! Ei nu mai aveau nici sansa de a mai aduce unul pe lume! Iar despre a infia unul e inutil sa le povestesti - prea putini o fac sau ar face-o.
      Draga ta buni... Ce-o fi si in sufletul ei.

      Ștergere
  6. da, copii sunt totul , eu am doar unul , pentru ca asa a vrut Dumnezeu , dar as fi vrut mai multi...iubesc tare mult copii !!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sa-ti traiasca! Viata lunga, armonioasa si imbelsugata! Ai un singur copil dar poti avea multi nepoti si stranepoti! :)
      Ai oferit ceva frumos acestei lumi!

      Ștergere
  7. Tot manunchiul de vorbe alese si intelepte adunate aici de tine atat de inspirat, sunt foarte adevarate. E o mare arta sa stii sa cresti un copil. Din pacate multi, desi sunt parinti, nu stiu a-i face oameni. A fi parinte, pentru ei, e o intamplare. Asta e cel mai grav lucru.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Excelent exprimat: pentru unii e o intamplare! Si pentru unii este un "asa trebuie" Am auzit prea multe femei spunand: "ma casatoresc, ii fac un copil si divortez" sau: "ii fac un copil si asa <> langa mine" sau: "ii fac un copil si traiesc din pensia alimentara" sau: "ma casatoresc si fac copii pentru ca asa e normal"
      Sunt cuvinte pe care daca nu le-as fi auzit as fi zis ca sunt exagerari!
      Cred ca oamenii au ajuns doar sa perpetueze specia si atat, uitand ca un copil e rodul Iubirii.

      Ștergere
  8. Sa stii ca eu reactionez destul de urat cand aud parintii ca isi sperie copiii. I-am dat foarte multa libertate baiatului meu, dupa ce i-am spus cum stau treburile si l-am lasat sa aleaga.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Esti minunata! Si pe mine ma ingrozesc cei care isi sperie copiii sau incearca sa-i "apere" de viata, practic!
      Mama a fost ca tine! Dar mai tarziu ne-a zis ca era "cu sufletul la gura" in unele cazuri. Parintii ne-au spus ce si cum, ne-au explicat mereu de ce cred ei ca nu ar fi buna hotararea noastra, dar nu ne interziceau. Dar mama a refuzat sa ne cumpere bicicleta, in adolescenta, de teama sa nu ne loveasca vreo masina - ca eram "nebuni" si unii dintre amici au ajuns la spital cu membre rupte, cu rani de toate felurile. Dar mai tarziu - pe la varsta de 17 ani, am incalecat motociclata! In poligon, bineinteles - dar si pe anumite sosele, noaptea, cand nu mai erau si altii pe acolo. Ups! S-a prescris fapta, pot s-o recunosc acum :)

      Asa... si cu toate ca ne-a lasat lesa lunga nu le-am dat batai de cap prea mari. Sora mea nu le-a dat chiar deloc-deloc dureri de cap. :) Iar eu... pare ca mi-am "revenit" :))

      Ștergere