George Bacovia, Cu voi...

Mai bine singuratec și uitat, / Pierdut să te retragi nepăsător, / În țara asta plină de humor, / Mai bine singuratec și uitat.

O, genii întristate care mor / În cerc barbar și fără sentiment, - / Prin asta ești celebră-n Orient, / O, țară tristă, plină de humor.

Poezia Cu voi... am ales-o deschizând la întâmplare volumul Versuri și proză, George Bacovia, Editura Eminescu, Bucureșți, 1987.

Imi plac poeziile, să nu fiu înțeleasă greșit, doar că prefer proza. Astfel consider că, prin definiție, nu sunt cititor de poezie, dar versurile scrise de George Bacovia m-au atras foarte mult; mă amuză și azi – poate-s șui, ‘că mă amuză? Poate. Unii spun că-s versuri din care emană tristețe. Așa o fi. Personal, zâmbesc când le citesc, imaginându-mi, de exemplu, Liceu, - cimitir / Al tinereții mele - / Pedanți profesori / Și examene grele (...) - din poezia Liceu.

Cum să nu zâmbesc când, în anii de liceu, aveam sentimentul că... tinerețea se irosește, și ne amuzam între noi, liceenii – pierzând câștigând nopțile ascultând muzică și punând lumea la cale - că ar fi mai fain să fim întâi pensionari, apoi să mergem la școală și apoi la muncă. Între timp am aflat că putem fi tineri – și chiar putem copilări – la orice vârstă.

Copii, jucați-vă cât timpul vă permite.

Normele sunt legi, pe care ni le impunem noi înșine sau care nu au o putere externă de constrângere - scria pe undeva George Bacovia.

Faptul că cele mai multe poezii ale lui îmi plac nu înseamnă că știu pe de rost tot ceea ce scriu aici.

Câteva date biografice

George Bacovia e pseudonimul lui George Andone Vasiliu. S-a născut în 4/17 septembrie 1881, la Bacău. Tatăl lui, Dimitrie Vasiliu, era comerciant în Bacău. Mama lui a fost Zoe Vasiliu, fiica unui boier.

În 1905 se stabilește la București împreună cu fratele său Eugen. O mai veche nevroză (prima internare în 1914, la sanatoriul Dr. Mărgăritescu din București), îl obligă la o viață mai mult retrasă. Zicea el:

Nu mă plictisesc și nu mă neliniștesc în singurătate. Din cauza temperamentului mi-am croit fatal o astfel de viață. (...) Societatea cere mereu oameni robuști, care să se străduiască cu spor pentru ea, să-i ducă mai departe rostul. Melancolia firii mele nu ar fi niciodată înțeleasă. Unii din prietenii mei îmi spun că sunt inadaptabil, că fug de oameni. Este o exagerare. Iubesc oamenii și îi privesc cu interes prin geamul din fața casei mele. Cred că fiecare duce ceva bun cu sine, și, dacă nu sunt toți la fel, de vină sunt împrejurările care diferă de la individ la individ. Evit oamenii pentru că persoana mea ar aduce un fel de umbrire peste veselia lor spontană. Îi respect prea mult ca să le aduc vreo supărare.

În 1928 se căsătorește cu Agatha Grigorescu, profesoară în București, unde cei doi se stabilesc. În 1931 se naște unicul fiu, Gabriel. Din 1933 se stabilește la București definitiv, cu familia.

Gabriel, cititul e un viciu, dar nu dăunător minții și trupului.

Nu te îndepărta de carte! Citește și cărți bune și cărți rele, așa poți vedea și compara binele cu răul.

Alege-ți prietenii fiule, fugi de oamenii lingușitori, ce-n față te sărută și în spate se spală cu apă de colonia.

George Bacovia moare în 22 mai 1957, la București.

Studiile lui George Bacovia

La vârsta de 6 ani începe să învețe limba germană; între 1889 și 1890 începe clasa întâi la un pension din Bacău. Din1891 învață la Școala Primară Domnească nr. 1, apoi e înscris la Gimnaziul Ferdinand. În anul 1900 se înscrie la Școala Militară din Iași, dar renunță în semestrul doi pentru că nu a putut suferi disciplina cazonă. În această perioadă a compus poezia Plumb, pe care a terminat-o abia în 1902. În 1901 se înscrie în cursul superior al Liceului Ferdinand, absolvind în 1903. Perioada liceului îl inspiră pentru unele poezii – cum ar fi Amurg violet (1899).

Are talent la vioară și la alte instrumente din orchestra școlii, pe care o și dirijează. Se evidențiază și la gimnastică, dar și la desen – în 1899 obține premiul I pe țară la concursul Tinerimii române pentru desen artistic după natură.

Se înscrie la Facultatea de Drept din București, dar se retrage. În 1907 se înscrie la Facultatea de Drept din Iași, și absolvă în 1911 - plătește zece ani cotizațiile la baroul din Bacău dar nu profesează.

Locuri de muncă și activitate literară

A avut mai multe ocupații: suplinitor (desen și caligrafie), șef de birou, copist, ajutor contabil, referent bibliotecar. În 1932 obține o pensie de la Societatea Scriitorilor Români (SSR) și din 1940 de la Casa de Pensii a Scriitorilor, de curând înființată. Consiliul de Miniștri îi acordă pensie de onoare în 1955.

A debutat în Literatorul (1899), cu poezia Și toate, semnată B. George. Între 1903-1904 frecventează cenaclul lui Macedonski.

Colaborează la câteva reviste. În 1915 scoate revista Orizonturi noi, la Bacău; în 1925, tot la Bacău, scoate revista Ateneul cultural.

Opere și premii

Volumul de debut: Plumb, în 1916. E premiat în 1923 de Ministerul Artelor pentru volumul Plumb; în 1925 obține premiul pentru poezie al SSR, ex aequo, împreună cu Lucian Blaga; în 1934 obține Premiul Național de poezie, alături de Tudor Arghezi.

Alte volume: Scântei galbene (1926), Cu voi, (1930), Comedii în fond (1936), Ștanțe burgheze (1946) s.a.

În 1947 e sărbătorit la Bacău pentru 65 de ani de viață și 50 de ani de activitate literară. Îi este reeditată opera începând din anii 1956 și 1957. În 1956, la vârsta de 75 de ani, primește Ordinul Muncii clasa I.

Macedonski e cel care îl descoperă, dar se impune greu cu originalitatea absolută a poeziei sale. Eugen Lovinescu e reticent până la a considera poezia lui Bacovia fără artă. Poeții se dovedesc mai receptivi.

Volumul Poezii (1929) – cuprinzând Plumb și Scântei galbene – inaugurează, de fapt, receptarea critică propriu-zisă, dar George Călinescu nu-l consideră un mare poet. George Bacovia se impune ulterior în ochii criticilor și numele lui e tot mai des asociat cu al scriitorilor moderni.

Simbolist prin formație (format la școala simbolismului literar francez), își depășește epoca, aparținând poeziei române moderne ca unul dintre marii precursori. E considerat azi cel mai mare poet care a reprezentat simbolismul din literatura română.

Înscriu această postare la Citate favorite, pe blogul Suzanei: Floare de colț.

Alte citate – George Bacovia

Viața e mai tare decât mizeriile ei.

Esențialul vieții? E a nu fi prea esențial.

A murit prezentul? S-a dus și viitorul? Învie trecutul? Pentru cine?

Ce vreți voi, așa e creierul meu; gândește când nu e nevoie și stă când nu trebuie să stea.

La naiba! Ei, și ce dacă mi-au picat toți dinții! E o sincopă a vieții.

Prezentul vrea să mă doboare, dar nu va putea.

Viața-i melodie frumoasă. Un rai, - plăcere este viața.

Nu am niciun crez poetic. Scriu precum vorbesc cu cineva, pentru că îmi place această îndeletnicire. Trăind izolat, neputând comunica prea mult cu oamenii, stau de vorbă adesea cu mine însumi, fac muzică și, când găsesc ceva interesant, iau note pentru a mi le reciti mai târziu. Nu-i vina mea dacă aceste simple notițe sunt în formă de versuri și câteodată par vaiete. Nu sunt decât pentru mine.

E noapte când oamenii se culcă și se iubesc... când tot orașul cântă cu note de ploaie ca o veche pianolă... singur, prin casă fac versuri...

Dacă tot orașul plânge ca o veche pianolă... Ce este gândul în sine?... mâine ne vom duce după pâinea cea blondă, cea brună... înainte... (din Bucăți de noapte, proză)

Să tot aștepți ca, din cultura secolului, să prinzi un ce tot mai mult, când interesante actualități par a fugi în trecut, este a te apropia, fără să știi, de inacțiune. (din Impresii de roman, postume)

surse info:

Scriitori români, mic dicționar, Editura Stiințifică și Enciclopedică, București, 1978;

https://arhivecronopediene1.wordpress.com/2017/09/12/25-de-citate-celebre-ale-lui-george-bacovia-2/

libertatea.ro

Literatura pentru copii. Paul Hazard

Revista World Literature Today¹, în anul 2001, anunța într-un articol un nou premiu internațional: Premiul Neustadt NSK pentru literatură dedicată copiilor:

Copiii de astăzi percep lumea din fotografiile făcute din spațiu. Ei înțeleg conceptele de pământ și mări fără frontiere naționale – acestea nu au reușit niciodată să limiteze circulația aerului, a curenților oceanici sau a ideilor. Prin urmare, se cuvine ca cele mai importante premii din literatura pentru copii să fie internaționale, să reprezinte universalitatea și diversitatea copiilor și a literaturii lor și să ofere tinerilor cititori cărți și idei a căror circulație este la fel de liberă ca cea a curenților marini.

Zâmbind, cărțile roz trec toate granițele; pentru ele nu există vameși ai minții (Paul Hazard)

Recunosc, știu cum e azi literatura pentru copii doar în linii generale dar înainte vreme (zic cunoscătorii):

valențele umaniste, atât de vizibile în cazul literaturii pentru copii, îi subliniază puternic caracterul internațional sau chiar net pacifist.

Copilul caută tot ceea ce vorbește sufletului său sau îi aprinde imaginația, el este interesat de micul danez, ca și de tânărul italian, de englez ca și de camaradul său spaniol cu condiția ca aceștia să exprime sentimente care să-l satisfacă: virtute recompensată, viciu pedepsit, dragoste sublimă și eroică.

(scrie Paul Hazard² în lucrarea sa Les livres, les enfants et les hommes)

În ceea ce privește valoarea artistică indispensabilă oricărei literaturi de bună calitate Andre Maurois³ este categoric:

O carte, fie pentru copii, fie pentru adulți trebuie să reprezinte înainte de toate o operă de artă.

Totuși, acest aspect al valori artistice e dezbătut de critică... Literatura pentru cei mici ridică unele probleme etice și pedagogice și unii specialiști recunoscuți au câteva precizări și nuanțe. Astfel, Benedetto Croce⁴ consideră că

nu se poate oferi drept hrană spirituală copiilor arta pură, care cere, pentru a fi gustată, maturitate a gândirii, exercițiu de atenție, o multiplă experiență sociologică.

G. Gentile⁵ apreciază:

adevărata artă pentru copii nu e aceea care exprimă o mentalitate adultă, ci o artă care dă viață unei lumi de gânduri simple de sentimente imediate lumea însăși în care trăiește sufletul copilăresc.

(din Perspective asupra textului – prefață – la romanul Micul Lord).

În literatura pentru copii opera de artă înseamnă mai nimic, iar morala unei povești e, uneori, o concluzie stupidă pentru micii cititori care vor să stea cu zânele. Adulții impun arta copiilor, dar aceștia au învățat să se apere de impunerile adulților:

ei sar, pur și simplu, peste paginile care îi plictisesc. O lecție uluitoare de compoziție pentru autori și pentru critici: păstrați doar paginile pe care cititorul nu le sare.

spune Paul Hazard.

Fiecare țară dă și fiecare primește, nenumărate sunt schimburile

așa era viziunea lui Paul Hazard despre comerțul internațional cu cărți pentru copii.

Visul lui Hazard, acceptat cu recunoștință, este astfel declarat realitate, antidotul perfect împotriva războiului, urii și distrugerii. Literatura pentru copii, și într-adevăr copiii înșiși, devin gardienii remediilor pentru traume de război.

a scris Bertha E. Mahony⁶.

Cu acest text – care depășește cam prea mult limitele jocului - particip la Citate favorite, jocul găzduit de Suzana.

Despre lucrarea Les livres, les enfants et les hommes a lui Paul Hazard

Paul Hazard e primul academician care a publicat o lucrare privind literatură pentru copii, in 1932: Les livres, les enfants et les hommes, o lucrare devenită clasică și care a rămas multă vreme una dintre puținele dedicate studiului literaturii pentru copii. Cartea marelui umanist a propus o abordare istorică și geografică a cărților pentru copii, insistând asupra faptului că până la urmă copiii își aleg propriile cărți și că bunele intenții sau bunele sentimente nu sunt suficiente pentru a face ca o carte să fie bună pentru copii. Doar lucrările puternice sunt adoptate de publicul tânăr. Cărți precum Robinson Crusoe, Călătoriile lui Gulliver, Singur pe lume, Cuore și multe altele au fost (și mai sunt, în multe cazuri) în preferințele copiilor deși nu au fost concepute pentru ei.

Lucrarea a fost descrisă ca o evaluare sensibilă a cărților scrise pentru cititorii foarte tineri sau preferate de ei, acoperind toată Europa de-a lungul a mai multor secole. El a fost primul care a subliniat că Europa de Nord a depășit Europa de Sud în ceea ce privește literatura pentru copii.

(...) nu am știut să vorbim copiilor decât foarte târziu, în Franța sub Ludovic al XIV-lea cu Perrault, în Italia abia la sfârșitul secolului al XIX-lea, cu Pinocchio. Nordul mai mult decât Sudul are cheia acestei limbi, iar maestrul este Andersen. Acest lucru vine din faptul că Sudul vrea să fie logic în timp ce Nordul visează. Suntem la mijloc.

Da, cărțile pentru copii mențin sentimentul națiunii: dar mențin și sentimentul umanității. Ele descriu cu dragoste țara natală: dar descriu și ținuturile îndepărtate în care locuiesc frații noștri necunoscuți. Ele traduc ființa profundă a rasei lor, dar fiecare dintre ele este un mesager care traversează munții și râurile, care traversează mările și care merge să caute prietenii în celălalt capăt al lumii. Fiecare țară dă și fiecare țară primește; nenumărate sunt schimburile; și astfel se naște, la vârsta primelor impresii, republica universală a copilăriei. (Paul Hazard, 1949)

Lucrarea este o adevărată teorie a literaturii pentru copii și, dincolo de aceasta, e o colecție de reflecții valoroase asupra educației în general.

Autorul îi ridiculizează pe adulții care scriu și recomandă cărți edificatoare, și e cu veselie de partea copiilor, arătând cum aceștia, hărțuiți de atâtea cărți plictisitoare pentru copii, au știut să se apere alegând cărți care nu le sunt dedicate lor (sau sărind peste paginile care îi plictisesc).

Paul Hazard, autorul cărții La crise de la conscience européenne nu și-a datorat celebritatea acestei lucrări despre educație și literatură pentru copii intitulată Les livres, les enfants et les hommes, dar a manifestat un interes constant față de acestea din urmă, prin diverse lucrări, articole, conferințe.

https://en.wikipedia.org/wiki/Paul_Hazard

https://www.cairn.info/revue-le-telemaque-2007-2-page-83.htm

https://books.openedition.org/pur/41338

Note despre unele nume și denumiri care apar în text

1. World Literature Today a fost fondată de Roy Temple House, directorul Departamentului de Limbi Moderne al Universității din Oklahoma, în anul 1927, cu numele de Books Abroad; în ianuarie 1977 a fost redenumită cu numele actual.

Revista de cultură și literatură internațională e publicată o dată la două luni de Universitatea din Oklahoma și publică eseuri, poezie, opere de ficțiune și recenzii ale unor cărți apărute în întreaga lume. Birourile funcționează ca un centru de științe umaniste pentru o varietate de activități culturale – personalul revistei organizează conferințe și simpozioane.

La fiecare doi ani sponsorizează acordarea Premiului Internațional Neustadt pentru literatură și a Premiului Neustadt NSK pentru literatură dedicată copiilor. Organizează anual Conferința Puterbaugh privind Literatura Internațională.

(https://en.wikipedia.org/wiki/World_Literature_Today)

2. Paul Gustave Marie Camille Hazard (n. 30.08.1878 – 13.04.1944), istoric literar francez, eseist, profesor, academician, promotor al literaturii comparate (împreună cu Fernand Baldensperger a fondat Revista de literatură comparată, în 1921).

3. Émile Salomon Wilhelm Herzog este numele adevărat al lui André Maurois (n. 26.07.1885 – d. 09.10.1967) – scriitor (a scris și pentru copii), eseist, istoric, biograf francez. S-a născut într-o familie bogată de evrei alsacieni; după ce și-a luat licența în Litere s-a ocupat un timp de conducerea uzinei deținută de familia sa. În timpul primului război mondial s-a înrolat în armata franceză și a servit ca interpret, apoi ca ofițer de legătură cu armata britanică. În 1938 e ales membru al Academiei Franceze.

Susținea el:

Cititul este mai mult decât un exercițiu mental revigorant; îi face pe tineri să-și dea seama că adevărul stă ascuns, că nu se arată niciodată de sine stătător – e un dar făcut celor care îl caută, dar trebuie reunit de ei prin muncă, muncă metodică și sinceritate. Biblioteca este un însoțitor esențial al școlii/universitatii; aș merge atât de departe încât să spun că educația este doar o cheie pentru a deschide ușile bibliotecilor.

(https://ro.wikipedia.org/wiki/Andr%C3%A9_Maurois)

4. Benedetto Croce (n. 25.02.1866 – d. 20.11.1952) a fost critic literar italian, filozof, umanist, scriitor, istoric și politician (membru al Partidului Liberal Italian). La vârsta de 21 de ani scrie prima sa operă de amploare, La rivoluzione napoletana del 1799. În 1903, împreună cu Giovanni Gentile înființează o revistă care cuprinde studii asupra literaturii italiene contemporane, La Critica. A scris numeroase lucrări de filosofia istoriei și de estetică; la vârsta de circa 40 de ani a scris principala sa opera: Estetica.

Practic, el n-a avut o diplomă universitară, pregătirea lui fiind în mare parte aceea a unui autodidact. La insistențele unui unchi al său (la 17 ani de la moartea părinților în 1883) a urmat câteva cursuri ale Facultății de Drept, dar nu absolvă. Timp de șase ani (1886-1892) călătorește în țările de mare cultură; în 1892 se stabilește la Neapole, unde-și va petrece întreaga viață.

În timpul regimului lui Mussolini, la început, a fost înșelat de doctrina fascistă, considerând-o de dreapta, putând să restrângă și să contracareze tendințele de stânga împotriva restrângerii libertății individului, dar a înțeles curând că e vorba despre o altă formă de tiranie și a devenit, în interiorul și în afara Italiei, simbolul opoziției față de fascism, punctul central al iubitorilor de libertate.

După al doilea război mondial Italia nu a revenit la monarhie, cum și-ar fi dorit el, și nici Partidul Liberal n-a reînviat la guvernare, dar noua Italie, în forma ei democratică, a fost inspirată de spiritul său.

A inființat Institutul Italian de Studii Istorice ca centru de cercetare.

(https://www.britannica.com/biography/Benedetto-Croce)

5. Giovanni Gentile (n. 30.05.1875 – d. 15.04.1944) – filosof, educator, om politic italian.

Și-a conceput propriul sistem de gândire, pe care l-a numit idealism actual (real) sau actualism, care a fost descris ca extrema subiectivă a tradiției idealiste. Idealismul actual e o formă de idealism întemeiat ce contrastează cu idealismul transcedental al lui Kant și idealismul absolut al lui Hegel.

G. Gentile a fost influențat de unii intelectuali din epoca Risorgimento (mișcare social-politică ce a dus la Unificarea Italiei), de la care a împrumutat ideea de autoctisis (autocreație), dar a fost puternic influențat și îndrumat de școlile de gândire idealiste și materialiste germane – Karl Marx, Hegel și Fitch – împărtășind idealul creării unei Epistemologii, o teorie a cunoașterii care nu face presupuneri.

G. Gentile a avut influență în furnizarea unei baze intelectuale pentru fascismul italian și a scris (ca autor fantomă) prima parte din Doctrina fascismului (1932) atribuită lui Mussolini.

A murit ucis de doi partizani comuniști din organizația Gruppi di Azione Patriottica.

(https://en.wikipedia.org/wiki/Giovanni_Gentile)

6. Bertha Everett Mahony, căsătorită Miller (n. 13.03.1882 – d. 1969), este o figură proeminentă a mișcării literaturii pentru copii. A creat una dintre primele librării pentru copii din Boston, Massachusetts (1916), a fondat Revista Horn Book și a creat editura Horn Book, Inc. A avut și o librărie ambulantă dar aceasta nu prea s-a bucurat de succes și a fost închisă, sponsorii considerând că nu merită investiția.

The Horn Book este cea mai veche revistă de acest gen din America și e considerată arbitrul excelenței în ceea ce privește literatura pentru copii. Primul număr a apărut în octombrie 1924 și a constat, în principal, dintr-o listă de cărți noi recomandate. În timp, în paginile revistei s-au adăugat critica și filosofia, pe măsură ce domeniul literaturii pentru copii s-a extins.

(https://en.wikipedia.org/wiki/Bertha_Mahony)

N.B. Textul nu reprezintă o analiză a ceea ce este literatura pentru copii; sunt doar fragmente inspirate de jocul citatelor, și informații adiacente.

Image by Rosy from Pixabay

Tagore, despre copii

Rabindranath Tagore consideră copilăria ca fiind acea fază a vieții care întruchipează cele mai mărețe idealuri umane - acest aspect (spun cunoscătorii) se reflectă în operele lui.

Următoarele citate nu le știu plasa în lucrările (lui Tagore) din care sunt extrase pentru că am dat de ele într-o agendă veche și la vremea aceea nu obișnuiam (nu mă interesa) să rețin amănunte despre ce și cum – autorul și cam atât.

Postarea este pentru Citate favorite, joc preluat de Suzana de la Zina, pornit în colaborare cu Ella.

*

Nu limita un copil la propria ta învățătură pentru că el s-a născut într-un alt timp.

*

Copilul învață atât de ușor pentru că are un dar natural, dar adulții, pentru că sunt tirani, ignoră darurile naturale și spun despre copii că trebuie să învețe prin metodele aplicate lor. Insistăm asupra hrănirii mentale forțate și asupra lecțiilor noastre.

*

Când acceptăm orice disciplină pentru noi înșine încercăm să evităm totul, în afară de ceea ce este necesar scopului nostru; această tenacitate, care aparține minții adulților, este cea pe care o impunem copiilor. Spunem: „Nu ține niciodată mintea trează”.

*

Din obscuritatea solemnă a templului copiii aleargă afară să stea în țărână; Dumnezeu îi privește jucându-se și uită de preot.

*

Încă un citat și gata. De la Vasile Ghica: Copiii au devenit atât de deștepți încât nu te mai poți înțelege cu ei.

Imagine de Darkmoon_Art de la Pixabay

Doi copii se certau

Doi copii se certau.

- Când e soarele mai aproape? Când e la răsărit sau când se află în creștetul bolții cerești?

- Când se ridică e mai aproape, spune unul.

- Nu – zice celălalt copil. Când abia răsare e cât roata unei căruțe, pe când la amiază e cât o tipsie. E mai mare când e mai aproape.

- Nu! Când abia se înalță e rece, și când ajunge deasupra capului nostru frige. E rece când se află departe.

Confucius nu a putut să-i lămurească!

**

Kong Qiu (Zhong Ni, Kong Fu Zi, Kong Zi sau Confucius) a fost supranumit de adepții lui și „sfânt”. A trăit între anii 551-479 i.e.n. și e considerat cel mai mare filosof al antichității chineze. Filosofiile sale erau legate de moralitatea personală și guvernamentală, de corectitudinea relațiilor sociale, de justiție.

Confucius s-a născut cu o înfățișare destul de ciudată: în creștetul capului avea o bulbucătură asemănătoare unei coline și așa numelui tatălui i s-a alăturat și numele Qin (= colină). A rămas orfan de mic. Era înalt, bine făcut, avea o putere neobișnuită, ca și tatăl său – putea doborî cu o lovitură de picior un tigru. Era priceput în mânuirea arcului și a carelor de război, dar nu se lăuda cu măiestria lui. Îi plăceau drumețiile. Într-o zi, se spune, l-a prins noaptea într-un loc numit Shong Mu (Mai presus de mama) și n-a înnoptat acolo din cauza denumirii; n-a vrut să bea apă dintr-o fântână numită Fântână hoților.

În templul strămoșesc al țării Qi, Kong Zi a avut prilejul să asculte muzica Shao și a fost cuprins de o asemenea vrajă încât trei luni mai târziu sunetele acelea încă îi mai stăruiau în urechi, că nici mâncare nu i-a trebuit în acel timp.

Shao e un gen muzical tradițional din sudul Chinei; e muzică lăsată moștenire de regele Yao, o muzică de o neasemuită frumusețe.

(din cartea Legende chinezești - de la facerea lumii la Confucius; traducători: Li Jiayu și Elvira Ivașcu, Ed. Univers, București, 1988)

Binele copiilor ar trebui să aibă prioritate. Citate favorite

Să îngrozeşti un copil cu imaginea iadului, să consideri femeile o creaţie inferioară este bine pentru lume?

[Christopher Hitchens (n. 13.04.1949 - d. 15.12.2011), scriitor, critic literar si jurnalist anglo-american)

*

Sunteţi arcurile din care sunt trimişi copiii voştri ca nişte săgeţi vii. (Kahlil Gibran)

*

O persoană este o persoană, oricât de mică.

(Dr. Seuss = Theodor Seuss Geisel)

*

Răspundeţi întotdeauna zâmbetului copiilor mici. Să îi ignoraţi înseamnă să le distrugeţi credinţa că lumea este bună. (Pam Brown, poetă australiana născută in 1948 in Seymour, Victoria)

*

Chiar dacă oamenii sunt încă foarte tineri nu ar trebui să fie împiedicaţi să spună ce gândesc. (Anne Frank)

*

Copiii trebuie învăţaţi cum să gândească, nu ce să gândească.

[Margaret Mead (n. 16.12.1901 - d. 15.11.1978), considerată unul dintre cei mai renumiţi antropologi ai tuturor timpurilor şi scriitoare; publicaţia Time a considerat-o una dintre cele mai influente femei ale secolului al XX-lea).

Postare pentru întâlnirea de luni: Citate favorite - joc găzduit de Zina şi pornit împreună cu Ella. Se pot alătura toţi cei care doresc să împărtăşească ceea ce le-a atras atenţia într-o carte sau in altă parte.

Adulţii urmează căi. Copiii explorează.

(Neil Richard Gaiman, născut in 10.11.1960, autor britanic de povestiri şi romane SF şi fantezie, romane ilustrate, teatru radiofonic şi film; e numit “star rock” al lumii literare)

*

Trăiţi astfel încât atunci când copiii voştri se gândesc la corectitudine, bunătate şi integritate, să se  gândească la voi.

(H. Jackson Brown, Jr., născut in 1940, autor american cunoscut cel mai bine pentru cartea inspiraţională “Little Instruction Book”, bestseller între 1991-1994)

*

Copiii încep prin a-şi iubi părinţii; pe măsură ce îmbătrânesc îi judecă; uneori îi iartă.

(Oscar Wilde, Portretul lui Dorian Gray)

*

Să ne sacrificăm astăzi pentru ca toţi copiii noştri să aibă un mâine mai bun.

[A.P.J. Abdul Kalam (n. 15.10.1931 - d. 27.07.2015), om de ştiinţă in domeniul aerospaţial, al 11-lea preşedinte al Indiei, între 2002-2007]

*

Fiecare copil vine cu mesajul că Dumnezeu nu este încă dezamăgit de om. (Rabindranath Tagore)

*

Dacă doriţi să fie inteligenţi copiii voştri citiţi-le basme. Dacă doriţi ca aceştia să fie şi mai inteligenţi, citiţi-le mai multe basme. (atribuit lui Albert Einstein)

*

Aproape de finalul postării o frază care mi se pare amuzantă şi care îi este atribuită lui Aristotel:

Mamele sunt mai iubitoare decât taţii copiilor lor deoarece sunt mai sigure că sunt ai lor. ☺

₪₪₪

La final repet mesajul social (citiţi, vă rog, ce scrie cu mov in textul la care fac trimitere) privind ajutorul financiar pentru copiii din orfelinatele României:

Alex Bratu şi alţi zece artişti, reuniţi sub numele Friends of Hope and Homes îndeamnă la fapte bune: o donaţie de 2 euro / lună prin SMS la numărul 8844 cu textul HOPE în beneficiul Fundaţiei Hope and Homes for Children, donaţie prin care contribuim şi noi la închiderea centrelor de plasament de tip vechi şi găsirea celor mai bune alternative pentru copiii din ele, printre care se numără şi construcţia de case de tip familial.

Copiii sunt viitorul lumii.

Fourier – socialism utopic si ezoterism. Citate favorite

Progresele sociale şi schimbările de perioadă se operează in funcţie de progresul femeilor spre libertate, iar decăderile ordinii sociale au loc in funcţie de descreşterea libertăţii femeilor.

Pasiunile descrise atât de filosofi sunt tot ceea ce există mai nobil după Dumnezeu, fiindcă acesta a dorit ca tot universul să fie modelat conform efectelor produse de ele in mişcarea socială. (Teoria celor patru mişcări)

*

Nu se poate citi trunchiat in destine, universul este făcut după modelul sufletului omenesc. (Schelling; fraza utilizată de Charles Francoise Marie Fourier ca epitaf al lucrării Despre analogie)

*

Din pasiunea lui pentru analogie, Fourier scrie: Ar trebui bazate aceste analogii pe detalii ample, in primul rând pe frunzele plantelor. Frunza crispată a sfeclei roşii zugrăveşte truda urgisită a sclavilor şi muncitorilor; frunza grotească a napului […] este imaginea ţăranului cap de familie, care îşi adjudecă întregul beneficiu in numele moralei. Varza este emblema dragostei misterioase, a intrigilor ei mascate. […] Frunzele frământate şi unduitoare închipuie eforturile pline de isteţime ale îndrăgostiţilor siliţi să-şi ascundă legătura.

Pasiunea lui pentru această interpretare analogică îl împinge să constate că omul se articulează in jurul unui “arbore pasional”, un nou arbore al sefiroţilor Kabalei, şi că acesta combină douăsprezece pasiuni in opt sute zece caractere posibile. (Maeştrii ocultismului, de André Nataf).

*

Un copil vi se pare plin de cusururi fiindcă e lacom, certăreţ, fantezist, răzvrătit, obraznic, curios şi greu de strunit; acest copil este singurul perfect dintre toţi; el va fi cel mai înflăcărat la muncă in Ordinea combinată. De la vârsta de zece ani, va fi ridicat in grad printre copiii eminenţi ai cantonului, iar onoarea de a-i conduce la paradă şi la lucru îi va modela caracterul unui adevărat conducător.

*

Pentru Fourier, alienarea socio-cosmică rezidă in denaturarea jocului liber al pasiunilor noastre. Un moralism nefast a dat naştere îndatoririlor artificiale, de unde a rezultat o dezordine atât in privinţa societăţii, cât şi a întregului univers.

Postare pentru jocul Citate favorite găzduit de Zina şi pornit împreună cu Ella. Se pot alătura in joc toţi cei care doresc să împărtăşească ceea ce le-a atras atenţia într-o carte, la un moment dat.

Charles Françoise Marie Fourier (07.04.1772-10.10.1837) a fost economist, sociolog, filosof socialist de tendinţă utopistă. S-a născut in oraşul Besançon, in familia unui comerciant textil. A realizat o critică profundă a societăţii capitaliste, dezvăluind contradicţiile acesteia. Problemele sociale îl preocupau in primul rând, dar dorea să le rezolve nu ca un sociolog, ci ca un filosof ce nu-l uita pe actorul care le dezvăluie şi pornind de la care acestea capătă înţeles. Fourier îşi bazează sistemul – şi asta îi reproşează Marx – cu mult mai puţin pe aspectele strict economice, cum ar fi schimburile, producţia şi consumul, ci preponderent pe teoria sa despre Atracţie, această forţă care, o data regăsită, va conduce omenirea către deplina ei realizare şi o va pune in concordanţă cu universul. (wikipedia)

Ecranul verde. A pune totul sub semnul indoielii

La scoala ar mai trebui invatati tinerii sa gandeasca singuri, sa puna totul sub semnul indoielii

Cei mai buni profesori sunt cei care iti spun incotro sa te uiti dar nu iti spun ce sa vezi. (Alexandra K. Trenfor)

Nu-i invata pe copii numai sa citeasca. Invata-i sa se intrebe despre ce au citit. Invata-i sa puna sub semnul indoielii totul. (George Carlin)

Uneori, a sti intrebarea e chiar mai important decat a sti raspunsul.

Atunci cand oamenii nu vor mai spune:”am vazut la TV, deci e adevarat” vom avea o sansa in plus sa ne intelegem intre noi, sa avem chiar si politicieni de alta factura.

Copiii trebuie invatati sa… caute intrebari,

sa actioneze in conformitate cu ceea ce gandesc. Toti cei pe care ii numim azi “mari inventatori”, “mari ganditori” sunt dintre cautatorii de intrebari. Deocamdata, a gandi nu este interzis.

Un om intelept ia propriile decizii, un om ignorant urmeaza opinia publica (proverb chinezesc)

Copiii ar trebui invatati si sa conteste autoritatea:

ceea ce e bine pentru unii nu e obligatoriu sa fie bine pentru toti. Dar care parinte sau profesor ar dori sa faca asta? Si-ar submina propria autoritate. Cand li se spune copiilor “nu e bine / nu e voie sa faci asta” trebuie sa li se explice de ce. “Pentru ca asa vreau eu”, “pentru ca asa zic eu”, “pentru ca asa e” nu sunt argumente si autoritatea celor care vin cu astfel de “argumente” trebuie contestata. Copilul va invata sa se opuna mai apoi si unor legi care nu beneficiza majoritatii, ci doar unei anume minoritati, intereselor unor anumite grupuri, persoane etc. Vor invata sa distinga intre avantajele si dezavantajele hotararilor luate de altii “pentru binele lor” si, mai mult decat probabil, nu vor mai invata eventualele prejudecati ale parintilor si ale profesorilor si - nu in ultimul rand - vor fi greu de manipulat.

Fiecare generatie se plange de noua generatie, generatie care nu se supune autoritatii, care cere justificari pentru anumite hotarari. E de bine. Fiecare varstnic de azi a avut perioada sa in care a contestat autoritatea apoi, cumva, cei mai multi s-au resemnat. Contestarea autoritatii este si o cale prin care lumea evolueaza. Pentru a sti sa conteste autoritatea fara a deveni infractori trebuie sa cunoasca principiile de baza ale moralei, trebuie sa stie ce drepturi au dar si care le sunt obligatiile. Numai cine cunoaste o situatie foarte bine poate incerca sa o schimbe / s-o imbunatateasca daca nu-i place. Si nimeni nu poate cunoaste foarte bine o situatie daca nu stie sa gandeasca si nu vede lucrurile in ansamblu.

Copiii trebuie invatati sa puna sub semnul indoielii...

tot ceea ce citesc, tot ceea ce vad, tot ceea ce aud si atunci vor fi din ce in ce mai putini cei care vor putea fi inselati de “ecranul verde” si nu vor mai fi inselati de propaganda unora si altora.

Cine poate fi absolut sigur ca ceea ce vede si / sau aude la TV in anumite situatii este si adevarat exact asa cum i se prezinta? Cand aud la TV “maine e miercuri” ma uit in calendar, sa fiu sigura. Ceea ce vedem uneori la TV ca fiind “live” e fals… Fotografiile pot fi si mai usor trucate si isi poate da seama de aceasta numai cine are un program special si are fotografia la dispozitie. Azi pot aparea in aceeasi fotografie sau in acelasi cadru de film Elvis dand mana cu Obama.

Videoclipul de pe link-ul de mai jos arata cum pot fi indusi in eroare privitorii. Astfel, oricine poate sta in… baia lui si sa para ca e martor… la o executie in mijlocul desertului.

https://www.youtube.com/watch?t=11&v=c9cDUpLYkkA

Chiar si o foto pe care ti-o faci singur poate fi spectaculoasa cand cunosti tehnica “ecranului verde” si chiar daca nu… O dovada ar putea fi videoclipul de mai jos:

https://www.youtube.com/watch?v=QxVZYiJKl1Y (What's on your mind?)

Cine stie sa gandeasca singur nu ajunge in situatii disperate incat sa-si inventeze stirile sau – mai rau! – sa-si inventeze o viata! Cine stie sa gandeasca nu va spune niciodata “a zis la TV / scrie in ziar / scrie pe net, deci e adevarat”.

Cine gandeste stie ca nu tot ce zboara se mananca si stie ca sub eticheta "stire incendiara" e doar un foc de paie al carui fum il induce in eroare.

Altele:

https://diana-kundalini.blogspot.com/2015/06/ce-nu-se-invata-la-scoala-i.html

https://diana-kundalini.blogspot.com/2015/07/altruismul-ar-trebui-invatat-la-scoala.html

https://diana-kundalini.blogspot.com/2015/07/discriminarea-se-invata-in-copilarie.html

O ceașcă de ceai

Nan-in, un maestru din epoca Meiji (1868-1912), a fost vizitat de un profesor universitar care dorea să cunoască ce înseamnă filosofia Zen.

Nan-in îl servi cu ceai. A umplut ceașca oaspetelui, dar a continuat să toarne.

Profesorul îl privi mirat și spuse:

- Ceașca s-a umplut, nu mai încape nimic!

- Tu, ca și această ceașcă, ești plin de părerile tale, de prejudecăți. Cum să-ți explic ce înseamnă Zen, dacă nu are unde să intre? Golește-ți întâi ceașca…

Mintea copilului este ca o ceașcă goală: adulții trebuie să fie atenți ce și cât toarnă, să lase copilului șansa de a-și forma propriile păreri despre toate cele care îl înconjoară.

Mintea unui copil este o pagină albă, pe care putem scrie aproape tot ce voim; dar odată ce am scris, cerneala aproape că nu se mai poate şterge - spunea Sir John Lubbock, primul baron Avebury (30.04.1834 – 28.05.1913) - filantrop, bancher, politician liberal, om de știință, poet.

La mulți ani copiilor de toate vârstele!

Copiii sunt viitorul Lumii

Îți poți trăi viața doar în două moduri: sau crezi că nu există magie, sau crezi că totul e magie.

Albert Einstein

În micile universuri în care copiii își duc existența nimic nu este resimțit mai acut decât nedreptatea. 
Charles Dickens

Dacă vrem să schimbăm cu adevărat ceva la un copil, ar trebui să analizăm mai întâi acel lucru pentru a vedea dacă nu este ceva ce ar putea fi mai degrabă schimbat în noi înșine.

Carl Jung

Un copil este un înger ale cărui aripi se micșorează pe măsură ce îi cresc picioarele. (?)

Parinții n-ar trebui să-i mintă pe copii niciodată, nici măcar atunci când pare a fi în folosul lor. Minciuna este ceva foarte periculos chiar și în cantități mici. Ea deteriorează conștiința, iar aceasta, împreună cu dragostea, sunt lucruri de valoare eternă.

Pablo Casals

Copiii sunt mesajele vii pe care le trimitem unor vremuri pe care nu le vom vedea.

John W.Whitehead

Timpul prezent este definit de Thomas Carlyle ca ”cel mai mic copil al eternității, copil și moștenitor al timpurilor trecute, cu binele și răul lor, și parinte al întregului viitor, cu noi întrebări și semnificații”, de a cărui înțelegere corectă sau eronată depind chestiunile de viață și de moarte pentru toată lumea, ghicitoarea sfinxului adresată nouă tuturor, ca să răspundem ca și cum am trăi și nu am muri.

Omul care nu mai are nimic de pierdut este cel mai greu de învins.

Goethe

Un om care căruia i-a murit copilul este un om care nu mai are nimic de pierdut. Un om căruia i-a murit copilul este un om care nu se mai teme de nimic; este un om care va trăi cu inima însângerată până la moarte și dacă poate duce o viață normală este un om cu adevărat puternic. Pe acești oameni numai moartea îi poate învinge.