2021-04-17

Jurământul medicului

Obișnuim să numim „doctor” o persoană care a terminat facultatea de medicină. Înțelesul cuvântului „doctor” e mult mai restrâns, în fapt, și se referă la un titlu academic obținut de cineva după studii aprofundate într-un domeniu (aproape oricare). Pe scurt, „doctor” este persoana care a obținut un doctorat = e super-super specializat într-un domeniu (ramură dintr-un domeniu etc.).
Desigur, sună mai bine să spunem „dna/dl doctor” decât „dna/dl medic” așa că, (și) în limba română medic și doctor sunt sinonime. Medicul este profesionistul autorizat în domeniul sănătății, care întreține/restabilește sănătatea omului practicând medicina (adică, ceea ce a învățat la facultate, după facultate, în practică, studiind continuu pentru că în acest domeniu totul pare că se dezvoltă cu viteza luminii). Medicul examinează pacienții, le
 revizuiește/completează acestora istoricul medical, diagnostichează boli sau leziuni. Administrează tratamente și sfătuiește pacienții cu privire la sănătatea și bunăstarea lor fizică și psihică.
Profesia de medic este una extrem de stresantă - pentru acei medici care o practică din pasiune. Medicina (ca și în cazul altor profesii) nu este pentru oricine. Mulți medici - mai ales cei din spitale, de la „unitatea primiri-urgențe”/ambulanță - sunt sub o presiune constantă, lucrează la ore imposibile și pot ajunge să fie afectați de epuizare severă (mai ales din cauza orelor insuficiente de somn), de anxietate.
Medicii nu au numai grija pacienților, ci și grija „hârtiilor”. Birocrația e o parte deloc neglijabilă în această profesie. Sigur, nu e inutilă, în cea mai mare parte, deoarece în activitatea directă de îngrijire a pacientului trebuie introduse anumite informații/documente într-o fișă/bază de date. Desigur, există și „personal auxiliar” pentru a ține în frâu birocrația (registratorii, de exemplu), dar nu în toate cazurile. Cel puțin un sfert din timpul medicilor este alocat completării de fișe, rapoarte etc..
Ce-l face medic pe un om? Bineînțeles, studiile - în urma studiilor devine recunoscut ca profesionist în domeniu. Un medic bun nu e doar o persoană bine pregătită profesional, informată; un medic bun este atent, analitic, calm, cooperant, creativ, energic, altruist, pasionat, bun observator, curios, prietenos, responsabil, înțelept, de încredere, curajos etc. și nu e străin de etică.
În cazul medicilor nu trebuie să se pună accent pe „cantitate” ci pe „calitate”. Un medic care lucrează într-un spital trebuie să aibă unele abilități speciale, aș zice: trebuie să fie capabil să lucreze, uneori, multe ore și adesea sub presiune, ceea ce înseamnă că trebuie să fie foarte bine pregătit, să fie analitic și să ia decizii rapid; trebuie să aibă abilități de conducere - fiecare medic are o echipă, și dacă echipa nu funcționează ca un mecanism bine întreținut eforturile medicului ar putea fi zadarnice. Medicul trebuie să știe să comunice și trebuie să fie empatic.
Medicii care nu dovedesc empatie, care sunt nepoliticoși cu pacienții și colegii lor (indiferent de calificarea acestor colegi), care nu dovedesc respect față de opiniile altor medici, care nu se informează despre ultimele noutăți în specialitatea lor și - nu în ultimul rând - care sunt foarte solicitați ar trebui evitați. Un medic suprasolicitat poate fi unul foarte bun, dar dorind să aibă în grijă foarte mulți pacienți ajunge să fie și foarte obosit și oboseala îl poate aduce în situația de a greși (de a nu mai vedea pădurea din cauza copacilor). A aștepta prea mult o programare la un astfel de medic poate fi în dauna pacientului.
Sfaturile primite - de ani de zile - de la administratorii statului despre verificarea medicilor pe care îi alegem când avem nevoie nu sunt inutile și ar trebui urmate - putem evita o tragedie verificând în registrul medicilor/stomatologilor etc. dacă X sau Y au diplomă care le atestă calificarea.
A fi medic nu este deloc ușor. 
Fiecare medic, pentru a fi acceptat în profesie, trebuie să facă un jurământ. Noțiunea de etică în practica medicală se regăsește în acest jurământ care „datează” de pe pe vremea lui Hippocrate:
Voi folosi tratamentul pentru a ajuta după judecata și abilitatea mea, dar niciodată pentru a face rău.
Nici dacă mi se cere nu voi administra vreun toxic otrăvitor nimănui și nici nu voi sfătui pe alții să o facă.
În orice casă voi intra voi acționa numai în beneficiul pacientului.
Tot ce aud și văd în practica mea medicală le voi considera secrete și nu le voi divulga nimănui.
În Declarația de la Geneva, adoptată de Adunarea Generală a Asociației Medicale Mondiale în septembrie 1948, amendată și revizuită de câteva ori, apare o revizuire (și formulare modernă) a Jurământului lui Hippocrate:
Pe timpul admiterii mele ca membru al profesiei medicale:
Sănătatea pacienţilor mei va fi prima mea îndatorire.
Voi respecta secretele care îmi sunt încredinţate chiar şi după ce pacientul a murit.
Nu voi permite consideraţiilor de vârstă, boală, dizabilităţi, credinţă, origine etnică, sex, naţionalitate, afiliere politică, rasă, orientare sexuală, statut social sau oricărui alt factor să intervină între datoria mea şi pacientul meu.
Nu îmi voi folosi cunoştinţele medicale pentru a viola drepturile omului şi libertăţile sale civile, nici chiar sub ameninţare.
în plină consultare publică revizuirea codului de etică privind profesia de medic:
https://www.wma.net/news-post/physicians-code-of-ethics-updated/

Image by Clker-Free-Vector-Images from Pixabay

10 comentarii:

  1. "Nu îmi voi folosi cunoştinţele medicale pentru a viola drepturile omului şi libertăţile sale civile, nici chiar sub ameninţare."...cu moartea !
    Azi, când dictatura organizatiilor mondiale bazate pe puterea banilor, numit în Biblie "dumnezeul acestui veac"... Mamona viata sufletelor oamenilor a ajuns sa fie evaluata si negociata la bursele internationale, ma întreb retoric în ce monede se masoara valoarea unui suflet, cine îi poate evalua si aprecia justa sa valoare si care sunt criteriile dupa care un suflet este mai pretios decât altul?
    Un Weekend magic, minunat, în toate binecuvântat, draga Diana !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mi se pare foarte trist ca medicii nu mai pot fi medici (cei care vor sa fie) - sunt constransi de fel si fel de "protocoale" inventate de cei care sunt doar politicieni (poate ca unii or avea si vreo diploma de absolvire a unei scoli de medicina prin sertare) si se gandesc la beneficiile materiale imediate (ale lor si/sau ale grupurilor din care fac parte). Sufletul? "Ce-i aia?" ar intreba negustorii de boli. Poate doar pare, dar cei mai multi varstnici, bolnavi, saraci sunt tratati ca si cum n-ar avea nici demnitate. Sunt total "neproductivi" si consuma prea multe resurse - asa se deduce din comportamentul celor care inventeaza fel si fel de "protocoale" pentru ingrijire, tratament etc.
      Iti multumesc, Iosif! La fel iti doresc!

      Ștergere
  2. Mereu spunem ca teoria ca teoria, dar practica este cea care...
    Juramantul presupun ca nu este interpretat in spiritul lui, daca se intampla ceea ce se intampla azi la noi si nu numai. Oricum, medicina clasica se incapataneaza sa excluda ideea complexitatii omului, facand abstractie de invelisurile energetice. Parerea mea la nivelul solului este ca medicina holistica este ignorata aproape cu buna stiinta. O lista de chimicale este mai usor de gestionat... si genereaza si alte necesitati de acelasi gen. Si oricum imbogateste pe multi. Ceaiurile ce bani sa aduca? Ma intrebam mereu cum o poti practica fara sa iubesti oamenii? Acum vad cum...din pacate!
    Este tare complicat si periculos ceea ce se intampla. Doar medicii ar fi fost cei mai in masura sa reactioneze, pentru ca ar fi avut si anumite justificari. Insa mi se pare incredibil ca nu au facut-o.

    Subiectul este mult prea complicat, asa ca ma opresc aici. Tare triste vremuri...

    Seara buna, Diana draga. Pupici si o duminica linistita!❤️ 😘

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Unii isi respecta juramantul - pe cat le este cu putinta; fac unele compromisuri pentru a putea fi, totusi, de ajutor (cand se incapataneaza pe fatza sistemului de protocoale/chimicale risca sa fie marginalizati - si pacientii pierd, in primul rand).
      Americanii aveau (nu vad de ce n-ar mai avea) o baza de date (accesibila oricarei persoane interesate) cu toti medicii aserviti gigantilor farmaceutici - pacientii puteau consulta respectiva baza de date si alegeau la cine sa apeleze si alegeau daca sa accepte sau ba "pastilele" recomandate de respectivii...
      In Elvetia (sper ca nu ma lasa memoria) se discuta la un momenta dat daca sa mai fie consumate resurse pentru pacientii trecuti de varsta de 90 de ani (daca au nevoie de vreo operatie, in general). Ce pot sa spun?
      Am auzit studenti la medicina care se laudau ca au copiat la examen. Mama unei tipe care a terminat facultatea a zis ca fiica ei nu "s-a facut" medic sa castige cat femeia de serviciu de la primarie (pe vremea cand salariile medicilor erau nesimtit de mici) - si eu, care credeam ca fiica-sa a ales medicina din drag de oameni...
      Vor fi si mai triste... dar generatiile care vin din urma se vor obisnui din mers si - cat timp vor fi in putere/productivi - nu li se va parea nefiresc pentru ca nu au termen de comparatie si nu sunt in situatie.

      Multumesc, Suzana draga! ❤️ Duminica linistita iti doresc sa ai si tu! Pupici! 😘

      Ștergere
    2. Poate ca a venit randul lectiei care ne invata sa ne luam vietile in propriile maini si sa invatam cum sa le protejam!
      Asta da lectie...
      Pe lista aia de care vorbesti exista si nume romanesti... Nu mai retin unde am auzit, dar poate mai redescopar.

      Pupici si noapte buna!❤️ 😘

      Ștergere
    3. Putem avea grija de propria sanatate, de propria viata, dar sunt si chestiuni pe care nu le putem controla cand "ne lovesc" = avem nevoie de ajutor.
      Macar de-am putea "emigra" din "republica medicala mondiala"! Acum, mai mult decat oricand, am observat la cate medicamente se face reclama! De parca ar fi "painea cea de toate zilele" a omului! :)) Ti-a cazut un fir din sprânceană? Exista un medicament impotriva caderii firelor de păr din sprâncene! :)) Exagerez! Si stiu ca nu-i de râs.
      Am cautat un nume din Ro acum, aici: https://openpaymentsdata.cms.gov/
      dar nu am gasit; nici aici n-am gasit: https://projects.propublica.org/docdollars/
      Asta nu inseamna ca nu primeste cel pe care l-am cautat (sunt articole documentate, in presa din Ro, unde scrie ca primeste/primea - de ce n-ar mai primi?!).
      Ar trebui o baza de date de gen si pentru medicii din RO, sa stim si noi de ce insista unii sa luam pastila X cand e la fel de buna - si mai ieftina - pastila Y.

      Multumesc, la fel! Pupici! ❤️😘

      Ștergere
  3. Profesia e mult mai grea decat crede majoritatea lumii... :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Foarte adevarat; si e grea din multe puncte de vedere. Cred ca nu degeaba se zice ca nu e pentru oricine... 😊

      Ștergere
  4. I think profession of doctor is a Holly job like religious people' job

    RăspundețiȘtergere

Va multumesc pentru ca sunteti aici. Comentariile sunt moderate deoarece e singura metoda pe care o stiu sa nu pierd vreun mesaj si sa evit mesajele nepotrivite. Le public imediat ce accesez blogul. Multumesc pentru intelegere.