Am selectat câteva fragmente dintr-o
carte și din interviul acordat în ianuarie 2013 redacției
dela0.ro de istoricul Lucian Boia (n. 02.02.1944, București).
Cartea
De ce este România altfel? (ediția a II-a, adăugată) a
apărut la Editura Humanitas în 2018.
Citate
din carte:
Țările
și națiunile sunt diferite. Asemănătoare și diferite. România
intră și ea, firește, în acest joc al asemănărilor și
deosebirilor. Nu cumva este totuși și mai diferită? Cu alte
cuvinte, nu se situează oare mai "excentric", sub tot
felul de aspecte, în raport cu ceea ce ar fi o medie sau o relativă
normalitate europeană? Modul extravagant în care s-a derulat
psihodrama politică din vara anului 2012 (n.b. anul suspendării
președintelui, între altele) a lăsat impresia că țara e defectă.
Desigur, cei care privesc din afară sunt mai impresionați decât
românii, obișnuiți cât de cât cu ei înșiși, dar până și
printre români exasperarea crește. Ceva nu merge în România, și
nu doar sus, în clasa politică, și nu doar de ieri, de alaltăieri.
Să fie un blestem? Nu, e doar o istorie. Dar poate că înseamnă
același lucru.
*
Prezentul
este opera trecutului. România s-a făcut într-un anume fel: de
aceea este așa cum este. Parcurgându-i rapid istoria, am putut
identifica o lungă serie de trăsături specifice, mai mult sau mai
puțin îndepărtate de condiția europeană "medie", și
prinse ele însele în combinații contradictorii. Înlănțuindu-se,
toate aceste particularități, prea multe particularități, conduc
la România de astăzi. O țară care se încăpățânează să fie
altfel. Ceea ce înseamnă uneori și reușite, nu doar neîmpliniri
și dereglări. Necazul este că ceea ce nu merge într-o societate
ajunge să strice și ceea ce merge. Nu e un merit să mergi corect,
e o deficiență să mergi strâmb. Ce poate fi mai îngrijorător
decât faptul că atât de mulți tineri, tot mai mulți, și printre
cei mai promițători, își văd realizarea doar în afară
României? Avem nevoie mai presus de toate de o privire critică și
cât mai puțin îngăduitoare: să ajungem să separăm odată
mediocritatea și impostura de valoare. În lături!, exclama Titu
Maiorescu, la 1886. E un demers care ar trebui actualizat. Va reuși
România să o facă?
Citate
din interviu:
România
e țara cu una dintre cele mai slabe opoziții la comunism, chiar
dacă au fost oameni care s-au opus. În România nu a existat
samizdatul. Intelectualii români au ajuns la un soi de compromis cu
puterea, dându-li-se o anume libertate până la un punct dincolo de
care nu se putea trece. Aici nu a existat nicio carte publicată
clandestin și nicio opoziție de amploarea Primăverii de la Praga.
Românii nu au cultura rezistenței și asta tot din Evul Mediu vine.
Ba mai mult, au o cultură a supunerii, de la țăranul prea supus în
fața boierului, de la domnitorul prea supus în fața Porții
Otomane. Deci te supui, dar încerci să te descurci, să îl tragi
pe sfoară eventual pe cel căruia te supui. Asta nu ține de
conjunctură. Lucrurile astea ți le faci cu mâna ta.
Uitați-vă
la felul în care s-a ajuns la comunismul dinastic. Românii au
înghițit că soțul care era conducătorul țării să își
împartă puterea cu soția și cu fiul. În Europa așa ceva nu a
existat. Să nu mi se spună că a fost o fatalitate. Românii au
înghițit chestia asta care este rușinoasă și care ar trebui
asumată. Toate astea au dus la o dereglare majoră și nu am ieșit
prea bine din comunism.
Dacă
te uiți la clasa noastră politică, cu excepțiile de rigoare, ce
i-a preocupat cel mai mult a fost să se îmbogățească. Și în
contextul ăsta ideologiile au fost lăsate deoparte. (...)
Reporter:
De
ce credeți că societatea românească nu reacționează în niciun
fel în fața unor astfel de lucruri?
Lucian
Boia: Pentru că românii au cultura tăcerii, iar exploziile sunt o
dată la o sută de ani. Am avut o explozie la 1907, alta în 1989.
Ideal ar fi să nu ai asemenea explozii, ci o conștiință civică
astfel încât lucrurile să se regleze în permanență. Când s-au
redus salariile bugetarilor ar fi trebuit să existe reacția
oamenilor. Dar românii sunt apatici, nu reacționează. În țările
occidentale au fost reduceri mult mai mici și am văzut
manifestații-monstru. În Franța nu ar îndrăzni nimeni să reducă
salariile cu 1% că ar fi o nouă revoluție.
Interviul
integral:
₪
₪ ₪
Foarte interesante ideile. Chiar o sa caut cartea. Niste explicatii destul de pertinente. Acea constiinta civica este destul de slaba din pacate. Si nici nu stiu cum ar putea creste, cum s-ar produce o trezire, o zguduire.
RăspundețiȘtergereNu stiam de site-ul unde ai gasit interviul. Aduci tot felul de surprize!
Ca si mandala! Banuiesc ca tu ai facut-o. Arata tare fain.
Multumesc mult pentru postare, Diana draga! Pupici si o saptamana cu bucurii!❤️ 😘
Cu alte cuvinte (mai dure), cand eram adolescenta, o doamna dintr-o familie careia i-au fost nationalizate bunurile mi-a spus ceva asemanator: "românul e neam de sluga" (si tot la istorie a facut apel). Desi o stimam in mod deosebit am fost foarte obraznica (mai apoi ne-am impacat, cand am observat si eu infioratoarea obedienta a celor mai multi concetateni).
ȘtergereCand/daca va exista constiinta civica in Ro mie nu-mi va mai pasa: voi fi de mult cenusa-n vant. 😊
Sunt jurnalisti independenti. Intre altele, publica anchete extraordinare cu privire la subiecte foarte sensibile. Un alt site care imi place (tot jurnalism independent) este recorder.ro - si ei au anchete privind subiecte sensibile.
Da! :)) Daca tot am facut cateva mandale m-am gandit sa nu mai caut poze pe net si sa public mandale! Mandala e un simbol al ordinii universale - sa zicem ca tind spre ordine (care o fi acea ordine!) deci se potrivesc la aproape orice text. Imi place sa cred asa. 😊
Cu multa placere, Suzana draga! ❤️ De fapt, placerea e de partea mea. 😊
Multumesc. Saptamana cu bucurii iti doresc sa ai si tu! Pupici! 😘
Nu știu dacă românul are cultura tăcerii sau dacă este ”neam de slugă”... Ce văd eu împrejurul meu: cei tineri nu au suficientă cultură și eudcație ca să știe ce e bine, ei nici nu știu ce vor, în afară de distracție; cei maturi sunt, de bine de rău, ”aranjați”, stau cuminți și zic ”Doamne, ferește de mai rau!”, iar cei vârstnici sunt obosiți și sătui de tot și de toate.
RăspundețiȘtergereSărbători luminate, cu liniște și pace!
Din pacate, românul are cultura tacerii - de n-ar fi asa altfel ar sta lucrurile, pornind de jos in sus. Tineri sau varstnici, cei mai multi nu zic nimic cand seful, de exemplu, nu are dreptate (colegii "delimitandu-se imediat de "tupeist"); angajatul nu are curaj sa-i spuna sefului "e timpul sa renegociem salariul, dupa cum scrie in contractul incheiat" s.a.m.d. Nu exista nici solidaritate.
ȘtergereE si neam de sluga, intr-un fel, pentru ca nu indrazneste sa ceara un salariu mai mare si, uite asa, salariile raman mici, pentru ca angajatorii au o placa: "nu-ti convine, pleaca; la usa mai sunt 100 de fomisti care vor accepta". Cand nici acei 100 nu vor mai accepta sa munceasca pe salarii de mizerie ceva se va schimba in bine. A munci pe branci pentru bani putini inseamna... Da, si a fi disperat inseamna, dar nimeni nu va scoate castanele din foc pentru cei care nu indraznesc s-o faca singuri.
Poate ca nici nu-i rau ce fac tinerii. Sa se distreze cat mai pot, pentru ca apoi... 😊
Iti multumesc, Zina draga! La fel sa va fie si voua Paștele! Zile senine!
In postare sunt cateva adevaruri dureroase. As mai adauga si faptul ca, traditional, suntem incurajati de către autoritati să ne descurcam, respectiv sa incalcam legile, apoi ne au la mână si ne santajează...
RăspundețiȘtergereToate cele bune!
Oh, da! Super observatia! Cred ca si salariul minim si pensia minima raman la sume derizorii in ideea ca oamenii se descurca intr-un fel (mai mult sau mai putin legal) - daca nu au murit pana acum (si vin la vot) inseamna ca nu le chiar asa de greu cum zic ei... :(
ȘtergereMultumesc! Toate cele bune!