Literatura pentru copii. Paul Hazard

Revista World Literature Today¹, în anul 2001, anunța într-un articol un nou premiu internațional: Premiul Neustadt NSK pentru literatură dedicată copiilor:

Copiii de astăzi percep lumea din fotografiile făcute din spațiu. Ei înțeleg conceptele de pământ și mări fără frontiere naționale – acestea nu au reușit niciodată să limiteze circulația aerului, a curenților oceanici sau a ideilor. Prin urmare, se cuvine ca cele mai importante premii din literatura pentru copii să fie internaționale, să reprezinte universalitatea și diversitatea copiilor și a literaturii lor și să ofere tinerilor cititori cărți și idei a căror circulație este la fel de liberă ca cea a curenților marini.

Zâmbind, cărțile roz trec toate granițele; pentru ele nu există vameși ai minții (Paul Hazard)

Recunosc, știu cum e azi literatura pentru copii doar în linii generale dar înainte vreme (zic cunoscătorii):

valențele umaniste, atât de vizibile în cazul literaturii pentru copii, îi subliniază puternic caracterul internațional sau chiar net pacifist.

Copilul caută tot ceea ce vorbește sufletului său sau îi aprinde imaginația, el este interesat de micul danez, ca și de tânărul italian, de englez ca și de camaradul său spaniol cu condiția ca aceștia să exprime sentimente care să-l satisfacă: virtute recompensată, viciu pedepsit, dragoste sublimă și eroică.

(scrie Paul Hazard² în lucrarea sa Les livres, les enfants et les hommes)

În ceea ce privește valoarea artistică indispensabilă oricărei literaturi de bună calitate Andre Maurois³ este categoric:

O carte, fie pentru copii, fie pentru adulți trebuie să reprezinte înainte de toate o operă de artă.

Totuși, acest aspect al valori artistice e dezbătut de critică... Literatura pentru cei mici ridică unele probleme etice și pedagogice și unii specialiști recunoscuți au câteva precizări și nuanțe. Astfel, Benedetto Croce⁴ consideră că

nu se poate oferi drept hrană spirituală copiilor arta pură, care cere, pentru a fi gustată, maturitate a gândirii, exercițiu de atenție, o multiplă experiență sociologică.

G. Gentile⁵ apreciază:

adevărata artă pentru copii nu e aceea care exprimă o mentalitate adultă, ci o artă care dă viață unei lumi de gânduri simple de sentimente imediate lumea însăși în care trăiește sufletul copilăresc.

(din Perspective asupra textului – prefață – la romanul Micul Lord).

În literatura pentru copii opera de artă înseamnă mai nimic, iar morala unei povești e, uneori, o concluzie stupidă pentru micii cititori care vor să stea cu zânele. Adulții impun arta copiilor, dar aceștia au învățat să se apere de impunerile adulților:

ei sar, pur și simplu, peste paginile care îi plictisesc. O lecție uluitoare de compoziție pentru autori și pentru critici: păstrați doar paginile pe care cititorul nu le sare.

spune Paul Hazard.

Fiecare țară dă și fiecare primește, nenumărate sunt schimburile

așa era viziunea lui Paul Hazard despre comerțul internațional cu cărți pentru copii.

Visul lui Hazard, acceptat cu recunoștință, este astfel declarat realitate, antidotul perfect împotriva războiului, urii și distrugerii. Literatura pentru copii, și într-adevăr copiii înșiși, devin gardienii remediilor pentru traume de război.

a scris Bertha E. Mahony⁶.

Cu acest text – care depășește cam prea mult limitele jocului - particip la Citate favorite, jocul găzduit de Suzana.

Despre lucrarea Les livres, les enfants et les hommes a lui Paul Hazard

Paul Hazard e primul academician care a publicat o lucrare privind literatură pentru copii, in 1932: Les livres, les enfants et les hommes, o lucrare devenită clasică și care a rămas multă vreme una dintre puținele dedicate studiului literaturii pentru copii. Cartea marelui umanist a propus o abordare istorică și geografică a cărților pentru copii, insistând asupra faptului că până la urmă copiii își aleg propriile cărți și că bunele intenții sau bunele sentimente nu sunt suficiente pentru a face ca o carte să fie bună pentru copii. Doar lucrările puternice sunt adoptate de publicul tânăr. Cărți precum Robinson Crusoe, Călătoriile lui Gulliver, Singur pe lume, Cuore și multe altele au fost (și mai sunt, în multe cazuri) în preferințele copiilor deși nu au fost concepute pentru ei.

Lucrarea a fost descrisă ca o evaluare sensibilă a cărților scrise pentru cititorii foarte tineri sau preferate de ei, acoperind toată Europa de-a lungul a mai multor secole. El a fost primul care a subliniat că Europa de Nord a depășit Europa de Sud în ceea ce privește literatura pentru copii.

(...) nu am știut să vorbim copiilor decât foarte târziu, în Franța sub Ludovic al XIV-lea cu Perrault, în Italia abia la sfârșitul secolului al XIX-lea, cu Pinocchio. Nordul mai mult decât Sudul are cheia acestei limbi, iar maestrul este Andersen. Acest lucru vine din faptul că Sudul vrea să fie logic în timp ce Nordul visează. Suntem la mijloc.

Da, cărțile pentru copii mențin sentimentul națiunii: dar mențin și sentimentul umanității. Ele descriu cu dragoste țara natală: dar descriu și ținuturile îndepărtate în care locuiesc frații noștri necunoscuți. Ele traduc ființa profundă a rasei lor, dar fiecare dintre ele este un mesager care traversează munții și râurile, care traversează mările și care merge să caute prietenii în celălalt capăt al lumii. Fiecare țară dă și fiecare țară primește; nenumărate sunt schimburile; și astfel se naște, la vârsta primelor impresii, republica universală a copilăriei. (Paul Hazard, 1949)

Lucrarea este o adevărată teorie a literaturii pentru copii și, dincolo de aceasta, e o colecție de reflecții valoroase asupra educației în general.

Autorul îi ridiculizează pe adulții care scriu și recomandă cărți edificatoare, și e cu veselie de partea copiilor, arătând cum aceștia, hărțuiți de atâtea cărți plictisitoare pentru copii, au știut să se apere alegând cărți care nu le sunt dedicate lor (sau sărind peste paginile care îi plictisesc).

Paul Hazard, autorul cărții La crise de la conscience européenne nu și-a datorat celebritatea acestei lucrări despre educație și literatură pentru copii intitulată Les livres, les enfants et les hommes, dar a manifestat un interes constant față de acestea din urmă, prin diverse lucrări, articole, conferințe.

https://en.wikipedia.org/wiki/Paul_Hazard

https://www.cairn.info/revue-le-telemaque-2007-2-page-83.htm

https://books.openedition.org/pur/41338

Note despre unele nume și denumiri care apar în text

1. World Literature Today a fost fondată de Roy Temple House, directorul Departamentului de Limbi Moderne al Universității din Oklahoma, în anul 1927, cu numele de Books Abroad; în ianuarie 1977 a fost redenumită cu numele actual.

Revista de cultură și literatură internațională e publicată o dată la două luni de Universitatea din Oklahoma și publică eseuri, poezie, opere de ficțiune și recenzii ale unor cărți apărute în întreaga lume. Birourile funcționează ca un centru de științe umaniste pentru o varietate de activități culturale – personalul revistei organizează conferințe și simpozioane.

La fiecare doi ani sponsorizează acordarea Premiului Internațional Neustadt pentru literatură și a Premiului Neustadt NSK pentru literatură dedicată copiilor. Organizează anual Conferința Puterbaugh privind Literatura Internațională.

(https://en.wikipedia.org/wiki/World_Literature_Today)

2. Paul Gustave Marie Camille Hazard (n. 30.08.1878 – 13.04.1944), istoric literar francez, eseist, profesor, academician, promotor al literaturii comparate (împreună cu Fernand Baldensperger a fondat Revista de literatură comparată, în 1921).

3. Émile Salomon Wilhelm Herzog este numele adevărat al lui André Maurois (n. 26.07.1885 – d. 09.10.1967) – scriitor (a scris și pentru copii), eseist, istoric, biograf francez. S-a născut într-o familie bogată de evrei alsacieni; după ce și-a luat licența în Litere s-a ocupat un timp de conducerea uzinei deținută de familia sa. În timpul primului război mondial s-a înrolat în armata franceză și a servit ca interpret, apoi ca ofițer de legătură cu armata britanică. În 1938 e ales membru al Academiei Franceze.

Susținea el:

Cititul este mai mult decât un exercițiu mental revigorant; îi face pe tineri să-și dea seama că adevărul stă ascuns, că nu se arată niciodată de sine stătător – e un dar făcut celor care îl caută, dar trebuie reunit de ei prin muncă, muncă metodică și sinceritate. Biblioteca este un însoțitor esențial al școlii/universitatii; aș merge atât de departe încât să spun că educația este doar o cheie pentru a deschide ușile bibliotecilor.

(https://ro.wikipedia.org/wiki/Andr%C3%A9_Maurois)

4. Benedetto Croce (n. 25.02.1866 – d. 20.11.1952) a fost critic literar italian, filozof, umanist, scriitor, istoric și politician (membru al Partidului Liberal Italian). La vârsta de 21 de ani scrie prima sa operă de amploare, La rivoluzione napoletana del 1799. În 1903, împreună cu Giovanni Gentile înființează o revistă care cuprinde studii asupra literaturii italiene contemporane, La Critica. A scris numeroase lucrări de filosofia istoriei și de estetică; la vârsta de circa 40 de ani a scris principala sa opera: Estetica.

Practic, el n-a avut o diplomă universitară, pregătirea lui fiind în mare parte aceea a unui autodidact. La insistențele unui unchi al său (la 17 ani de la moartea părinților în 1883) a urmat câteva cursuri ale Facultății de Drept, dar nu absolvă. Timp de șase ani (1886-1892) călătorește în țările de mare cultură; în 1892 se stabilește la Neapole, unde-și va petrece întreaga viață.

În timpul regimului lui Mussolini, la început, a fost înșelat de doctrina fascistă, considerând-o de dreapta, putând să restrângă și să contracareze tendințele de stânga împotriva restrângerii libertății individului, dar a înțeles curând că e vorba despre o altă formă de tiranie și a devenit, în interiorul și în afara Italiei, simbolul opoziției față de fascism, punctul central al iubitorilor de libertate.

După al doilea război mondial Italia nu a revenit la monarhie, cum și-ar fi dorit el, și nici Partidul Liberal n-a reînviat la guvernare, dar noua Italie, în forma ei democratică, a fost inspirată de spiritul său.

A inființat Institutul Italian de Studii Istorice ca centru de cercetare.

(https://www.britannica.com/biography/Benedetto-Croce)

5. Giovanni Gentile (n. 30.05.1875 – d. 15.04.1944) – filosof, educator, om politic italian.

Și-a conceput propriul sistem de gândire, pe care l-a numit idealism actual (real) sau actualism, care a fost descris ca extrema subiectivă a tradiției idealiste. Idealismul actual e o formă de idealism întemeiat ce contrastează cu idealismul transcedental al lui Kant și idealismul absolut al lui Hegel.

G. Gentile a fost influențat de unii intelectuali din epoca Risorgimento (mișcare social-politică ce a dus la Unificarea Italiei), de la care a împrumutat ideea de autoctisis (autocreație), dar a fost puternic influențat și îndrumat de școlile de gândire idealiste și materialiste germane – Karl Marx, Hegel și Fitch – împărtășind idealul creării unei Epistemologii, o teorie a cunoașterii care nu face presupuneri.

G. Gentile a avut influență în furnizarea unei baze intelectuale pentru fascismul italian și a scris (ca autor fantomă) prima parte din Doctrina fascismului (1932) atribuită lui Mussolini.

A murit ucis de doi partizani comuniști din organizația Gruppi di Azione Patriottica.

(https://en.wikipedia.org/wiki/Giovanni_Gentile)

6. Bertha Everett Mahony, căsătorită Miller (n. 13.03.1882 – d. 1969), este o figură proeminentă a mișcării literaturii pentru copii. A creat una dintre primele librării pentru copii din Boston, Massachusetts (1916), a fondat Revista Horn Book și a creat editura Horn Book, Inc. A avut și o librărie ambulantă dar aceasta nu prea s-a bucurat de succes și a fost închisă, sponsorii considerând că nu merită investiția.

The Horn Book este cea mai veche revistă de acest gen din America și e considerată arbitrul excelenței în ceea ce privește literatura pentru copii. Primul număr a apărut în octombrie 1924 și a constat, în principal, dintr-o listă de cărți noi recomandate. În timp, în paginile revistei s-au adăugat critica și filosofia, pe măsură ce domeniul literaturii pentru copii s-a extins.

(https://en.wikipedia.org/wiki/Bertha_Mahony)

N.B. Textul nu reprezintă o analiză a ceea ce este literatura pentru copii; sunt doar fragmente inspirate de jocul citatelor, și informații adiacente.

Image by Rosy from Pixabay