Mai la început de mai

Am fost tentată să scriu că nu prea-mi amintesc cum a început luna mai, dar imediat mi-am amintit: a fost Paștele! Prea multe nu s-au petrecut de atunci până acum - zilele seamănă între ele. Și-am observat, abia după ce am editat fotografiile, că și serile seamănă destul de bine între ele.

Am destul de multe fotografii făcute din balcon nu pentru că mă plimb pe balcon, ci pentru că e locul unde fumez cel mai des. Scriam zilele trecute că acum are teiul frunzulițe. Are:

Azi sunt și mai mari decât în trei mai pe la prânz.

Spre seară, pe la ora 20 („scria” pe poză, de-aia știu), mi-au plăcut norii:

Pe la 20:30 mi-a făcut cu ochiul Soarele care mergea la nani. 

Hm. De fapt, Soarele nu merge la nani, ci începe un nou schimb de lucru, în altă emisferă; pleacă pentru a ne da nouă de veste că e timpul să mergem la nani. Cum?! Nu doarme nimeni de la ora 20? Ha! Mulți dorm, deja, la ora 20 - și pe la 5 dimineața începe noua lor zi (unii o încep pornind mașina de spălat rufe!)

În seara următoare, pe la ora 20 și ceva (pe poză scria „20:23” = știu exact ce-am făcut în 4 mai la ora 20:23; de parcă i-ar păsa cuiva! nici chiar mie nu-mi pasă, da-mi place ideea de a ști, pentru un timp măcar) am încercat să privesc Soarele-n ochi, prin „obiectiv”:

Cu această ocazie am observat că în jurul acestei ore de seară Soarele pleacă printr-un punct ce-l pot identifica în „curbura” ramurii teiului (poate că săptămâna viitoare sau luna viitoare va fi altfel).

În 7 mai, pe la ora 15, mă strigă guguștiucul să-i dau papa. Când zic că mă strigă nu exagerez. Uneori stă pe crengile teiului (mai puțin acum, de când au ciopârțit creanga pe care ședea cel mai bine), dar în acea zi se așezase pe pervaz la geamul de la balcon și era cu fața spre geamul de la camera unde petrec cel mai mult timp când sunt acasă - și „guguia” (sau cum face el); privea „pe după colțul balconului” spre fereastra în spatele căreia bănuia (dacă nu știa) că sunt (l-am văzut pe fereastra camerei și m-a pufnit râsul). Cum să nu merg să-i dau grăunțe?! Am pus grăunțe și hop și porumbeii! I-am tot zburătăcit, până când au părut că s-au liniștit așezându-se pe crengile teiului. Am vrut să-i fotografiez pe ramuri și fix atunci au pornit spre fereastră! 

Și să fi vrut, n-aș fi reușit să fotografiez porumbeii în zbor!

Și-o mandală, dacă tot am desenat-o.

Și-am gătat povestea despre cele câteva zile mai de la început de mai.

Permitem, nu permitem libertate

Poate doar mie mi se pare că sună ciudat anumite exprimări auzite în ultimul timp, ca și cum tot ce-au câștigat unii cu prețul vieții nici n-ar fi existat vreodată... Dacă e... atunci trebuie să... Cu pași mici, se ajunge departe (deja, alegerile electorale au devenit mai mult de formă).

În seara de Înviere cetățenii pot umbla liberi până la ora 5 dimineața. Altfel, conform ordinelor, cetățenii nu au voie să iasă după ora 22 decât cu un scop bine determinat și care nu poate fi amânat și doar cu o hârtie (la propriu sau la figurat) unde să scrie de ce, unde, de când și până când. În unele zile, în funcție de anumite statistici făcute pe criterii știute de cine știe cine, cetățenilor li se interzice ieșirea din casă după ora 20 (excepții: cei care trebuie să iasă - vezi mai sus). Stelele căzătoare din zilele de 6-7 mai s-ar fi văzut cel mai bine din afara orașului, după miezul nopții - bănuiesc că pentru a vedea un astfel de spectacol nu avem permisiunea să părăsim domiciliul... Până la sfârșitul lunii iunie putem avea neșansa să vedem rachete căzătoare, fără să ieșim din casă. Unii se joacă pe cer - prin cosmos - poluând atmosfera și alții respiră în pungă. Cică-i bine și-așa rău!

Prezența la slujbele ținute în biserică este permisă numai cu respectarea unei distanțe strict determinată în regulamentele emise de politicieni, numai cu obstrucționarea căilor respiratorii. Probabil, pe lângă apa sfințită clericii vor folosi și dezinfectanți pentru stropirea credincioșilor.

Petrecerile private nu sunt permise. Dar nu-s interzise doar petrecerile private, ci și cele publice, să zic așa. Deh! Unii obișnuiesc să danseze în cluburi, de exemplu. Nici în casa lor nu au voie să țină petreceri, nu doar în localuri publice - vecinii sunt încurajați să reclame dacă află de vreo petrecere cu prea multe persoane (s-a reactivat "instituția" cetățeanului informator).

Nevaccinaților nu li se vor permite alea-alea dacă nu alea-alea. Oare ce semn distinctiv vor fi obligați să poarte, la vedere, nevaccinații? Triunghiul roșu era pentru deținuții politici, cel negru pentru asociali, cel violet pentru Martorii lui Iehova, cel verde pentru infractori și tot așa (evreii aveau peste triunghiul colorat după caz și un triunghi galben, astfel încât să formeze Steaua lui David). Să fie o bulină roz? Un fost primar voia să ștampileze mâinile celor aflați în carantină la începutul nebuniei începute anul trecut - poate un semn cu fierul roșu? Un trandafir? Crinul e „luat” de francezi.

Multe declarații ciudate se mai fac... „Ministra” sănătății, declarații:

Încurajez şi eu renunţarea la mască în anumite condiţii, în afara spaţiilor închise, în locurile care nu sunt aglomerate şi pentru aceste zone termenul de 1 august cred că este unul fezabil", a declarat miercuri seară (5 mai), la TVR1. (...) am convenit că pe măsură ce înaintăm cu campania de vaccinare, persoanelor care sunt vaccinate să începem să le permitem mai multă libertate (...) Astăzi am avut 94.000 de vaccinaţi, ceea ce este un rezultat încurajator.

Au avut vaccinați? Oare nu-i mai politicos (corect politic - ‘că tot e la modă sintagma) să se exprime că s-au vaccinat x număr de oameni/persoane? Că doar nu discută despre producția (lor) la porumb realizată într-un cincinal de patru ani... Cetățenii nu sunt ai lor. Zic și eu.

Exprimarea pe care o consider bomboana de pe colivă, și mă întreb ce fel de concepție despre libertate/liber au cei care au inventat/aprobat sloganul: „Liber la vaccinare, liber la viață!” Asta ce mai înseamnă? Dreptul la viață e condiționat? Drepturile și libertățile fundamentale au fost suspendate pe termen nelimitat?

Atenție! Un lupușor liber. MFC

Fotografie pentru Miercurea fără cuvinte, joc preluat de Zina de la Carmen.

sursa foto: Brașov, orașul sufletului meu.

HAPPY WW!

*

Fotografia e înscrisă și aici:

https://comedy-plus.com/wordless-wednesday-199/

*

http://myworldthrumycameralens.blogspot.com/2021/05/my-corner-of-world_0786911372.html

*

https://natashamusing.com/2021/05/sabr-perseverance-wordlesswednesday-wednesdaywisdom/

*

https://allatseawithme.blogspot.com/2021/05/wordless-wednesday-river-avon.html

*

https://jaipurgardening.blogspot.com/2021/05/garden-affair-spring-flower-cineraria.html

Mandale desenate online

Atunci când lucrurile se aglomerează aleg ceea ce alege orice om sănătos la cap: las totul baltă și mă joc, deși nu mă joc cât de mult mi-ar plăcea. Și după ce mă joc desenând sau colorând mandale online vin aici și... mă laud sau îmi fac autocritica.

Explorând jocul descoperit de Suzana, care oferă foarte multe posibilități:

https://mandala.mandalagaba.com/#DUw1Vi

am ajuns să caut și altele. Nu pentru că m-aș fi plictisit de acest joc. Oh, nu! Doar că la fiecare nouă sesiune apăs butonul mouse-ului până fac bătătură la deget (uneori începe mai repede noua sesiune - probabil că fac ceva greșit când nu începe repede). Și cum n-am avut răbdare să stau până se formează bătătura am plecat la căutat site-uri cu mandale online. Și-am găsit un site unde sunt prezentate alte vreo opt site-uri cu mandale care pot fi făcute online:

https://www.brushkite.com/learn/tools-to-design-mandala/

Le-am „încercat” pe toate, dar ar fi fost culmea să mă descurc cu toate! Este și unul de unde pot fi listate (imprimate) mandale desenate pe care să le colorez ulterior - nu-i de mine, n-am imprimantă potrivită la mititelul laptop. Dintre cele nou descoperite mi-au plăcut două (în sensul că m-am descurcat binișor cu ele):

1. https://colormandala.com/

Să mă descurc cu un nou design nu mi-a ieșit așa că am ales „Color” (să colorez șabloane existente acolo). E super ușor. Cel mai mult mă amuză că pot alege câte „puncte” să aibă cursorul (dreapta jos, sub grila de culori) și colorează simultan locurile în care sunt plasate punctele; când nu se colorează înseamnă că nu e numărul corect de puncte; fiecare punct trebuie să se încadreze perfect în contur (nu prea aproape de acesta) - altfel nu se colorează. Când n-am știut câte puncte să aleg am ales unul, și-am tot punctat pe unde am vrut o anumită culoare. Salvarea mandalei se face din „Actions” (stânga sus), de unde am ales să salvez în format JPEG.

Următoarele mandale sunt realizate pe site-ul respectiv:

Pentru a colora cercul exterior ar fi trebuit să folosesc cursorul cu un singur punct, dar am aflat mai târziu.

2. https://permadi.com/java/spaint/spaint.html

Acest al doilea site nu l-am înțeles foarte bine dar m-am prins măcar la o variantă de lucru. Îmi place cum arată culorile plasate pe „planșă”; le-am ales din „pătrățelele” colorate desenate pe marginea de jos, deasupra barei cu instrumente de lucru. Se poate alege și un desen „automat” (dar nu mi s-a părut că are prea mult farmec să privesc cum se combină culorile pe ecran). Se poate alege dimensiunea pensulei, între altele. Imaginea se salvează în format PNG, cu denumirea „KaleidoscopPainter”.

Mandalele de mai jos le-am desenat pe site:

Îmi place să desenez mandale, deși nu mă complic prea mult - și mereu revin la primul joc, cel oferit de Suzana. Acum, când vreau o imagine pentru un text aleg o mandală - se potrivește la orice, dacă mă gândesc la simbolistica mandalei. Iar dacă potriveala e doar în mintea mea, asta e!

Fapte, declarații politice ciudate

După publicitatea agresivă, ilegală și înșelătoare pe alocuri, demarată în decembrie 2020 politicienii se întrec în declarații care ar fi hazlii dacă n-ar fi de plâns. „Agresivitatea” în publicitate nu e ilegală, dar nu-i nici morală.

De ce publicitatea a fost agresivă? (mai este, dar mascată) Pentru că oriunde ne aruncam privirea vedeam numai seringi și îndemnuri la vaccinare.

De ce ilegală? Din cel puțin două motive:

1. Au apărut cam peste tot persoane cunoscute - inclusiv medici promovați masiv începând (mai ales) din anul trecut - care îndemnau la vaccinare.

Din Ordinul nr. 194/2015: Art 52. (3) Publicitatea pentru medicamente în domeniul audiovizual este permisă numai în cazul medicamentelor care se pot elibera fără prescripţie medicală. (...) (8) Este interzisă difuzarea de materiale publicitare pentru medicamente sau tratamente prezentate sau recomandate de profesionişti în domeniul sănătăţii, organizaţii academice, ştiinţifice, fundaţii, de personalităţi ale vieţii publice, culturale, ştiinţifice, sportive sau de alte persoane care, datorită celebrităţii lor, pot încuraja consumul acestor medicamente sau folosirea tratamentelor respective. (9) Este interzisă difuzarea de materiale publicitare şi teleshopping care înfăţişează profesionişti din domeniul sănătăţii care recomandă sau avizează medical medicamente.

Din categoria acestor persoane ar putea face parte și vorbitorii din studiourile TV (și nu numai) care se dau în stambă că s-au vaccinat și ce liber pot vorbi acum, fără obstrucționarea căilor respiratorii (chiar dacă nu e "material publicitar" în sens tehnic și nu e pronunțat numele medicamentului).

2. Publicitatea pentru medicamentele eliberate cu prescripție medicală este interzisă pentru publicul larg.

Din Ordinul nr. 194/februarie 2015: Art. 13 (1) Se interzice publicitatea către publicul larg pentru medicamentele care: (...)

b) se eliberează numai pe bază de prescripţie medicală; (...)

În prospect scrie, la „Condiții sau restricții privind furnizarea și utilizarea” (Anexa II): Medicament eliberat pe bază de prescripție medicală.

De ce înșelătoare? Despre același vaccin (singurul pe piața din Ro la acel moment) unul dintre medicii care apăreau încurajând vaccinarea a făcut o afirmație: Acest vaccin este sigur, este eficient şi are foarte puţine reacţii adverse. 

Art. 46 din Ordinul nr. 194: Materialele publicitare nu trebuie să sugereze că medicamentul nu are nicio reacţie adversă dacă acestea nu rezultă din RCP. (medicul n-a zis zero reacții adverse, dar a cotit-o pe lângă adevăr)

Conform prospectului/rezumatului caracteristicilor medicamentului, vaccinul are destule reacții adverse, pe lânga anumite contraindicații, plus că nu s-au făcut studii pentru anumite situații (cum ar fi interacțiunea cu alte medicamente și alte forme de interacțiune, dacă se secretă în laptele matern și altele).

Publicitatea înșelătoare este interzisă (și practicarea se pedepsește) atât prin Ordinul 194 amintit cât și prin Decizia CNA nr. 220/2011 (cu modificările și completările ulterioare) privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual. Colegiul Medicilor are atribuții în sancționarea membrilor săi care calcă pe bec.

Mai mult: medicamentele noi (cum sunt și acestea) sunt autorizate condiționat și temporar - de regulă un an, cu obligaţia producătorului şi a instituţiilor publice sau private care le diseminează populaţiei de a le monitoriza efectele timp de doi ani. Ceea ce se traduce prin „test clinic de medicamente”.

După publicitatea agresivă urmează declarațiile aberante.

Ministrul de la educație declara că studenții nevaccinați ar putea fi prezenți la cursuri dacă poartă combinezoane de protecție (la orele de lucrări practice și laboratoare), pentru a proteja... pe cei vaccinați!! Nu-mi fac, unii, capul mare afirmând că se vaccinează și pentru ca cei care nu se vaccinează să fie în „siguranță”? Adică, vaccinul nu protejează împotriva bolii? Ups! Unde-i logica în astfel de declarații? Pe vreun pat de spital, fracturată?

Urmează prim-ministrul! Este clar că putem vorbi de fără mască pe plajă, de exemplu, fără mască dacă mergem la munte în drumeție, dar putem să vorbim și de facilități pentru persoane vaccinate, putem să vorbim de restaurante care pot să ajungă la capacitate 100% pentru persoane vaccinate sau hoteluri pe litoral cu capacitate 100% pentru persoane vaccinate. Putem să vorbim de evenimente private care pot fi deschise doar pentru persoane vaccinate și așa mai departe.

Cei care au copii cu vârsta sub 16 ani, în ilogica afirmațiilor, ar trebui să-i lase acasă dacă merg în vacanță și stau la vreun hotel, dacă merg la teatru de păpuși, la cofetărie etc.. Altfel cum?! Nu ne-au făcut capul mare că tinerii sunt „vectori de transmitere”? Sau, aceștia vor purta combinezoane (vezi studenții nevaccinați). Ah, da! Testele rapide sau ba (pe care cine le plătește?): scuipă copii pe ceva, în fața cofetăriei etc. sau sug o acadea, așteaptă rezultatul apoi au acces liber (sau nu).

Cei care au trecut prin boală ajutați doar de propriul sistem imunitar de ce să fie obligați la vaccinare? Cei care poate că au trecut - și habar nu au - ar trebui să facă un test de anticorpi pentru a afla cu certitudine? Nici la unii dintre vaccinați nu au fost evidențiați anticorpi... A devenit interzis să fii sănătos?

E de înțeles dorința pentru sănătatea publică, dar trebuie să se țină seama de legislație, dacă logica pare ca a luat o pauză. Oamenii trebuie să fie informați corect, pe înțelesul fiecăruia (pentru că nu toți suntem „elite intelectuale”) și complet pentru a putea lua o hotărâre bine informată când sunt invitați să participe la un experiment.

Art. 2 din Legea 17 din 22 februarie 2001 privind ratificarea Convenţiei europene pentru protecţia drepturilor omului şi a demnităţii fiinţei umane faţă de aplicațiile biologiei şi medicinei (Convenția de la Ovideo, din aprilie 1997) - Întâietatea fiinţei umane: 

Interesul şi binele fiinţei umane trebuie să primeze asupra interesului unic al societăţii sau al ştiinţei.

Zilele vaccinării la Castelul Bran

Dacă nu ești pe lângă medicul de familie poate ești pe lângă Castelul Bran și-ți vine să te vaccinezi, dacă tot ai ajuns acolo. Se poate, cum nu!

La Castelul Bran (in clădirile Vămii Medievale, de fapt) se organizează „maratonul vaccinării”, la sfârșit de săptămână (nu doar pentru turiști, evident): vineri, sâmbătă, duminică!

Te vaccinezi, nu ești obligat să vizitezi castelul (45 de lei biletul pentru vizitare) și primești „diplomă de vaccinat la Castelul Bran”, pe lângă adeverința doveditoare! Câți vor putea spune că au fost „mușcați” acasă la Dracula?! E?!

Cine dorește, după ce-și ia diploma, va avea acces gratuit la expoziția cu instrumente medievale de tortură (altfel e 10 lei biletul - separat de cel pentru vizitare castel)! Ziceți că nu-i distracție! Ups! Dacă-i distracție de ce-mi vine să "plâng"?

Azi începe maratonul.

Amănunte la adresa de mai jos:

https://brasovmetropolitan.ro/2021/05/castelul-bran-deschide-un-centru-de-vaccinare-la-vama-medievala-cei-care-se-imunizeaza-aici-vor-avea-acces-gratuit-la-expozitia-cu-instrumente-medievale-de-tortura/

E plin de maratonuri/maratoane de gen pe aici. Artiștii și iubitorii de cultură au loc la teatru („Liber la cultură!” se numește maratonul); liber în Europa; liber în restaurante; liber în tribune (la Patinoarul Olimpic merg sportivii și suporterii); liber la înot (la Bazinul Olimpic iubitorii de bălăceală, probabil); liber la joacă (în Parcul Magnolia - se vor vaccina doar părinții, desigur); liber la cinema; liber la concerte; liber în biserici... Fiecare maraton are nu doar o denumire, ci si o dată precisă. Evenimentul final se va desfășura în Piața Sfatului: liber în Brașov (pentru turiști și localnici).

Hm! Unii credeam că suntem liberi să una-alta. Nu! Suntem liberi dacă și numai dacă... 

La Castelul Bran o fi maratonul „liber la tortură”?

Crizele nu sunt utile

Cu ceva ani în urmă am citit într-o revistă cu pagini lucioase și multe reclame la te miri ce că sunt utile ceva crize din când în când. Nu crizele de bilă, de nervi sau stomac - unii zic că-s bune și-alea - ci crize de genul: pierderea locului de muncă, pierderea locuinței, moartea sau boala unei persoane dragi (exceptând exemplul cu locuința celelalte apăreau în revistă; pierderea locuinței e o criză, totuși). 

Mi-am amintit chestiunea citind despre schimbare pe blogul Suzanei, Floare de colț.

Crizele sunt utile. Afirmația e absurdă, din punctul meu de vedere, pentru că sunt crize fel de fel; unele crize pot fi utile, da - ceea ce înseamnă că și afirmația-titlu e la fel de absurdă. Cu mult mai multe cuvinte, în revista cu pricina scrie că o criză e cel mai bun catalizator al schimbării. Cei mai puternici catalizatori ai schimbării sunt crizele personale sau profesionale: moartea unei persoane dragi, o boală, un eșec în afaceri, pierderea jobului (textul pare a fi scris în romgleză). Sigur că nimeni nu-și dorește o criză (scria și-n revistă), dar atunci când are loc e momentul potrivit, cică, pentru o reevaluare a angajamentelor, a vieții etc.. Adică, o criză le poate schimba oamenilor viața. Sigur că da! Uneori în foarte rău - așa de rău că nu-și mai revin, unii. Și, culmea! Unora - poate celor mai mulți - le e bine așa cum sunt și nu vor schimbări, sau dacă vor schimbări nu vor să le facă având parte de o criză - nu vor crize care să-i oblige la schimbări. Scrie în revistă că nimeni nu-și dorește o criză dar dacă tot a dat peste tine e momentul să reevaluezi ce e cu adevărat important pentru tine, să reevaluezi angajamentele etc.. Depinde de criză, aș zice. Dacă-ți moare copilul sau se îmbolnăvește, ce reevaluezi? Satisfacția locului de muncă? O criză îi face pe oameni să își dea seama ce contează cu adevărat - scria pe foaia lucioasă. Cum îți dai seama ce contează cu adevărat când tocmai a murit persoana care conta cu adevărat: copilul, să zicem? Ce contează cu adevărat când copilul ți se îmbolnăvește și nu există tratament pentru boala lui sau e așa de scump încât numai un miliardar și l-ar putea permite? Cine are nevoie de-o astfel de criză pentru a-și da seama ce contează cu adevărat?

Ce-au scris ei, ca un fel de concluzie: În cele din urmă, crizele sunt re-amintiri că nu suntem omnipotenți sau nemuritori și că nu putem să ignorăm lucrurile care sunt cu adevărat importante pentru noi. Obiectivele sunt importante fără îndoială dar ce te împiedică să miroși florile de pe marginea drumului?

Nu știu alții, dar sigur nu mi-ar arde să miros floricelele de pe marginea drumului când tocmai mi-am pierdut copilul (e o criză; nu?). Altfel spus, au amintit moartea și boala dar s-au „legat” doar de-o pierdere a locului de muncă sau altceva de gen și mă întreabă ce mă oprește să miros floricele. Apoi... fiecare reacționează în alt fel, la cea mai mică criză. Unii se sinucid că au picat un examen... Un text „motivațional” nu-l ajută pe potențialul sinucigaș - oamenii de lângă el îl pot ajuta în cazul în care contează cu adevărat pentru aceia; dacă nu... cei care rămân vor realiza cât de important a fost acel om pentru ei. Mare scofală.

O criză forțează oamenii să ia decizii - scriau acei oameni în revista lor: În timp ce unii oameni nu vor să își ia angajamente datorită (?!) sentimentului de captivitate pe care un angajament li-l imprimă, alții evită complet să își ia angajamente. O criză de cele mai multe ori va demola strategia de evitare a angajamentelor. Pierderea jobului sau un refuz de a fi promovat pot fi catalizatorul pentru a explora ce vrem să facem cu adevărat în viețile noastre. Poate că omul făcea la muncă exact ce-i plăcea!

O fi bine să ia cineva decizii doar pentru că e forțat de împrejurări?! Cine garantează că-s decizii bune? Sună de parcă ar fi obligatoriu să luăm decizii. Unii iau decizia de a nu lua nicio decizie - unde-i problema, în cazul că le e bine așa cum sunt?!

Și căsătoria e un angajament, și aducerea pe lume a unui copil... Altfel spus, dacă cineva își pierde locul de muncă va avea curaj să-și ia angajamentul unei căsătorii, nu va mai avea impresia de „captivitate”? (e doar un exemplu).

Crizele pot anula angajamente învechite: O criză în viața unei persoane este asemănătoare unei clauze de forță majoră într-un contract - toate prevederile inițiale sunt anulate datorită (?!) unor evenimente incontrolabile și neprevăzute. Este situația în care poți “re-negocia” relații sau angajamente având înțelegerea (?!) celeilalte părți.

Ups! Un „angajament învechit” ar putea fi o căsătorie: cineva își pierde locul de muncă, nu mai poate contribui la întreținerea familiei și hotărăște să plece, să nu fie o "povară"; celălalt suferă și, în „logica” textului la care mă refer, cel părăsit va fi forțat să-și reevalueze dorințele pentru propria viață - nu mai contează nici chiar faptul că acea căsătorie poate că era pentru cel părăsit ceea ce considera că îi e aproape la fel de necesar ca aerul. De moartea unei persoane dragi nu mai zic (că-i copilul acea persoană... uf, sigur scapă cei implicați de mai toate angajamentele învechite pentru că unii simt nevoia să fie singuri în astfel de momente). Ce se poate „re-negocia” în situații dramatice?

Crizele împing oamenii să-și golească agendele: Întâlniri de afaceri, deplasări în țară și străinătate, testări de produse, planuri de marketing, toate devin mult mai puțin importante când tu sau o persoană dragă ție suferă de o boală care necesită atenție.

Oh, da! Aici au ceva dreptate, dar sunt și oameni care nu renunță la „agende” pentru că există riscul să nu mai aibă cu ce plăti îngrijirea necesară, tratamente etc., așa că vor merge înainte și vor plăti pe cineva să aibă grijă de persoana dragă bolnavă și ei să câștige banii necesari tratamentului. Apoi, când ești bolnav, agenda se golește „de la sine”, de regulă - mai repede sau mai târziu (și când tu ești cel care câștiga cei mai mulți bani e nasol). 

Crizele te pot ajuta să ieși din capcana succesului. Aici se referă mai mult la pierderea locului de muncă: Foarte mulți oameni se simt captivi propriului succes. Un eșec la locul de muncă, deși fără îndoială dureros, poate fi și eliberator. Sunt tot mai multe persoane în domeniile financiar sau vânzări, care au succes deosebit și venituri generoase. Dar toate astea vin cu un preț: un consum de energie foarte mare, timp îndelungat petrecut pe drum sau departe de familie, boli profesionale, etc. Iar pentru faptul că miza “de pierdut” este atât de mare o renunțare voluntară este puțin probabilă.

De pe culmile succesului un om poate cădea rău de tot - își pierde locul de muncă din cauza unui accident în urma căruia rămâne paralizat de la brâu în jos. Eliberator eșec; ce să zic?! Unii și-au pierdut locurile de muncă în pandalie; dintre aceștia, unii s-au sinucis, alții sunt în depresie și unii la un pas de depresie - eliberator eșec, mai ales pentru cei care abia începuseră să aibă succes profesional sau în afaceri.

Crizele schimbă viețile oamenilor, dar nu toți au șansa - sau puterea - de a reevalua ce contează cu adevărat. De ce nu ar conta cu adevărat succesul în afaceri? Unii nu mai au nici timp suficient să „reevalueze”. Criza îi obligă pe oameni să facă alegeri - chiar și pe cei cărora le era bine.

În reviste prea se generalizează - părerea mea. E adevărat, când își pierd locul de muncă oamenii trebuie să aleagă: plătesc întreținerea sau mâncarea pentru copii? E clar: copiii contează cu adevărat (dar nu era nevoie de criză pentru a înțelege așa ceva). Le era bine cum erau dar, deh, a venit o criză, crizele sunt utile și oamenii trebuie să reevalueze.

Mie nu mi se par utile crizele. Prefer să aleg eu momentul schimbării, dacă cred că e necesară. O criză ar putea schimba în bine viața unui om, e adevărat, dar dacă are o astfel de criză un om care se simte bine în pielea lui, în viața lui, și criza îl copleșește?

**

Mandala e desenată în programul de pe site-ul:

https://mandala.mandalagaba.com/#DUw1Vi

Pentru cei interesați: după descărcarea imaginii mandala apare ușor diferită (detaliile nu se mai văd la fel de clar ca pe site-ul unde e realizată).