La începutul săptămânii
proprietarii magazinului de la parter au hotărât să refacă
vopseaua scorojită a fațadei. În urmă cu câțiva ani, când cei
mai mulți au ales să-și îmbrace apartamentele în plastic au zis
că nu mai dau bani și pentru zugrăveala parterului așa că blocul
arată foarte frumos de la etajul unu în sus dar mezaninul și
parterul erau varză, inclusiv „gangurile” de intrare în scară.
Acum, reprezentanții asociației au întrebat oamenii dacă vor să
contribuie la zugrăvit alături de magazin – din multe „scări”
au acceptat locatarii de la două. Acum, un sfert de bloc e dichisit,
restul are partea de jos decolorată – parcă ar fi un om îmbrăcat
elegant dar cu pantofi în ultimul grad de uzați. Hazliu este că
unul dintre stâlpii de susținere / de rezistență este zugrăvit,
în lungime, numai pe jumătate – sunt, în fapt, doi stâlpi unul
lângă celălalt, tencuiți astfel încât să pară unul singur,
foarte lat. (nu știu cum să-l fotografiez pentru a se vedea
deoarece e vegetație în apropiere și de aproape nu se înțelege
nimic iar de departe dacă vreau să fotografiez nu se vede stâlpul).
Acum
ajung la ce voiam de fapt să scriu, dar e legat de cele de mai sus.
Deasupra scării noastre era un cuib în care au crescut sute –
dacă nu mii – de porumbei, pentru că era acolo de vreo 40 de ani
și nimeni nu s-a simțit deranjat că pe un pervaz al ferestrei de
la uscătorie, între geam și gratii, era acel cuib. De când s-au
mutat mulți dintre cei care au cumpărat apartamentele încă de
când era blocul în construcție au venit cei care, probabil, dacă
și-ar face casă la țară ar betona și curtea și grădina și-ar
pune și plasă deasupra, să nu intre zburătoarele. Pe ei a început
să-i deranjeze cuibul, deși găinațul nu cade undeva unde să
deranjeze măcar estetic (și spală ploaia de fiecare dată)... Ieri
au stricat cuibul. Una dintre vecinele care-și dorea cu ardoare să
nu mai fie acolo acel cuib vorbea cu muncitorii. Venind din oraș
m-am nimerit chiar în spatele ei când vorbea despre a pune plasa
– pentru ce, însă, nu am auzit. Ei au zis „da” și ea
tocmai se entuziasma prin „Să vă dea Dumnezeu sănătate!” (mai
trebuia să le pupe mâna). O salut, se întoarece spre mine, face
ochii mari și începe să-mi explice despre cuibul distrus (cred că
mă prindeam târziu că nu mai e cuibul acolo, dar m-a pus ea în
temă). „Să fie frumos” – zice. „Dacă tot s-a zugrăvit
intrândul acum nu mai e nici mizerie de la porumbei, pentru că vor
pune plasa și nu vor mai putea face cuib acolo”. „Ok” –
ridic din umeri și dau să plec; doar nu era să discut despre un
fapt consumat. Mă gândesc, dar nu-i spun, că tot pentru a fi
frumos cei care locuiesc la etajele superioare își pigulesc
plantele din balcon și uscăturile le aruncă afară, unde
aterizează în tei, în corcoduș, liliac și tuia... Ea mă reține
și-mi tot explică despre frumos. Și-atunci se trezește piticul de
pe creier. „Să fie frumos blocul e foarte bine, dar să fie și
rezistent n-ar fi la fel de bine?” Și-i povestesc pe nerăsuflate
despre toate găurile, fisurile, infiltrațiile de apă... M-a
întrerupt de câteva ori, pentru amănunte – părea destul de
îngrijorată. „La noi se tot face mucegai prin unele locuri și e
foarte multă umezeală de când au anvelopat blocul” – îmi
spune. „Și ce să va fac eu?” am gândit, dar am spus: „La noi
nu.” „Acum se infiltrează apă de pe terasa blocului între zid
și plăcile de zăpada artificială” – zice. Ridic din umeri gen
„asta e”. M-a mai întrebat despre una-alta, i-am dat indicații.
Mi-a spus că o să se intereseze ce și cum. Am ridicat din umeri cu
indiferență pentru că mare lucru nu se mai poate face acum. I-am
spus „la revedere” și-am urcat în casă aproape râzând: cică,
să fie frumos au cerut să fie distrus cuibul de porumbei. În
câteva zile iar apar cei cu „vezica urinară mică” și fac pe
gardurile lor vopsite... Și de-astea se întâmplă, dar mai rar
decât atunci când era banca în fața scării. Și cu banca din
fața scării e o poveste de toată frumusețea!
Actualizare 5 octombrie 2020: dimineata, cand am plecat, stalpul din poveste era jumate alb, jumate gri-argintiu; cand am revenit, dupa-amiza, stalpul era - tot! - gri-argintiu. Banuiesc ca au inteles si ceilalti ca e cam... stramb jumi-juma in sensul jumate frumos, jumate jerpelit.
Nici nu stiu cum sa scriu, decat ca e mare gradina...
RăspundețiȘtergereDupa cum cred ca am mai spus, oamenii gandesc doar la rasul solului. Trezirea va veni doar atunci cand se va intelege ca totul si toti suntem conectati energetic. Pana atunci insa...
Doar sper sa nu fie prea tarziu!
Pupici si seara frumoasa, draga Diana! <3 O saptamana senina in sufletel!
Ooooh! Conectati energetic? Hm. Cei mai multi nu inteleg ca si cea mai banala insecta: musca, are un rol bine determinat in biosfera. Cei mai multi sunt preocupati de forma, fondul nu-i intereseaza. Ii afecteaza direct, in ascensiunea lor sociala, moartea pasarilor, de exemplu? Nu. Ca ar putea fi de rau? Poate... dar asta e treaba generatiilor urmatoare (din care vor face parte si nepotii si stranepotii lor).
ȘtergereMultumesc, Suzana draga! ❤️ Seara frumoasa iti doresc si saptamana senina! Pupici! 😘
Matusa-mea si-a luat un apartament de curand. Pentru a-si izola locuinta a avut nevoie de aprobare de la primarie, aprobare pe care nu a primit-o, din prima, pe motiv ca nu e frumos ca bucata ei de bloc sa arate frumos și restul blocului sa arate urat.
RăspundețiȘtergereVaaai! Ar fi schimbat "frumosul" aspect al blocului... :)
ȘtergereE trista aceasta realitate, dar se procedeaza astfel pe motiv ca arata nearmonios chiar si o pata de frumos/curat pe fond urat, murdar. Au patit-o si altii, si au izolat pe interior - dezavantajul e clar: se micsoreaza spatiul. In unele cazuri, dupa cativa ani, au fost "reabilitate" si acele blocuri...
Viata la bloc e destul de animata!
RăspundețiȘtergereAnimata, nu gluma! :))
ȘtergereIn blocul nostru e animata in rau de pe la sfarsitul anilor 1990, cand au inceput sa se mute "la casa" aceia care au fost primii proprietari ai apartamentelor.
Da, traiul la comun are foarte multe dezavantaje. E greu să le acceptăm altora stolurile când ale noastre dau pe-afară.
RăspundețiȘtergereIzolările de bloc s-au făcut în bătaie de joc. Şi la noi se infiltrează apă de sus, se scurge fix sub plăcile alea. Dar cui să-i pese. Până nu ne plouă-n casă nu e o preoblemă, asta e mentalitatea made in Ro.
Da, stricatul de cuib e absolult de neacceptat. Dar na, ce mai e de zis?
Tot mai multe, parca pe zi ce trece. :)
ȘtergereNici nu vreau sa ma gandesc cum au fost facute izolarile la blocuri! Am vazut, la un bloc, cum ar trebui sa fie... O adevarata inginerie! Sa circule aerul intre placi... Majoritatea sunt facute cu zapada artificiala alba lipita de zid...
Dar nu-i convige nimeni ca vor cheltui si mai mult daca nu se rezolva acum problema?! (mi-am amintit o faza de prin anii 1990, cu infiltratii de pe terasa blocului; o s-o scriu, neaparat!). :))
Chiar nu incurca cuibul acolo unde era; bine ca nu erau acolo oua sau pui - la o alta scara au stricat un cuib de porumbei cu pui cu tot... Erau mogaldetele fara pufi insirate, fara viata, pe trotuar... Pfuuu...
Eu stiam de niste tabuuri privind cuiburile pasarilor...Stricarea cuiburilor atrage ghinioane. Ar fi bine sa stie vecina ca este pericol de mutilare a cuiva din familie...
RăspundețiȘtergereSi eu m-am gandit ca e pacat sa strici cuiburi, mai ales daca nu incurca... Dar de cand au venit mai multi "noi" pe scara au tot felul de idei impotriva "sobolanilor zburatori", pisicilor si chiar copacilor.
ȘtergereEa si altii si-au dorit sa dispara cuibul; de stricat, l-au stricat muncitorii care zugraveau.
Păi... întâmplarea este în spiritul zilelor noastre: nimic sfânt, nimic frumos...
RăspundețiȘtergereTocmai am scris o notita de actualizare: e vopsit tot stalpul! Ori s-au convins si ceilalti ca arata prea de tot, ori au facut muncitorii cum le-au zis mai multi de pe scara noastra: "vopsiti integral; cat poate costa o galeata de vopsea?" (sa plateasca cei de pe scara noastra, adica). Oricum ar fi, tare ma bucur ca l-au vopsit. Era oribil!
ȘtergereCat despre sfant... Nimic nu s-a schimbat.