2020-10-09

Lovitura castanei

Mă trezesc dimineață, ridic jaluzelele purtând încă noaptea pe mine și dau cu privirea de nori în culoarea cenușii, scuturând-și de zor apa. Mă întristez, pentru că într-o oră trebuia să plec. Am rugat norii, în gând, să facă o pauză măcar până revin acasă, să nu stau de planton în ploaie. Apoi, brusc, zâmbesc spre nori și-mi spun în gând: „E toamnă!” Mi-a trecut tristețea și m-am mișcat în pas vioi. Când am ieșit din bloc ploaia s-a oprit. Le mulțumesc norilor – tot în gând! (Am obiceiul să vorbesc cu norii, copacii, păsările, animalele... în gând; sper să nu încep să vorbesc cu voce tare! Cine m-ar auzi m-ar compătimi: „Sărmana; e încă tânăra și vorbește singură”. În fond, nimeni nu vorbește singur, mai ales azi: vorbește la telefon, folosind casca.)
- Vai, ce vreme urâtă – îmi spune persoana care m-a rugat să o însoțesc la medicul de familie pentru rețeta trimestrială. Luăm un taxi.
Nu mă puteam împotrivi așa că plimbarea de o jumătate de oră s-a transformat în una de cinci minute.
Am rămas în fața policlinicii, deși era rece și umezeală foarte. Patrulam încolo și încoace ocolind băltoace – nu-i doar pentru rimă: chiar erau multe băltoace imediat în fața policlinicii pentru că aleea, asfaltată cândva, părea roasă de cari uriași. Am sărit peste o băltoacă mai mare pe o alee ce ducea spre un părculeț. Erau ude băncile așa că am patrulat pe aleea cu dale mărunte. Când m-am oprit o clipă am simțit o lovitură destul de puternică în umăr. Privesc în jos și dau cu ochii de-o castană. Ridic capul și dau cu ochii de-un castan uriaș – era așa de mare că nici nu l-am văzut! Imens! Am zâmbit din nou – de nu mă lovea castana nu știam că acolo e un castan. Ce face un om care patrulează în fața unei policlinici? Adună castane! Nu erau foarte multe – dar mari și lucioase - și erau risipite prin iarba udă și pământul jilav. Cu grijă, am pornit la cules – le-am pus în geantă, după ce le-am șters cu un șervețel. Până am ajuns la castane, până le-am șters... a trebuit să plec. Când am ajuns acasă am văzut că n-am avut spor la cules: doar șapte castane! Apa din cer reîncepuse să curgă – din nou am zâmbit.
Bune și șapte castane! Le-am fotografiat în mai multe ipostaze.
Pe tăviță nu prea se văd,
dar nici în roaba umplută cândva cu trandafiri uscați...
Vor rămâne, totuși, în roabă – mi se pare mai potrivit. Deocamdată, e singura decorațiune de toamnă din casă.

11 comentarii:

  1. Parcul copilăriei mele a fost cândva plin de castani. Au tăiat tot pentru a-l "moderniza". Pentru mine asta înseamnă castanele: copilărie şi adolescenţă.
    Chiar, oare astea-s bune de mâncat sau sunt şi astea de mai multe soiuri? Ştii cumva? Că eu cumpăr şi mănânc, nu m-am întrebat până acum dacă toate-s bune :oops:
    Zi frumoasă îţi doresc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si pentru mine inseamna tot asa: una dintre strazile care duceau la casa bunicilor era strajuita de castani, pe strada care ducea spre gradinita erau castani, in parcuri erau multi castani... Acum sunt tot mai putini (din cauza "modernizarilor")

      Acestea nu sunt bune de mancat, dar frunzele castanului salbatic ar fi bune - zic cei care se pricep - la ceai impotriva tusei. Castanele salbatice sunt utilizate in industria cosmetica - asa am retinut din vremea cand adunam pentru a duce la scoala.
      "Carcasa" castanelor comestibile are tepi mai lungi, mai desi si mai moi.
      Multumesc, Potecuta! Zi frumoasa iti doresc sa ai si tu!

      Ștergere
  2. Mie imi place piureul de castane si il folosesc cand si cand la o crema pentru tort. Mi se pare genial. Il combin cu iaurt mai gras. Imi place la nebunie...
    Fain cosuletul. Inca nu am facut vreo ornare de toamna. Nu prea fac asa ceva, decat accidental. Un weekend placut, Diana draga! Pupici!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu am incercat piureul - in fapt, nu am mai "incercat" castanele. In mintea mea e confuzie! 😂 Sunt sigura ca am mancat castane prajite, in copilarie - era un nene care avea un "gratar" peste drum de cinematograful Patria... Oricum, in ultimii muuulti ani nu am mancat nimic din castane (sau nu-mi amintesc). 😊

      Cosuletul e din februarie! In aceste momente ma mir ca am avut rabdare sa-l fac. 😊
      Multumesc, Suzana draga! ❤️ Weekend frumos iti doresc sa ai si tu! Pupici! 😘

      Ștergere
  3. Multumesc, Luiza. ❤️
    Delta Dunarii e fascinanta! Nu o cunosc - a o "vedea" nu inseamna a o cunoaste 😊 - si cred ca nici nu voi avea ocazia.
    Amintirile... Uneori, chiar si cele mai frumoase ne fac sa oftam.
    Si eu te pup, Luiza. Multumesc, la fel! ❤️

    RăspundețiȘtergere
  4. Castanele din castanii decorativi de prin parcuri, culese si fotografiate de tine nu sunt comestibile. Castani comestibili în România sunt doar în zona Maramuresului si a Banatului cred, iar castanele sunt mai mici în teci cu tepi extrem de întepatori.
    Un sfârsit de saptamâna magnific, o toamna îmbelsugata, minunata, draga Diana!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. De mica stiu ca aceste castane nu sunt comestibile, dar acum aflu pe unde putem vedea castani care fac castane comestibile - multumesc pentru info.
      Iti multumesc! La fel iti doresc! Zile senine!

      Ștergere
  5. Frumoasă postare, mi-a amintit de copilărie și de școală. Adunam castane pentru ora de lucru manual, când făceam fel de fel de păpușele din castane. O rugam pe bunica să mă însoțească prin parcuri pentru a le culege. Erau vremuri atât de frumoase! O duminică cu soare!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Iti multumesc.
      Pentru ora de lucru manual noua nu ne-au cerut nici invatatoarea si nici profa, mai tarziu; doar la nivel de scoala - sa aducem cat mai multe. Si aveam de unde aduna! :)
      De copilarie, cel mai mult, imi amintesc si mie castanele.
      Multumesc, la fel! O duminica cu soare!

      Ștergere
  6. E o discutie interesanta!
    Fiind la vreo 30 km de Baia Mare, consatenii mei au incercat cultivarea castanului comestibil. Dupa cate stiu nu i-a reusit niciunuia.
    Toate cele bune!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Deci in Maramures s-ar putea sa nu fie... Sau au facut ceva "gresit". 😊
      Cred ca si castanul comestibil ar putea fi "aclimatizat"; doar exista smochini! Ba exista chiar maslini, goji si culturi de mustar.
      Multumesc. Toate cele bune!

      Ștergere

Va multumesc pentru ca sunteti aici. Comentariile sunt moderate deoarece e singura metoda pe care o stiu sa nu pierd vreun mesaj si sa evit mesajele nepotrivite. Le public imediat ce accesez blogul. Multumesc pentru intelegere.