A converge înseamnă a se îndrepta spre același punct, în aceeași direcție; la figurat e a tinde spre același scop (scrie în dicționar).
Există și o teorie a convergenței care preconizează evoluția celor două sisteme social-economice și politice, socialismul și capitalismul, spre un tip comun de societate, fără a fi nevoie de revoluția socială.
Programul de convergență pe care fiecare stat membru al Uniunii Europene trebuie să îl prezinte Comisiei până la finalul lunii aprilie în fiecare an se referă la un plan bugetar pe trei ani (pentru statele din afara zonei euro – cum e România, care nu are ca monedă euro).
Programele de acest gen detaliază politicile pe care guvernele naționale intenționează să le aplice pentru a stimula creșterea economică și ocuparea forței de muncă, dar și pentru a preveni sau corecta eventuale dezechilibre. În aceste programe trebuie detaliate planurile concrete de implementare a recomandărilor specifice formulate de Uniunea Europeană și a normelor fiscal-bugetare generale.
Prin „recomandări specifice” se înțelege consilierea personalizată pentru fiecare stat membru cu privire la modalitățile prin care ar putea fi stimulate crearea de locuri de muncă, investițiile și creșterea economică, menținând în același timp finanțe publice solide. Prin aceste recomandări sunt oferite orientări cu privire la ceea ce se poate realiza în mod realist în următoarele 12-18 luni pentru o creștere economică mai durabilă, mai puternică (și alte de-astea spumoase).
Din programul de convergență 2022-2025 (România, mai 2022)
- documentul (online, pdf) are 71 de pagini și e multă „vorbărie” – ce va deveni fapt și ce nu vom afla mai încolo.
România face obiectul Procedurii de deficit excesiv (PDE) de la începutul anului 2020; până cel mai târziu în anul 2024 trebuie să pună capăt acestei situații.
Prin deficit se înțelege pagubă, lipsă. Sub aspect economic, prin deficit se înțelege suma cu care cheltuielile (plățile) depășesc veniturile (încasările).
Măsuri pentru reducerea deficitului
- Prioritate pentru reducerea cheltuielilor publice
În categoria cheltuielilor bugetare se regăsesc: cheltuieli pentru învățământ, sănătate, cultură, culte, activitate sportivă și tineret, securitate socială, pentru ajutorul de șomaj, pentru asistența socială, pentru asigurări sociale, pentru obiective economice și protecția mediului, pentru cercetare, pentru ordine publică, siguranță națională și apărare.
Vor reduce cheltuielile pentru siguranța națională și apărare? În mod sigur, nu – abia ce le-au crescut.
Cu învățământul suntem lămuriți de mulți ani, cheltuielile sunt reduse: în art. 8 din legea învățământului, 2011 (actualizată), scrie că pentru finanțarea educației naționale se alocă anual din bugetul de stat și din bugetele autorităților publice locale minimum 6% din produsul intern brut al anului respectiv. Și an de an se „bagă” o lege prin care se derogă de la aceste dispoziții pentru că – evident! - nu sunt bani.
Conform legii, valoarea punctului de pensie se majorează anual cu 100% din rata inflației la care se mai adaugă nu știu ce. I se pare cuiva că se întâmplă asta?! Poate în cazul pensiilor speciale.
Cheltuielile cu activitatea sportivă și tineret sunt reduse de prin 1990, probabil: între altele, cele mai multe tabere pentru elevi, care au existat în țară, sunt ruine sau aproape ruine (e scump pământul de sub ele, în schimb).
Cum mai reduc administratorii Ro cheltuielile publice:
- organizează un recensământ foarte scump: registre, autorecenzare și „din ușă în ușă”, când alte state au ales recensământul pe bază de registre administrative reducând la jumătate (cel puțin) cheltuielile cu recensământul;
- angajează vreo două mii de funcționari publici (îi numesc astfel pe toți angajații care sunt plătiți din bani de la bugetul statului și bugetele locale) deoarece nu au personal suficient pentru „noile cerințe” ale U.E.: digitalizare, absorbție ajutoare financiare și altele de gen;
- măresc (cel puțin la nivel declarativ) salariile anumitor categorii de bugetari – cu 15% pentru unii, 25% pentru alții și cu 50% altă grupă (criteriile nu le-am reținut și nici instituțiile statului unde vor fi făcute aceste majorări).
- Reducerea subvențiilor
Un ministru se gândea la reintroducerea gratuității (subvenționării, altfel spus) călătoriilor cu trenul în cazul studenților – cei care ar plăti nu vor mai avea loc în trenuri și, uite așa, se diminuează și banii care ar intra la bugetul statului.
La Comisia Europeană este înregistrată o inițiativa cetățenească privind eliminarea subvențiilor pentru creșterea animalelor și includerea alternativelor „etice și ecologice”, cum ar fi agricultura celulară și proteinele vegetale – introducerea unor stimulente pentru producția și vânzarea de produse agricole pe bază de plante și de produse provenite din agricultura celulară (= „carne cultivată”, „carne curată”, "carne cultivată în laborator” = creșterea celulelor musculare în rezervoare pentru a produce carne curată; pentru lapte înseamnă fabricarea proteinelor din lapte într-un organism cum ar fi drojdia, de exemplu).
În loc de vite pe pășune în Ro ar fi soia, care e considerată „cultură cheie” ca una dintre alternativele la consumul de carne. Ar mai fi insectele, despre care se tot dau „știri” la TV și nu numai sau carnea realizată la... imprimantă 3D.
- Mărirea bazei de impozitare – pe sistemul „cât mai puțin de la cât mai mulți”
Idei ale administratorilor statului:
- majorarea impozitului pe proprietate, din 2023;
- impozit redus (din anul 2023) pentru câștigurile din investiții la bursă, pentru investitorii individuali (lege promulgată anul acesta);
- introducerea „taxei de solidaritate” – a fost vehiculată, din nou, și respinsă, din nou, deocamdată.
- Accent pe impozitele indirecte
Impozitul indirect este „o sumă” cuprinsă în prețul bunurilor și serviciilor sub formă și denumiri diferite: taxa pe valoarea adăugată, taxe vamale, taxe de timbru și timbru judiciar, taxe consulare, impozitul pe spectacole, accize s.a.. Cumpărătorii / beneficiarii de servicii suportă aceste impozite indirecte, agenții economici le încasează și plătesc / virează la bugetul statului. Introducerea sau creșterea impozitelor indirecte duce la accentuarea inflației – în aprilie 2022 rata inflației în România era de 13,8% (enormă!).
Pe scurt: inflația reduce valoarea monedei în timp = scade puterea de cumpărare. Inflația se manifestă atunci când se înregistrează o creștere generalizată a prețurilor, nu doar la unele bunuri și servicii specifice.
Ce idei mai au administratorii României pentru o economie... robustă
- au anunțat creșterea salariului minim începând cu anul viitor (ceea ce este un lucru bun, în general) – întreprinderile mici și mijlocii, „lovite” rău în anii 2020 (mai ales), 2021 și 2022 (având în vedere și inflația) vor fi nevoite (cele mai multe) să reducă schema de personal; angajații vor apela la indemnizația de șomaj, pentru un timp mai lung sau mai scurt, apoi... unii vor reuși să se angajeze (cei tineri, în special) iar alții vor solicita diferite forme de ajutor social (dacă nu au vârsta potrivită pentru una dintre „formele” de pensionare). Persoanele fizice autorizate, întreprinderile familiale etc, au avut de suferit la fel de mult.
- oamenilor cu venituri mici le acordă bonuri în valoare de cca. 250 de lei la fiecare două luni până la finalul acestui an (începând din iunie, iulie) – oamenii cu venituri mici au cheltuieli doar din două în două luni. Sigur, e mai mult decât nimic, dar prea arată a praf în ochi, mai ales că din 2023 cei săraci vor fi și mai săraci, cu sau fără „voucherele” primite în 2022.
- elevii care provin din familii cu venituri mici vor primi bonuri valorice de cca. 150 lei lunar până la finalul acestui an (nu și în lunile când sunt în vacanță) – e o propunere (n-am găsit informația că va fi așa).
Administratorii României abordează o mare parte din provocările de lungă durată prin implementarea Planului Național de Redresare și Reziliență (= se bazează pe „bani europeni” în cea mai mare parte). Nu e un lucru rău, dacă ar obține fondurile și le-ar cheltui acolo unde e necesar (multe „fonduri europene” nerambursabile a pierdut Ro din diferite cauze).
România beneficiază, prin PNRR, de fonduri în valoare de 29,2 miliarde euro, din care 14,24 miliarde de euro sunt finanțări nerambursabile, iar 14,94 miliarde de euro reprezintă sprijin sub formă de împrumut.
Foarte multe dintre măsurile propuse / implementate de politicienii români sunt populiste; dacă (și cu parcă!) ar renunța la astfel de „cârpeli” poate că ar fi posibil să fie și în România oamenii liniștiți, să nu simtă veșnic sabia lui Damocles deasupra capului. Dar! Oamenii independenți financiar de stat nu pot fi „masă de manevră” la alegerile electorale (în special).
De intenții bune avem podul plin. Ceva fapte ar schimba percepția despre politicieni și despre angajații (la vârf) din instituțiile publice, agenții de stat etc.. din România.
