TVA redusa la unele bunuri si servicii

Stirea despre reducerea taxei pe valoarea adaugata

In 31 ianuarie a.c. Comisia Europeană (CE) a decis să deschidă o procedura de infringement trimițând o scrisoare de punere în întârziere către România și alte câteva state membre ale Uniunii Europene (UE) - statele in cauză nu au comunicat Executivului comunitar măsurile de transpunere integrală în legislația națională a Directivei UE 2022/542 in ceea ce privește cota taxei pe valoarea adăugată (TVA). Comunicarea ar fi trebuit transmisă până la sfârșitul anului 2024. Neprimind un răspuns motivat, CE ar putea să emită un aviz care justifică procedura de infringement. Termenul de răspuns este de două luni.

Ceva mai jos, referința la Directivă.

Reglementari prezente privind TVA

Cota care se aplica livrării produselor alimentare este de 9% (cu anumite excepții: conținut mare de zahar, de exemplu) - de 5% daca acestea sunt livrate ca parte a unui serviciu de restaurant/catering și/sau daca au înaltă valoare calitativă: produse tradiționale (certificate ca atare), produse montane, produse bio.

Cota redusa de 9% se mai aplică și altor bunuri (produse) și servicii: livrare medicamente uman și veterinar, livrare alimente, servicii de alimentare cu apă, servicii de canalizare, livrare apa pentru irigații, servicii de cazare (in toate formele), livrare și instalare panouri fotovoltaice (și altele de gen), servicii privind accesul la diverse: cinematografe, bâlciuri etc. Mai sunt și altele.

Cota de 5% se aplica, de exemplu, pentru manuale școlare, cărți, servicii privind accesul la muzee, monumente istorice, grădini zoo și botanice etc.

Nu doar că politicienii din România nu s-au deranjat să scadă/elimine TVA pe ici, colo, au și crescut-o, începând cu 2024 (reforma fiscală, ziceau ei), pentru locuințe, de exemplu: de la 5% la 9%, in funcție de anumite criterii, nu in cazul tuturor locuințelor. Există și cota de 19% TVA, in anumite condiții (de regulă, cei care au multi bani de cheltuit pe case s-ar încadra aici). 

Alt exemplu. A crescut, de la 5 la 19% TVA pentru abonamente la sala sau cursuri sportive pentru copiii, de exemplu, preturile crescând simțitor.

In 2024 cota TVA a fost majorată pentru foarte multe bunuri și servicii - de la 5 la 9% de la 9% la 19% și chiar de la 5 la 19% in unele cazuri când, conform Directivei amintite, ar fi putut și ar fi trebuit să scadă. Toate aceste creșteri ale cotei de TVA au dus la creșterea prețurilor.

La ce se referă Directiva de reducere a TVA

Directiva UE este menita sa ofere guvernelor flexibilitate mai mare in aplicarea cotelor TVA, dar și posibilitatea de a recupera din pierderile economice generate in anul 2020 și de a investi mai mult în energie verde și digitalizare.

Încă din anul 2023 in Romania s-ar fi putut utiliza cotele reduse de TVA față de cota standard care - până la Directiva 542/2022 - nu puteau fi mai mici de 5% (pentru anumite produse și servicii prevăzute în anexele directivei comunitare privind TVA) sau cota 0%, care e diferita de scutirea de TVA, fiind defavorabilă pentru bugetul de stat.

Conform noii directive, TVA ar putea fi mai mică de 5% sau chiar zero pentru produsele esențiale ca: alimente, produse farmaceutice, produse destinate uzului medical (proteze și accesorii, ca exemplu). In general, cota redusa ar trebui sa se aplice la unele dintre livrările de bunuri și prestări servicii considerate a acoperi nevoi de baza (alimente, apa, medicamente, produse sanitare și de igiena, transport persoane, cărți, ziare, periodice - ca exemple).

Statele pot aplica și scutiri pentru livrări de bunuri și prestări de servicii in cazul persoanelor impozabile a căror cifră de afaceri anuala nu depășește 85000 euro sau echivalentul în moneda națională. De la 1 ianuarie 2025, întreprinderile mici și mijlocii (IMM) care au o cifră de afaceri mai mica sau egală cu plafonul amintit pot comercializa bunuri și servicii fără a percepe TVA, ceea ce ar reduce costurile pentru consumatorul final, dar nu vor avea drept de deducere a TVA pentru achiziții. Statele au libertatea de a introduce un plafon mai mic decât maximul amintit și de a aplica anumite cote in funcție de diferite criterii.

Scurt istoric taxa pe valoare adăugată

Aceasta formă de taxare (impozitare) - TVA - a fost adoptată începând cu 1 ianuarie 1970, de țările Pieței Comune, dar și de state din afara acestei sfere, fiind concepută pentru a evita impozitarea in cascada cum se face prin impozitul pe cifra de afaceri. Prima data a fost aplicată în Franța, in 1954. Prima directiva prind taxa e din 1967. In România a fost introdusă în 1993 - conform sistemului actual la nivelul Uniunii Europene. Pare că e constant modificată legislația în materie, incercandu-se un control cât mai eficient, în speranța - declarată oficial - diminuării evaziunii și diferitelor fraude.

In trecut, și în România, TVA a avut și alte valori: de 24%, de 22%, de 20% dar și de 18%. Azi, in Romania, cota standard este de 19%, din 2017. Ca taxă redusă a fost cândva și de 11%.

Ce este taxa pe valoarea adaugata

Taxa pe valoarea adăugată reprezintă o impunere pe consum cu caracter general, care se aplica serviciilor prestate, și produselor - indiferent daca acestea sunt bunuri de consum sau mijloace de producție. Se aplica, altfel spus, asupra fiecărui stadiu al circuitului economic și este echivalentă cu diferența dintre vânzările și cumpărările in cadrul aceluiași stadiu al circuitului economic. 

TVA este o taxă indirectă care se aplica la valoarea bunurilor furnizate sau a serviciilor prestate de o firma plătitoare de TVA. Sub incidența taxei intra, de regulă: livrările de bunuri (către terți cât și consumul propriu), achizițiile de bunuri, prestațiile de servicii, bunurile importate. TVA este una dintre principalele pârghii fiscale prin care se realizează veniturile bugetare. Este un impozit indirect suportat de consumatorul final al bunurilor/serviciilor respective.

Opinie privind reducerea taxei pe valoarea adăugată

Transpunerea noilor prevederi în legislația națională e obligatorie cel puțin din anul 2023, dar politicienii nu s-au grăbit să aplice cota de 0% pentru unele bunuri/servicii (între care se numără și alimentele). 

Poate doar mie mi se pare că cei din CE o tot amețesc nu doar cu taxele și impozitele... Ba sa crească, ba să scadă taxele; ba nu e bună industrializarea, ba e bună, și tot așa. Sigur, vor motiva că se aliniază cerințelor de pe piață și încearcă să stopeze ba evaziunea fiscală, ba fraudele, ba poluarea... ba vor dezvoltare economică inclusiv prin dezvoltarea industriei.

Politicienii români, deși ar fi avut posibilitatea să scadă TVA in anumite cazuri au preferat să plafoneze prețurile (și) la anumite produse alimentare - ceea ce a afectat negativ mai ales producătorii (in multe cazuri).

Diminuarea sau eliminarea cotei TVA la anumite bunuri/servicii ar fi benefică in special pentru consumatori (cei care, de fapt, suporta aceasta taxa). Dar! Nu există garanția că firmele (companiile) vor reduce prețurile daca se reduce TVA. Din evaluările Băncii Naționale a rezultat - in cazul altor diminuări a TVA - că ponderea scăderii s-a simțit la consumatori in proporție destul de mare (nu-mi amintesc cotele și căutările au rămas fără rezultat). Efectul scăderii, însă, e limitat în timp și nu s-ar putea spune că ar conduce la scăderea inflației (sau ar fi o scădere aparenta, artificiala) - pot apărea oricând factori care sa conducă la majorarea prețurilor. 

Având în vedere creșterea accelerata a prețurilor la produsele energetice - care alimentează creșterea inflației - reducerea cotei de TVA pentru livrarea de gaze naturale, electricitate către consumatorii finali ar fi condus la o diminuare semnificativă a sumelor înscrise pe facturile consumatorilor casnici. Dar, nu! Politicienii români au ales să impună plafonarea prețurilor și diferite scheme de compensare pentru consumatorii casnici care îndeplinesc anumite condiții de consum! Ar fi putut colecta mai puțin de la mai mulți, dar au ales să crească cheltuielile bugetare.

Plafonarea cifrei de afaceri până la care IMM pot alege sa comercializeze bunuri și servicii fără TVA - in beneficiul consumatorului final - e lăsată la latitudinea fiecărui stat, in sensul că acestea ar putea dispune un plafon mai mic, dar nu mai mare. Autoritățile din Ro au dovedit mai întotdeauna că vor să asigure bani la buget și vor găsi metode in care avantajat sa fie statul, nu consumatorul final (cetățeanul). N-ar fi un lucru rău dacă taxele ar fi cu spor colectate și banii ar ajunge acolo unde sunt cu adevărat necesari. Veniturile din TVA pot fi folosite, de exemplu, pentru scoli, drumuri, servicii medicale.

Diminuând cota de TVA nu scad, automat, evaziunea și fraudele, deci nu e obligatoriu ca la bugetul de stat să fie colectate sume mai mari. In plus, prin Legea nr. 126/2024, au fost introduse (între altele) cazuri speciale de nepedepsire daca prejudiciul cauzat nu depășește echivalentul în lei al sumei de o sută de mii de euro - ca exemplu: evazionistul trebuie să acopere prejudiciul, majorat cu 15% din valoare, plus dobânzile și penalitățile aferente după ce/daca e prins, in cel mult 30 de zile, pentru a nu incepe procedura penală (procentul de 15 creste în funcție de etapa procesuală). In opinia mea, efectul dispoziției e cam frecție la picior de lemn având în vedere cate sume nu sunt colectate azi chiar și în cazuri in care împotriva unora dintre evazioniști s-a început procedura penală (sau chiar s-a încheiat procesul).

Pentru ca reducerea TVA să aibă efect benefic pe termen (mai) lung, cred că sunt necesare și alte măsuri, cum ar fi un ajutor pentru cei aflați în pragul sărăciei (sau peste acest prag).

Lăsând la o parte faptul că e de batjocură ajutorul, în astfel de situații, fără TVA (sau TVA diminuată) ar putea avea ceva relevanță ajutorul financiar pentru mai multe persoane.

Ce ajutoare acorda statul familiilor cu venituri mici și foarte mici? 

Ca exemple: 25 lei (o medie, să zic așa) lunar ajutor pentru încălzire, când pe facturi oamenii au de la câteva sute de lei în sus (sau consuma lemne de la câteva sute de lei în sus); 125 de lei din șase în șase luni, ca ajutor pentru cumpărarea de alimente. 

Dincolo de faptul că aceste ajutoare nu folosesc nimănui, nici inflația nu scade. Chiar diminuate, aceste cheltuieli tot din bugetul de stat sunt făcute, inutil, practic, adică, nu sunt ajutor real. Desigur, există unele diferențieri: pentru un venit mediu lunar sub 200 de lei pe membru de familie se achita consumul 100%, iar la limita cealaltă, până în 2053 lei venit pentru o persoana singura (sau 1386 lei/membru de familie) se compensează 10%. Pe scurt: scade treptat procentul, în funcție de venit mai mare.

Din cauza unei ordonanțe adoptate la finalul anului 2024 (ordonanța trenuleț) Indicatorul Social de Referință (ISR) va rămâne la valoarea stabilită pentru noiembrie 2024 (660 lei), nu va fi actualizată în martie 2025 cu rata inflației din anul trecut, așa cum prevede legea. Altfel spus, vor fi afectații șomerii, mamele cu copii mici (indemnizația pentru creșterea copilului), persoanele cu dizabilități și alții care beneficiază de ajutoare financiare de la stat care se calculează pe baza ISR.

Un fel de concluzie privind reducerea TVA

Reducerea sau scutirea cotei TVA crește consumul, poate conduce la o mai mica sau mai mare scădere a inflației și la o scădere a evaziunii numai atunci când sunt luate și alte măsuri economico-financiare.

Pe de altă parte, prin inflație și creșterea taxelor și impozitelor scade - mai mult sau mai puțin - deficitul bugetar, deci guvernanții nu trebuie sa se mai agite pentru a păstra acest deficit in limitele admise de CE, și păstrează fără prea mare efort o pondere adecvată a datoriei publice în Produsul Intern Brut (PIB). Nimic din astea nu ajuta la creșterea nivelului de trai al cetățenilor. Dacă tot nu e loc de o creștere economică serioasă e loc de diverse combinații - legale, dar nu benefice celor mulți.

sursa foto: https://pixabay.com/users/perlinator-491438/

Argumente contra venitului de bază universal neconditionat(4)

În ideea de a da bani gratis tuturor oamenilor de pe Terra, pentru diminuarea inegalității veniturilor (?!), unii s-au gândit la ceva numit venit de bază universal garantat și necondiționat - căruia i-au atașat câteva caracteristici pe care ei le numesc importante - de care să beneficieze în mod egal și bogații și săracii, și cei care muncesc și cei care nu muncesc, și cei care vor să muncească și cei care nu au chef să muncească. Ideea, în sine, nu doar pare, dar este utopie – din punctul meu de vedere, desigur (dar nu doar al meu).

Există argumente pro venit de bază garantat și argumente contra. Mie-mi pare că argumentele contra sunt mai puternice, dar e posibil să nu fiu obiectivă.

Argumente contra venitului de bază universal

1. Costul foarte mare

Oare de ce experimentele care s-au desfășurat în unele state au durat doar un an sau doi sau fost oprite înainte de termenul hotărât inițial? Costuri ridicate. În plus, la majoritatea acestor experimente au participat câteva sute/mii de persoane (în funcție de stat), nu câteva zeci de miliarde sau măcar zeci de milioane.

Cât ar trebui să fie bugetul unui stat pentru a acoperi o astfel de cheltuială?! Banii vor fi dați tuturor, necondiționat, dar care e certitudinea că măcar jumătate vor reveni – sub o formă sau alta - în buget?

Chiar dacă ar fi eliminate toate celelalte programe sociale ale unui guvern sau altul s-ar acoperi numai o mică parte din sumele necesare unui astfel de venit de bază universal garantat. Iar suma care ar acoperi doar nevoile de baza ar lasă oamenii tot în sărăcie, practic.

Pentru a obține banii la bugetul de stat ar trebui mărite anumite taxe, care vor conduce la majorarea prețurilor bunurilor și serviciilor, ceea ce ar diminua valoarea acestui venit de bază universal.

Bogații pot refuza – pe drept – o impozitare foarte mare, iar împrumuturile la care ar trebui să apeleze unele state (sau toate!) ar crește datoria publică (națională).

Dacă acest venit – cât o fi el (prea mare n-are cum fi) – elimină (cum se preconizează) toate celelalte forme de asistență socială: indemnizații diverse (alocația pentru copii, cea pentru familiile monoparentale, pentru persoanele cu dizabilități), asigurarea medicală și altele de gen... vor avea suficienți bani cei care au grave probleme de sănătate și care azi își permit tratamente și medicamente prin sistemul actual? Fiecare act medical, de exemplu, va fi plătit „pe loc” de individul care beneficiază de acesta? Toți bolnavii cronici vor fi nevoiți să-și asigure tratamentele din acest venit de bază universal? (va fi suficientă această suma pentru cei care au nevoie de chimioterapie, de exemplu?!)

2. Reduce stimulentele pentru muncă

Sunt situații în care un venit minim garantat poate reduce pofta de muncă a unora. Mulți ar vrea să muncească și azi, dar să rămână cu ceva mai mult decât acoperirea (parțială, în foarte multe cazuri) a nevoilor de bază.

În momentul în care unii aleg să trăiască numai din acest venit de bază universal necondiționat se poate spune că nu prea e mare lucru de făcut și economiile nu au decât de pierdut: sacul din care iei și nu pui se golește la un moment dat.

Un ajutor social de subzistență poate motiva oamenii să caute să muncească, dar... să aibă unde, să aibă calificarea cerută unui post sau altul, să aibă posibilitatea să urmeze cursuri de reconversie profesională și să aibă un salariu care să-i permită măcar un pic mai mult decât acoperirea nevoilor de bază.

Un venit de bază universal garantat ar putea eroda – pe termen lung – dorința unor oameni de a merge la muncă. La început, fiecare își va lua, poate ceva zile libere, va sta cu familia, va călători, dar va dori să muncească. Unii ar putea să-și dea seama că nici nu le trebuie foarte mulți bani pentru a le fi bine fără pretenții deosebite și nu se vor mai înghesui să muncească: vor alege să nu mai lucreze cu normă întreagă sau să renunțe definitiv.

3. Oferă bani în plus celor care nu au nevoie

Programele guvernamentale de asistență socială existente azi sunt orientate spre acele persoane care au venituri mici sau nu au deloc. Venitul de bază universal va fi oferit atât celor bogați cât și celor săraci. Chiar și milionarii vor primi plăți lunare de care nu au nevoie!

Să ne imaginăm în România că toți banii care sunt azi alocați programelor de asistență socială (indemnizații de șomaj și pentru creșterea copilului, alocația copiilor, indemnizațiile pentru cei cu dizabilități, pentru familiile monoparentale, pentru și pentru...) ar înceta să fie direcționați numai spre cei care au nevoie și ar fi împărțiți, egal, între toți cetățenii țării, minori și adulți, doar pentru că există (n-ar fi suficiente fondurile alocate azi programelor de asistență socială). Aceste programe ar trebui desființate și găsite multe alte surse de finanțare pentru un proiect gen VBU.

Pe scurt: un astfel de program nu ar reduce sărăcia, ci ar putea-o exacerba – sunt de părere unii economiști – pentru că după ce venitul universal este împărțit fiecare ar cam trebui să se descurce cu acesta și numai cu acesta, fără alte facilități gen medicamente cu preț compensat, ajutor pentru încălzire și alte compensații.

Acest venit ar fi util dacă ar veni ca un fel de suplimentare a sumelor primite prin programele de ajutor social, și nu înlocuitor pentru acestea - dar chiar și așa programul tot ar fi costisitor (nu doar pentru bogați, ci și pentru cei din clasa de mijloc care ar trebui să plătească).

4. Diminuează stima de sine

Un loc de muncă poate fi mai mult decât o sursă de venit pentru unii oameni, și poate conferi un sentiment de valoare pentru toți cei care au un loc de muncă.

În unele cazuri ar putea fi posibil ca oamenii să se simtă nesemnificativi, inutili, dacă salariul e înlocuit cu un astfel de venit – probabil că nu ar fi foarte multe cazuri, dar ar fi.

Pe de altă parte, foarte mulți oameni merg la muncă nu pentru că le place ceea ce fac, ci pentru că primesc un salariu – satisfăcător sau nu. Cu acest venit de bază universal unii ar putea renunța definitiv la muncă – poate nu foarte mulți, dar ar fi, mai ales dintre cei care câștigă cât să-și acopere nevoile de bază. Alții ar alege să facă ce le place chiar dacă ar fi prost plătiți (pentru că au acest venit garantat); unii ar alege să-și dedice timpul pasiunilor s.a.m.d.

5. Poate conduce la reducerea salariilor

Unii economiști susțin că salariile ar crește, iar alți economiști susțin că ar putea scădea – tind să cred pe cei din urmă deoarece angajatorii au interesul să-și mărească profitul (și) prin scăderea salariilor, iar un stimulent venit gratis, de la stat, le-ar permite să-și plătească angajații cu mai puțin (sigur, nu mai puțin decât salariul minim pe economie – acolo unde există).

În general, oamenii care au și alte surse de venit sunt dispuși să-și rotunjească veniturile lucrând pentru ceva bani în plus sau sunt dispuși să lucreze pentru bani mai puțini deoarece ar face ceea ce le place.

Din acest punct de vedere nu există studii serioase (la scară mare) care să încline balanța serios într-o parte sau alta.

Totuși, dacă tendința ar fi de scădere a salariilor guvernele ar putea interveni prin creșterea salariului minim. Orice creștere a salariilor, însă, poate conduce (mai devreme sau mai târziu) și la o creștere a prețurilor bunurilor și serviciilor ceea ce... ar duce la un fel de ce iau pe mere dau pe pere.

6. Nu rezolva cauzele fundamentale ale sărăciei

Oamenilor care trăiesc în sărăcie le lipsesc nu doar banii. Lipsa banilor poate fi rezultatul unei conjuncturi de viață. Mulți dintre oamenii săraci au probleme de dependență (alcool, droguri, jocuri de noroc etc.), au sănătate precară (venitul în sine nu i-ar vindeca de boli), le lipsesc abilitățile necesare pentru piața muncii și/sau educația (în sens de studii).

Simpla oferire de bani nu rezolvă aceste probleme. În plus, lipsa unui anumit nivel de educație (și nu numai) ar putea duce la creșterea natalității – fapt care nu e rău în sine, dar... bugetul pentru venitul de bază universal va trebui să tot crească. Natalitatea ar putea crește și datorită faptului că mulți ar simți că au ce le oferi copiilor. Dar! Să nu uit că există politici de control al nasterilor.

Un om sărac ar putea beneficia de asistență medicală gratuită, de exemplu, nu ar avea neapărat nevoie de bani pentru a merge la medic (doar să aibă un medic în apropiere); asanarea unei mlaștini, de exemplu, e mai importantă, uneori, decât banii pentru nevoile de bază – sunt distruși țânțarii care transmit boli ce diminuează capacitatea oamenilor de a munci. Și tot așa.

Pe de altă parte, cei care nu mai trebuie să-și facă griji – să lupte! - pentru existența zilnică ar putea face față mai ușor celorlalte probleme: boli, dependențe etc., sau ar putea și să transforme în afacere o pasiune.

La o prima vedere, venitul de baza universal garantat poate părea o minune care salvează oamenii de sărăcie. La o a doua privire... personal, prefer să nu mă bucur pentru satisfacerea nevoilor de moment fără a gândi implicațiile pe termen lung.

Argumente pro venit de baza universal(3)

Sunt unii care doresc ca o anumită sumă de bani să fie oferită gratis, în mod egal, fără vreo condiție, tuturor oamenilor de pe Terra în scopul de a diminua inegalitățile sociale, urmărindu-se eradicarea sărăciei. Această sumă este numită venit de bază universal garantat și necondiționat.

Argumente pro venit de bază universal

1. Rata sărăciei va fi redusă

Acest argument apare ca fiind cel mai important în teoria celor care susțin acest venit de bază universal, în ideea că atunci când toți oamenii vor avea suficienți bani pentru a supraviețui nimeni nu va trăi sub nivelul sărăciei (doar un pic deasupra?!) Susținătorii enumeră și unele caracteristici ale acestui venit de bază garantat.

Rata sărăciei va fi redusă pentru o anumită perioadă de timp, nu pentru totdeauna având în vedere mecanismul economic-financiar.

2. Reduce inegalitatea veniturilor

Unii își imaginează că prin acest venit va fi redusă inegalitatea. Cum?! Venitul de bază universal este pentru toți – în mod egal sau în funcție de alte venituri? Susținătorii afirmă că e egal, pentru toți cetățenii unui stat (zone geografice/Terra) indiferent de statutul lor social. Și atunci, cum e redusă inegalitatea când – de exemplu – unii vor avea 4000 de lei, de la 2000 de lei, iar alții vor avea 2000 de lei de la zero lei?! Cei cu 2000 de lei vor avea strictul necesar și numai strictul necesar, dar inegalitatea veniturilor există. Sau... nu există?!!! Inegalitatea nu se va reduce (va rămâne, dar la alt nivel).

Unii spun că plățile universale pot reduce diferențele salariale – cică, acest venit ar crește veniturile femeilor (care câștigă în medie mai puțin decât bărbații) deoarece plata ar crește veniturile femeilor cu un procent mai mare decât al bărbaților. Nu înțeleg: dacă suma e egală, cum va crește mai mult un salariu de 1000 de lei (al unei femei, în speță) față de un salariu de 2000 de lei (al unui bărbat)?!

În realitate, deși au fost realizate experimente, nu e clar cât de mult ar reduce inegalitatea veniturilor acest venit de bază universal – dovezile din statele care au adoptat vreo formă de venit de bază garantat sunt mixte. Oricum, rezultatele studiilor dintr-un stat X nu pot fi valabile în alt stat pentru că statele au caracteristici diferite.

În Brazilia, de exemplu, un program lansat în 2004 a dus la reducerea inegalității, dar ceea ce s-a aplicat nu este un adevărat venit de bază universal, garantat și necondiționat pentru că banii erau direcționați numai spre familii cu venituri mici și condiționați de vaccinarea copiilor și trimiterea lor la școală. În Iran, însă, un astfel de program a avut un impact nesemnificativ după ce a început, în 2010, dar de atunci situația a revenit cam la ce-a fost anterior.

3. Elimină nevoia de (alte) programe guvernamentale

Elimină alte programe guvernamentale – în statele unde acestea există. Programele guvernamentale existente sunt de tipul: asigurări sociale, de îngrijire a sănătății, de subzistență, pentru locuințe subvenționate, pentru bonuri de mâncare, pentru încălzire etc..

Aceste programe (unde există) au anumite limite stricte, pentru că nu oricine poate beneficia de ele, iar fondurile sunt limitate. Unii dintre cei care se califică pentru a fi beneficiarii acestor programe au învins birocrația, dar unii refuză să facă cereri în acest sens pentru nu vor să fie stigmatizați social. În plus, guvernele pot impune pe ce să fie cheltuiți banii primiți, iar cei care primesc acești bani trebuie să rămână în limita veniturilor pentru care sunt calificați – vor evita, deci, să câștige mai mult, mai ales dacă acest câștig mai mult este pe o foarte scurtă perioadă. VBU are elimina aceste neajunsuri.

Într-un fel, astfel de programe guvernamentale descurajează oamenii să obțină locuri de muncă mai bune sau să lucreze mai multe ore pentru a nu pierde beneficiile (pe care cu greu le-au obținut)

Cică, zic susținătorii venitului de bază universal, aceste programe sunt scumpe pentru guvern (pentru bugetul de stat = banii tuturor cetățenilor) deoarece circa 10% din aceste sume sunt pentru cheltuieli administrative în cadrul programelor și eliminându-se toate aceste programe acest procent va merge direct către beneficiari în contextul unui program venit de bază universal (și birocrația va fi net mai mică) – dar fondurile necesare ar fi mult mai mari decât acest 10%.

4. Va fi îmbunătățită sănătatea fizică și mentală

E cert că sărăcia dăunează grav sănătății fizice și mentale, dar nu sunt convinsă de ceea ce afirmă unii: oamenii care locuiesc în zone unde veniturile sunt mici riscul bolilor de gen obezitate, diabet, boli de inimă e mai mare... Durata vieții lor poate fi mai mică, rata mortalității mai mare, dar... banii primiți gratis nu vindecă boli, nu-i scapă pe oameni de fel de fel de dependențe dezastruoase, nu-i face pe tâlhari cinstiți (chiar dacă, oarecum, rata criminalității ar putea scădea pe termen scurt) s.a.m.d. Lângă bani e nevoie si de ceea ce se numește infrastructură.

5. Învățământul superior devine mai accesibil

Șanse mai mari pentru mai mulți oameni – nu doar pentru copii și tineri – să își termine studiile sau să se înscrie la alte forme de studii: cursuri postliceale, universitate, cursuri postuniversitare, cursuri de perfecționare, reconversie profesională etc. și câte or mai fi, după caz – ceea ce este o realitate: când grija zilei de mâine nu te apasă ai mai mult chef de învățat. Dar! Experimentele de până acum nu au fost derulate pe o perioadă suficient de lungă pentru a arată o reală creștere a educației universitare. Și-apoi, cele mai multe universități oferă diverse burse pentru tinerii promițători, pentru cei fără posibilități materiale - nu e neapărat necesar venitul de bază universal.

Ratele de abandon școlar ar scădea – dacă și numai dacă ar exista condiții de a urma anumite forme de învățământ. Cei care vor – sunt capabili – ar putea rămâne mai mult timp la școală (studii superioare etc.) și abia apoi să caute un loc de muncă. Acest aspect, însă, ar putea avea impact asupra vârstei de pensionare dacă nu se schimbă legile de azi.

6. Poate avea o influență bună asupra salariilor

Unii dintre susținătorii unui astfel de model de venit susțin că ar putea conduce la creșterea salariilor, în sensul că unii oameni ar alege să renunțe la locurile de muncă unde sunt prost plătiți pentru ceva mai bine plătit. Acești susținători își imaginează că angajatorii ar fi astfel determinați să mărească salariile dacă vor să aibă lucrători. Permiteți-mi să mă foarte îndoiesc! Aceste locuri de muncă prost plătite vor fi ocupate de alții – în principal de cei care au doar acest venit de bază și vor ceva mai mult.

Oh, da! Să nu uit! Un alt argument al susținătorilor: venitul de bază ar aduce mai mulți bani în buzunarele oamenilor ceea ce i-ar încuraja să cheltuiască mai mult și – zic susținătorii – va fi stimulată economia, ceea ce înseamnă crearea mai multor locuri de muncă (crește consumul, crește producția; nu?!) Oricum, (și) creșterea salariilor înseamnă, de regulă, creșterea prețurilor – altfel sus: diferențele se vor vedea în cifre (sume), nu în nivelul de trai.

7. Este un sprijin pentru cei care au în grijă membri ai familiei

Părinții care renunță la locul de muncă pentru a avea grijă de copii nu sunt plătiți. Cei care renunță la muncă (sau aleg munca fără normă întreagă) pentru a-și îngriji soțul / soția / părinții nu sunt plătiți... Cu banii gratis primiți de la guvern, acești oameni ar putea continua să lucreze cu normă întreagă și din venitul universal să plătească pe cineva care să îngrijească de copii, de exemplu.

Părinții ar putea alege să lucreze normă mai mică de ore pentru a fi mai mult timp cu copiii... Exemplele pot continua aproape la nesfârșit, dar nu sunt convinsă că aceste aspecte justifică acest venit de bază universal – sunt suficiente programe care să vizeze aceste persoane, iar dacă nu sunt pot fi implementate.

În România există această formă de ajutor: însoțitorul pentru persoanele care au nevoie de îngrijire specială și continuă. Există multe alte forme de ajutor prin programe guvernamentale – ar trebui doar mărite sumele.

8. Oferă mai multă libertate victimelor violenței domestice

Pe lângă abuzurile fizice, emoționale, sexuale (sau toate trei) există și controlul financiar. 

Cele mai multe victime nu ies dintr-o relație abuzivă pentru că nu au mijloace financiare suficiente pentru a se susține pe sine și pe copii (după caz). Apoi, multe persoane intră în relații potențial abuzive tot pentru susținere financiară...

Un astfel de venit ar putea ține oamenii departe de sexul pe bani...

Acest argument e, in parte, valabil (până la primele studii de caz), dar și pentru aceste situații punctuale există unele soluții, acum.

9. Încurajează antreprenoriatul

Un venit de bază universal ar putea stimula oamenii să înceapă afaceri pe cont propriu... Hm. Da, ar putea fi un impuls deoarece pentru programele tradiționale în domeniu nu e eligibil oricine. Dar! Dacă taxele și impozitele sunt mari spre foarte mari... firmele noi riscă un faliment aproape imediat. Nu intru în amănunte despre ce și cum în România – sunt informații la discreție pe internet. Și n-o să scriu despre declarațiile celor precum proprietarul FB care zice că s-a bucurat de susținere financiară din partea părinților și insistă că un astfel de venit ar fi cam același lucru pentru cei care vor să fie pe cont propriu.

10. Protejează lucrătorii de șocurile economice

Există o temere (mai mult sau mai puțin justificată) că automatizarea va duce la scăderea numărului locurilor de muncă. Din nou, bogătașii din domeniul tehnologiei sunt primii care susțin că milioane de oameni își vor pierde locurile de muncă din cauza automatizărilor.

La începutul erei industriale s-a susținut același lucru... Șomajul, e adevărat, atinsese cote alarmante și sărăcia era teribilă, dar oamenii au avut, ulterior, unde munci. Banii dați prin acest program ar putea fi folosiți pentru a schimba sistemul de învățământ, pentru a pregăti oamenii să se descurce în noua eră (cum s-a întâmplat în era industrială). Și, desigur, venitul gratis ar face să nu scadă prea mult consumul... Or lucra roboții în locul oamenilor, dar roboții ar avea nevoie de... cărți, telefoane, abonamente TV, internet etc.?

Venit de baza universal(1)

Acest venit de bază universal (numit și venit de bază garantat, venit de bază necondiționat) ar trebui să fie distribuit/împărțit tuturor. Se urmărește ca prin acest venit să fie diminuate diferențele dintre bogați și săraci, să se depășească pragul sărăciei, să aibă asigurate nevoile de baza toți cetățenii unui stat, a unei zone geografice.

Susținătorii ideii numesc acest program plasa de siguranță socială pentru toți oamenii.

Înainte de a continua deschid un fel de paranteză: un venit de bază garantat este mai mult decât benefic pentru anumiți oameni deoarece sunt bani (garantați și necondiționați) care îi pot ajuta să depășească ceea ce numim pragul sărăciei. Sunt total de acord cu astfel de soluții pentru a-i ajuta să demareze pe cei care nu se pot ajuta singuri, dar banii să fie împărțiți în mod direct spre cei care au cea mai mare nevoie. Închid un fel de paranteză.

Care sunt nevoile de bază

Forma de asistență socială numită venit de baza universal va acoperi – dacă e să interpretăm strict denumirea – nevoile de bază ale ființei umane.

Care sunt aceste nevoi de bază a spus-o psihologul umanist american Abraham H. Maslow (01.04.1908 – 08.06.1970) în lucrarea A Theory of Human Motivation (1943). Ierarhia nevoilor pe care a comentat-o Maslow sugerează că oamenii sunt motivați să-și satisfacă mai întâi nevoile de bază și mai apoi pe cele elevate (ceea ce nu e tocmai adevărat în absolut toate cazurile). Psihologul știa că teoriile condiționării nu reflectă cu exactitate complexitatea comportamentului uman.

Ierarhia lui Maslow e reprezentată cel mai adesea sub forma unei piramide (el n-a desenat niciodată o piramidă în acest context). Astfel, la baza piramidei (cel mai scăzut nivel) sunt așa-zisele nevoi de bază, fără de care ființa umană nu poate, practic, supraviețui - nevoile fiziologice (fizice de bază/nevoi primare): aer, apă, hrană, îmbrăcăminte, adăpost.

Pe al doilea nivel al piramidei sunt nevoile de securitate: ordine, justiție, siguranță, stabilitate, ca exemple. Nevoile de siguranță sunt esențiale pentru copii.

În afară de cele menționate mai sus, teoriile moderne includ și altele: educația de bază, asistență medicală bună, mediu de lucru nepericulos, controlul nașterilor și altele.

Banii primiți de cetățeni prin programul venit de bază universal vor rezolva problema unui mediu fizic nepericulos, vor asigura o asistență medicală bună? Vor rezolva nevoia de justiție? Poate că banii vor fi doar cât să acopere nevoile primare: hrană (cât pentru supraviețuire?!), îmbrăcăminte, adăpost și, eventual, educație, transport?

De ce a fost relansată discuția despre venitul de bază garantat

Conceptul de venit garantat a fost introdus de Thomas More în cartea sa Utopia (din anul 1516). În timp, s-au alăturat și alții ideii: Thomas Jefferson, Abraham Lincoln, Bertrand Russell, Martin Luther King Jr., Milton Friedman s.a.; mai din prezent: Mark Zuckerberg, Elon Musk, Bill Gates, Warren Buffett s.a..

În ideea ca majortatea indivizilor să poată face față tranziției tehnologie și climatice a fost relansată ideea venitului de bază necondiționat – progresul tehnologic poate lăsa mulți indivizi fără loc de muncă (deci fără resurse financiare care să le permită acoperirea nevoilor de bază) și schimbările climatice îi pot lăsa... și fără casă.

Ah, da! Pandemia recentă e un alt argument în susținerea acestui venit de bază universal și momentul cheie în care discuția despre acest model de ajutor social a fost reactivată la nivel global. Cu ocazia pandemiei mulți oameni s-au apropiat de pragul sărăciei, unii l-au coborât și alții s-au adâncit și mai mult în sărăcie.

Din aceste motive, în principal, susținătorii ideii insistă că în viitor va fi necesar acest venit și e bine să se înceapă din timp construirea bazei de dovezi și implicarea cetățenilor, pentru ca terenul să fie bine pregătit (ideea bine implementată în mentalul colectiv) când va urma punerea în aplicare la nivel național.

Ce este venitul de bază universal garantat

Venitul de bază universal se referă la un venit minim necondiționat pentru toți cetățenii lumii doar pentru că există.

Teoretic, acest program de asistență socială este un model social-politic de transfer financiar, conform căruia fiecare cetățean, indiferent de situația sa economică, primește o sumă de bani (o plată regulată) stabilită prin lege. Această sumă poate fi aceeași pentru toată lumea și nu presupune un contraserviciu. În alte viziuni, aceste sume ce-ar urma a fi plătite pot varia în funcție de caracteristicile demografice: plăți diferite pentru copii, adulți, pensionari (ca exemplu).

Ideea este pusă în discuție ca model de venit capabil să asigure existența chiar și în absența unei alte surse de venit sau ajutor social.

Scopul venitului, se susține, este prevenirea sau reducerea sărăciei și creșterea egalității între cetățeni.

Ideea de a distribui tuturor cetățenilor o parte din veniturile bugetare, fără a face dovada necesității ajutorului social, este o idee globală, față de care există variații de la o țară la alta.

Pentru a putea implementa un astfel de program fiecare cetățean al lumii – cu sau fără adăpost, locuind în vilă de lux sau în colibă de stuf, din oraș sau dintr-un cătun unde electricitatea n-a ajuns – va trebui să aibă deschis un cont în bancă, toate magazinele din zona ics să accepte plata cu cardul sau să fie măcar un bancomat în zona unde trăiește respectivul cetățean.

Comparația venitului de bază universal cu grantul din Alaska

Unii dintre cei care susțin venitul de bază universal garantat aduc Alaska în discuție, ca exemplu că programul e funcțional. Ceea ce nu se spune este că în Alaska există un fond permanent creat în 1976 din capitalul provenit din veniturile de stat obținute din minerit și petrol, venit (în proporție de x%) care este împărțit (din 1982) tuturor rezidenților. Altfel spus, din acest fond este oferit un dividend, din redevențe, tuturor rezidenților din Alaska. Suma (variabilă – conform prețului petrolului) nu e tocmai mare și de aceea are efecte minime asupra pieței muncii și nu e necesară creșterea taxelor și impozitelor, motive pentru care consider că e cam aiurea comparația pe care o fac unii cu venitul de bază universal.

Venit de baza garantat 2; 

Argumente pro venit de baza universal;

Argumente contra venitului de baza garantat;

Venitul de baza universal. Aspecte generale.

Sursa foto:

License: Creative Commons Attribution 3.0

http://www.vectorfree.com/money-slave

Ipocrizie pe piața muncii

Pare că „ipocrizie” este cuvântul anului. Oriunde privești, de ipocrizie dai.

Cică e inflație din cauză de... una-alta (nici ei, politicienii, nu prea știu cauza). Ce trebuie să facă ei în „vreme de inflație”? Să mărească taxe și impozite! Greșiiit! Dar ei o fac.

Auzi la ei, politicienii: contractele de muncă de 2 ore, de 4 ore etc. (nu-s de opt ore, cum ar veni) vor fi impozitate ca pentru „normă întreagă”. Altfel spus: lucrezi 2 ore și încasezi un salariu de 500 de lei (exemplu la întâmplare) va trebui să plătești contribuții către stat (adică, angajatorul va trebui să aibă sumele) ca pentru salariul minim pe economie (2550 lei brut – 1524 lei net) – angajatul plătește statului 1025 lei, angajatorul plătește către stat 57 de lei (ceea ce face ca salariul complet să fie 2607). Aceste contribuții către stat trebuie, evident, să se „regăsească” în salariu, deci banii trebuie să-i aibă angajatorul, pentru că angajatul trebuie să primească „netul”.

Ce-i asta, taxă de solidaritate mascată?

Pe scurt: în condițiile date, angajatorul trebuie să plătească dublul salariului pentru două ore, către stat (sau îi dă omului salariul întreg pentru numai două ore). Care angajator va face asta?

Vrăjeala aceasta a mai fost la un moment dat, tot cu socialiștii la „cârmă”, dar n-a ținut mult. Oh! Acum e „coaliție” de guvernare: socialiști și democrat-liberali liberali!

Unde-i ipocrizia politicienilor

Protejează angajații, zic ei. Cică, se gândesc la angajați, pentru că aceștia lucrează, de fapt, normă întreagă și sunt plătiți la juma sau sfert de normă.

Replica unei „politicience” către un angajator care zicea că-și plătește femeia de serviciu cu 400 lei, pentru două ore: vreți să cred că femeia aceea poate trăi din 400 de lei?

Cum se vor descurca locatarii săraci cu plata femeii de serviciu?! În unele cazuri este nevoie de ea doar câteva ore pe săptămână. Exemplu: din 30 de apartamente în 25 locuiesc pensionari cu pensii mici și foarte mici, abia reușind să achite cheltuielile comune, utilitățile personale, medicamentele și ceva hrană. Vor fi obligați să „facă rost” de cel puțin 30 de lei în plus, lunar, pentru salariul femeii de serviciu. Nu pot renunța la ea chiar dacă numai pentru că trebuie adunat gunoiul în tomberoane de două ori pe săptămână.

Sunt oameni care au muncit și patruzeci de ani și au pensie de mizerie, de abia trăiesc de pe o zi pe alta și ăștia se gândesc la siguranța pensiei unuia care are azi 18 ani! Dacă asta nu e ipocrizie... nu știu ce e! Bătaie de joc o fi?!

Fractura de logică

Indivizii aceștia habar n-au pe ce lume trăiesc și habar n-au ce fac! Dacă au habar și-o fac se numește altfel...

1. Cu ce-l ajută pe angajatul care primește tot 400 de lei, dacă statul încasează dublu de pe urma muncii lui? Va putea trăi din 400 lei pentru că angajatorul dă statului mai mulți bani?! Nici din 1524 de lei nu se poate spune că cineva "trăiește"...

Îl obligă pe angajator să țină la muncă timp de opt ore un om de care are nevoie zilnic sau săptămânal doar câteva ore? Îl obligă pe angajator să ofere salariul minim pe economie pentru numai două ore? În mod sigur, angajatorul se va lipsi total de acel om.

2. Cine lucrează mai puțin de 8 ore poate avea motive temeinice: vreo afecțiune care nu-i permite să muncească mai mult, de exemplu.

De ce acest aspect ar trebui să oblige angajatorii să plătească dublu către stat dacă nu au nevoie de cineva decât pentru două ore, sau pentru cineva care are dreptul și/sau recomandarea medicală de a lucra mai puține ore?! Unii angajatori și-ar putea permite, dar unii nu. Și chiar dacă-și permit: de ce să o facă? Nu-i cinstit! Prin Constituție statul e obligat să „aibă grijă de cetățeni”, nu angajatorii.

3. Politicienii „oferă” – prin lege – un ajutor social de circa 149 de lei pentru o persoană fără venituri sau cu venituri foarte-foarte mici (versus de la 5000 de euro în sus salarii pentru unii șefi de pe la stat)... Această persoană poate trăi decent cu suma de 149 de lei?! Nu, evident, dar ce mirare în caz de 400 de lei! Nicio mirare în caz de pensii de mizerie după zeci de ani de muncă.

4. La stat au fost angajate vreo două mii de persoane lunile trecute, și s-au programat majorări salariale pentru unele categorii de funcționari publici (în sensul: plătiți de la bugetul de stat); majorări de 15, 25 și 50 la sută – pe motiv de „muncă_complexă”.

Vor primi majorări profesorii sau polițiștii? Nuuuu! Ce, aceștia au „muncă_complexă”?!

De unde să adune administratorii statului bani pentru aceste majorări salariale la bugetari? Din redevențe și investiții de stat? Hă?! Ce-i aia?! Nu! Din taxarea celor care-și mai permit să aibă angajați.

Ce reușește politicianul român să facă astfel?! 

Să „trimită” în șomaj o mulțime de oameni.

Unii vor ajunge, probabil, să solicite statului cei circa 149 de lei, dacă nu au lucrat cel puțin un an. În ambele cazuri, banii vor fi dați tot de la bugetul de stat.

Studenții, e posibil, să nu mai fie ținuți la muncă. Cei care au unele afecțiuni e posibil să nu mai fie ținuți la muncă, cei care au în îngrijire copii minori sau cu dizabilități, la fel s.a.m.d.

Administratorii statului, în loc să-și trimită la verificări pe cei plătiți pentru astfel de controale presupun că toți angajatorii sunt necinstiți și angajează oameni cu un contract de două ore, îi țin la muncă 8-12 ore și diferența le-o plătesc „la negru”. Or fi și din aceștia, dar de ce prezumă administratorii statului că toți fac asta?! În fapt, politicienii nu prezumă nimic, dar au nevoie de bani pentru bugetul de stat și nu sunt chiar așa de haini încât să taie din indemnizațiile lor de politicieni, din indemnizațiile celor adăpostiți prin fel și fel de consilii de administrație sau agenții de stat.