24 feb. 2015

Bolnav de dragoste

Zicea Platon, filosof grec care a trait (aproximativ) intre anii 427 i.e.n. – 347 i.e.n., ca dragostea este o grava boala mintala. Dar ce stia Platon, din cauza caruia ne-am procopsit in vocabular cu sintagma dragoste platonica?! Poate ca stia, totusi, ceva, doar era filosof. Filosof fiind, probabil ca cei care se credeau “oameni de stiinta” – desi stiinta la vremea lui era cam legata de zei – il ironizau ca-i filosof si nu stie mersul exact al Lumii.

Oamenii de stiinta de azi ironizeaza si ei filosofii si cu toate acestea au ajuns la concluzia – stiintifica, desigur – ca dragostea e o boala psihica si au trecut-o in nomenclatorul bolilor. Asta au facut cei de la Organizatia Mondiala a Sanatatii, prin anul 2012! Codul acestei boli, in nomenclatorul international este F 63.9. si se numeste Tulburarea obiceiurilor si atractiilor, nespecificata. Asa au incadrat-o stiintificii, dar nimic nu aminteste despre dragoste in descrierea maladiei din nomenclator, ci doar se refera la anumite tulburari comportamentale care nu se regasesc clasificate in alte rubrici.
Oare gigantii farmaceutici sunt chiar asa de disperati dupa bani si nu stiu ce stiintifici sa mai plateasca pentru a inventa niste boli si ei sa lucreze la medicamentele aferente?!

Expertii in sanatate afirma ca dragostea este o tulburare mentala si provoaca dependenta la fel ca drogurile, alcoolul sau jocul de carti. Ca sa vezi! Ar fi putut sa se refere la instinctul omului de a se “imperechea”, daca tot croncane despre stramosul comun al omului si maimutei.


Potrivit stiintificilor simptomele bolii sunt gandurile obsesive despre alta persoana, schimbari bruste de dispozitie, mila faţă de sine, insomnie, acte negandite, dureri de cap si chiar reactii alergice. La goana unora dupa bani maine-poimaine citesc ca dragostea e cauza unor noi forme de celule canceroase! Cu d’astia nimic nu ma mai mira. Sa nu uit: boala aceasta nu are leac – o afirma tot ei! Poate, cu tratament medicamentos, ar putea fi controlata si individul ar putea fi reintegrat in societate (ca in cazul schizofreniei).

Medicii de la Universitatea John Hopkins din Baltimore au consultat 19 pacienti internati cu simptome clasice de infarct – dureri in piept, probleme respiratorii, un randament redus al cordului. Nici unul dintre ei nu avea infarct – s-a constatat ca sufereau de sindromul inimii frânte, care produce o concentratie ridicata a hormonilor de stres in sange. Adica, sufereau din dragoste… Zic cercetatorii ca cel mai crunt suferinta este simtita in adolescenta. E posibila suferinta din dragoste dar asta nu face dragostea boala… zic eu…

Cercetatorii de la o universitate de prin Mexic au ajuns la concluzia ca dragostea dureaza 4 ani. Frederic Beigbeder, cand a scris romanul Dragostea dureaza trei ani, n-o fi stiut despre studiul acestor cercetatori. Altii sunt convinsi ca dragostea dureaza doi ani. Cred ca fiecare vorbeste din experienta proprie, fara a face o cercetare serioasa printre cei care au virusul indragostelii. Dragostea poate dura si-o viata chiar de-ar fi sa ma refer la un schimb ciclic de parteneri. Ce?! N-am voie sa iubesc cu pasiune din trei in trei ani – sau din patru in patru ani sau din doi in doi ani – o alta persoana?!

Dar! Daca tot dureaza doar 2-3-4 ani nu inseamna ca… are leac?! Sau… n-are leac dar se vindeca de la sine si individul va redeveni preocupat de munca si de alte chestiuni serioase, cum ar fi sa produca profituri pentru angajatorii sai nu sa umble teleleu cu ochii la Luna. Pe scurt, va fi util societatii.

Astia ne pregatesc, mental, pentru  robotii egocentrici! Pepper - primul exemplar de inteligenta artificiala, robot capabil sa simta si sa inteleaga emotiile (?!) nu e construit pentru ajutor menaj ci pentru ajutor psihologic, pentru a fi companionul umanoizilor - a dovedit ca este egocentric.

Timp de 40 de ani, psihologul John Gottam, de la The Gottam Institute, a studiat mii de cupluri, ca sa observe ce anume face o relatie fericita, de durata. Impreuna cu Robert Levenson, de la Universitatea din Washington au ajuns la o concluzie: pentru ca o relatie sa dureze trebuie sa nu neglijam nevoile, necazurile sau dorintele partenerului, oricat de stresati sau de obositi suntem. Dezinteresul – zic cei doi – este inceputul instrainarii si duce la racirea relatiei (scrie pe descopera.ro). Si le-au trebuit 40 de ani sa afle asta?!

De ce i-oi lua in seama azi pe acesti “oameni de stiinta” din care pocneste inteligenta in loc sa-i las sa se imperecheze dupa calendar, sa fie siguri ca dau rezultate?! Or crede ei ca ii este cuiva rusine sa recunoasca faptul ca e indragostit doar pentru ca unii, avand bani de cheltuit, au zis ca suntem grav afectati mintal?! Oare acesti stiintifici cum isi aleg perechea?! Analizeaza mirosurile in laborator?! Se orienteaza dupa textura pielii?! De fapt, nu ma intereseaza. Sa fie sanatosi, si cand le-o făta mintea vreau si eu un purcel!

Hhhhm… Or avea dreptate?! Dragostea e boala si-s dusa cu cercul?! O sa caut un raspuns joi la doi dupa Miercurea Ciuc pentru ca azi Dragobetele saruta fetele!  

_________________________________
N.B. Comentariile le-am lasat tot inchise.