2020-09-03

Ați mai văzut rândunele?

Cu gândul la păsări (MFC) mi-a revenit în minte întrebarea din titlul...
În 2018, când am desenat o rândunică pentru Provocări verzi, m-am întrebat același lucru; și înainte am mai întrebat și după.
cuib de randunele cu doi pui
Cândva, în copilărie, ani de zile într-un colț al balconului a fost un cuib de rândunele. Veneau acolo în fiecare an, meștereau la cuib (deși nimeni nu-l atingea), făceau ouă și își creșteau puii. Multe ore faine am petrecut urmărind, de la o distanță care să li se pară sigură rândunelelor, viața lor în cuib. Până într-un an, când urma să fie închis balconul și au stricat cuibul – l-au stricat înainte de a reveni rândunelele în Ro. Cât am mai plâns atunci! Orice rândunică vedeam mă gândeam că ar putea fi dintre cele care știau că la noi au o căsuță. În acei ani erau multe – le vedeam zburând prin zonă. În ultimii ani nu am mai văzut niciuna! S-o fi întâmplat ceva cu ele sau nu le mai place în orașul de la poalele Tâmpei sau nu le mai place, în general, în orașe? Le-or fi alungat pesticidele pe care umanii le folosesc pentru a scăpa de insectele așa-numite deranjante sau fără sens pe lume, cum cred unii? Rândunica, în principiu, se hrănește din zbor cu insecte, și tot din zbor bea apă (uneori mai papă și păianjeni și alte artropode, și foarte rar semințe sau fructe mici). Folosirea pesticidelor și în agricultură (nu doar în orașe) duce la scăderea sursei de hrană pentru rândunele... Reducerea „cantității” de insecte conduce la declinul speciei.

Cuibul din balcon semăna foarte bine cu cel din imaginea preluată de pe pixabay - motivul pentru care am ales această foto („intrarea” mi se părea uimitor de mică).

12 comentarii:

  1. Randunele cred ca am mai vazut la mare. Pe aici, nu cred, cel putin in ultimii ani, dar nici eu nu am colindat cine stie ce prin parcuri, asa ca nu e concludenta... concluzia! :)
    Oricum, cu balcoanele inchise, trebuie alte solutii, inevitabil!
    O zi faina, Diana draga! Pupici si poate descoperi si alte zburatoare deosebite! <3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Deci mai exista in Ro. N-am idee daca randunelele isi fac cuib in pomi (in parcuri)... Azi mi-a spus cineva (cand am "un fix" nu ma las usor) :) ca ar fi randunele undeva in zona Unirii (Bucuresti) si ca e posibil ca numarul mare de ciori din unele zone sa fi determinat randunelele sa nu-si mai caute adapost pe acolo. Intre timp am cutat info despre randunele si am aflat, intre altele, ca specia lor e in declin, dar nu pe cale de disparitie, inca.

      Balconul inchis e o solutie impotriva ploii, a zapezii, a prafului si frigului dar... ce sens e sa mai avem "terase" daca le transformam in sere?
      Multumesc, la fel, Suzana draga! Pentru mine - necunoscatoare - multe sunt deosebite (n-am nici cea mai vaga idee cum se numesc unele "penate" pe care le-am vazut poposind, de-a lungul timpului, la ferestrele apartamentului).
      Pupici! <3

      Ștergere
  2. Sti ca ai dreptate! Eu aveam in fata cladirea consiliului jud.cu zeci de cuiburi .Vara asta nu am mai vazut stoluri defiland pe sub balcon.O zi buna!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Oooo! Probabil ca le-au stricat cuiburile, sa nu mai faca... mizerie. :(
      Multumesc, la fel, Flori!

      Ștergere
  3. Stiam povestea cuibului de randunele din balconul tau …
    Aici au fost taoata vara randunele! Tare imi sunt dragi!
    Zi placuta draga mea!
    Muah! 😊 Pupicios! 😘😘😘

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Stiu ca am mai amintit-o. :)
      Si mie-mi sunt dragi. ❤️ Dupa ce le-a fost stricat cuibul din balcon vedeam randunele in zbor, dar de cativa ani... deloc.
      Probabil ca la voi nu se extermina la greu toate insectele din toate zonele.
      Multumesc, Ella draga! Seara frumoasa iti doresc! Pupicios! 😘 😘 😘

      Ștergere
  4. La noi am văzut rândunele chiar zilele trecute lângă o baltă. Totuși este vizibilă o decimare a numărului lor, în special la orașe dar și în zonele rurale unde efectul dezastruos al chimizarii se simte puternic - nu peste tot. Depinde de culturile agricole din zonele respective. La mine predomină vița de vie și au ajuns să stropească o vie și de câte 20 de ori oe sezon.. Chiar auzeam pe cineva vorbind că vrea să stropească via impotriva viespilor.. Știu, și eu am ucis mulți viespi din gospodărie, însă nu duc lupta asta la extrem. Și eu aș outea descărca un spray toxic în pod și am rezolvat ptoblema, dar sunt constient și eu că orice verigă a ecosistemului, dacă este pusă în pericol, atrage după sine alte repercursiuni..
    Eu am văzut o altă chestie bizară care se întâmplă de câțiva ani pe la noi. Dispariția graurilor.. Păsările adtea pur și simplu în acestă perioadă formau stoluri și dădeau atacu prin podgorii. Făceau pagube mari, dar totuși fenomenele astea atrag după sine ale dezechilibre.. Chimizarea este principalul vinovat pentru decimarea numărului de păsări, și nu numai..
    O zi bună, Diana !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Acum, ca zici... Undeva spre margine de oras, unde erau candva campuri cultivate (acum sunt mall-uri) erau multi-multi grauri (plimbam caini prin zona). Uneori, cand vad in zbor cate un stol mare de pasari, ma gandesc ca ar putea fi grauri (dar zborul inalt si "cra-cra" le dezvaluie identitatea). :)
      E rau daca sunt tot mai putini. Si mierle mi se pare ca sunt tot mai putine - in copilarie, mai ales, vedeam o multime pe aici; acum abia daca vad cateva exemplare.
      Pe zi ce trece tot mai distrus e echilibrul. Sigur ca inteleg (si eu) faptul ca unele vietati sunt distrugatoare... insa nu inseamna ca e in regula ceea ce se intampla.
      Multumesc, Stef! Seara buna iti doresc!

      Ștergere
  5. Am avut, la geam, cuib de lăstuni doi ani la rând, eram în culmea fericirii. Vedeam puii, vedeam cum îi hrănesc părinţii, cum zboară. A venit într-o seară o furtună teribilă, a doborât cuibul cu totul şi cred că erau şi puiuţii acolo. Am plâns de am rupt. Deşi balconul îmi era inundat, tot covorul praf, eu stăteam la geam şi plângeam după cuib.
    Rândunele nici eu nu am văzut de ani mulţi.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu te pot imagina facand altfel in astfel de momente. :)
      Uneori avem parte sa vedem astfel de scene si parca se face zdrente sufletul! Oare, e o lectie pe care trebuie sa o invatam?! Unii traiesc o viata lunga fara sa aiba parte de astfel de momente. :)
      Personal, cred ca voi plange de cate ori voi vedea asa ceva. Inteleg "cursul naturii" dar tot nu ma pot abtine.
      La un moment dat a fost si pe aici o furtuna teribila. A doua zi erau copaci cazuti si printre ramuri se vedeau cuiburi... Stiu ca era toamna pentru ca-mi amintesc cei mai multi copaci desfrunziti, si sper ca prea multi pui (sau pasari-adulte) sa nu fi fost pe acolo. Cel mai tragic moment, insa, a fost dimineata (cu ani multi in urma) in care am vazut pe langa blocul vecin o multime de puisori minusculi si golasi zacand pe trotuar. Cativa bipezi din acel bloc au distrus cuiburile de porumbei, cu pui cu tot, si cu oua! De pisicile care cadeau pe unde le surprindea moartea doar amintesc (le-au dat otrava niste bipezi din blocul nostru - multi am stiut cine, dar nu s-a putut dovedi).
      Ca Natura isi vede de ale ei e una, dar cand "omul" intervine in halul acesta... Pfuuu.

      Ștergere
  6. In Bucuresti n-am mai vazut de ceva timp...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mi-a spus cineva ca ar fi in zona Unirii (nu stiu pe nimeni care locuieste acolo, deci nu pot "verifica) :)

      Ștergere

Va multumesc pentru ca sunteti aici. Comentariile sunt moderate deoarece e singura metoda pe care o stiu sa nu pierd vreun mesaj si sa evit mesajele nepotrivite. Le public imediat ce accesez blogul. Multumesc pentru intelegere.