Păianjenul în mitologiile lumii

M-o fi ciupit un păianjen; de câteva zile numai despre aceștia citesc. Și dacă tot citesc, de ce să nu fac și câte un rezumat, adunând aici doar ceea ce mi se pare mai interesant?

Gata. Am vorbit destul singură.

La egipteni, imaginea păianjenului apare pe unele ruine ale edificiilor antice, fiind asociat cu zeița Neith, cea care țese firele destinului; în credința babiloniană are numele Ishtar, având și alte caracteristici.

În mitologia celtică păianjenul e o ființă benefică. În textele celtice păianjenul a apărut brusc la un moment dat, venind din tradiția orală care nu a fost consemnată pe nicăieri (sau scrierile s-au pierdut). Una dintre primele mențiuni despre păianjen apare în Note despre folclorul din nord-estul Scoției (1881), cartea lui Waltor Gregor. Păianjenii erau priviți cu admirație, și era contraindicat să fie uciși. Pânza lor era un bun remediu pentru a opri sângerarea rănilor. În cartea amintită mai scrie că de vezi un păianjen pe haine înseamnă că-ți vei cumpăra noi obiecte de îmbrăcăminte. În lanurile de porumb își țese pânza un păianjen mic și la ce înălțime e pânza țesută până acolo va fi stratul de zăpadă în iarna ce vine.

Lady Wild, în cartea să Legende antice, farmece magice și superstiții din Irlanda (1887), scrie că uciderea unui păianjen aduce nenorocire. 

Alexander MacKenzie, în Profețiile lui Brahan Seer (1899), scrie că un păianjen închis într-o pană de gâscă (bine sigilată) pusă la gâtul unui copil îl vindecă de afte.Alexander Carmicheal, în Carmina Gadelica (1900), scrie că înghițirea unui păianjen (sau a unei insecte de apă) produce erbivorelor hemoragie digestivă.

Poveștile celtice cu și despre păianjeni sunt destul de rare; una ar fi cea scrisă de Elsie Masson: Poveșți populare din Bretania (1929).

Mai mult despre păianjen în mitologia celtică aici:

https://livinglibraryblog.com/the-spider-in-celtic-myth/

În Mexic există credința că la facerea Lumii a asistat Tocotl, un zeu-păianjen care susține Lumea în plasa lui. 

Mayașii credeau că după moartea trupului sufletul e destinat să rătăcească prin culoarele întortocheate ale lumii de dincolo până când întâlnește un râu, pe care nu-l poate traversa singur, ci numai cu ajutorul unui om-păianjen care conduce o plută din pânză; cei doi au o legătura spirituală de dependență cât timp traversează râul, pentru a ajunge în siguranță pe malul opus.

În Peru, păianjenul avea loc de cinste între celelalte vietăți, popoarele native respectând natura și portretizând-o în diferite ipostaze și forme.

În folclorul unor triburi din Africa de Vest există legende în care se spune că firul păianjenului simbolizează legătura omului cu divinitatea.

O legendă Navajo e despre o tânără indianca Pueblo – care trăia cu Navajo. Aceasta se simțea atât de singură încât a plecat în deșert și s-a rătăcit. La un moment dat a văzut un firicel subțire de fum care se ridica dintr-o gaură săpată în pământ. Înăuntru era femeia-păianjen care țesea o pătură. Cele două s-au împrietenit și femeia-păianjen a învățat-o să țeasă. După ce a deprins meșteșugul tânăra s-a întors în sat și a început să le învețe să țeasă pe celelalte femei, spunându-le să lase o gaură mică în mijlocul fiecărei pături pentru a aminti de femeia-păianjen de la care a deprins meșteșugul. De atunci tânăra nu s-a mai simțit niciodată singură și a fost fericită.

(https://www.earthlife.net/chelicerata/myth-tar.html)

În mitologia multor triburi nativ americane păianjenul are un rol important. În funcție de trib, păianjenul e asociat cu arta țesutului, e simbol al răbdării și rezistenței, simbol al inteligenței și talentului. Prinzătoarele de visuri sunt inspirate de pânza de păianjen și sunt menite să rețină visele rele.

(http://www.native-languages.org/legends-spider.htm)

O legendă Cherokee amintește despre bunica-păianjen care a furat foc de la soare, l-a ascuns într-un vas de lut și l-a dat oamenilor pentru a putea vedea în întuneric.

În India antică, se credea că un păianjen uriaș a țesut pânza care este universul. Păianjenul stă în centrul pânzei și controlează totul prin fire. La un moment dat va devora această pânza și va țese alt (un nou univers).

În Japonia există între altele, legenda prințesei păianjen, un păianjen mitologic care ia înfățișarea unei femei frumoase și seducătoare care păcălește samuraii să o ia de soție. Uneori pare gravidă, dar e numai sacul cu ouă. Ea le spune puilor mai apoi să meargă să-și îmbrățișeze tatăl – sunt devoratori de oameni, altfel spus. În unele legende, însă, prințesa păianjen e salvatoarea oamenilor în timpul inundațiilor care aveau loc toamna, în special.

(https://ukiyo-e.org/image/kruml/warriors89)

Păianjenul este un simbol străvechi al Creației, creativității și muncii asidue. Pentru că pânza începe să fie țesută de la mijloc și pornește din gura păianjenului e un simbol al soarelui și al creației vieții – aborigenii se închinau păianjenului asimilându-l unui erou solar. Unele triburi din Africa dar și unele din America de Nord (triburile de la câmpie) considerau că păianjenul e un înșelător. În vechea tradiție indiană, Brahma, creatorul tuturor lucrurilor, era numit alegoric „păianjenul care învârte plasa lumii”.

Pe de o parte, păianjenul este un apărător al oamenilor, un salvator, protector al vetrei și pe de altă parte este asociat cu lăcomia, trădarea, cruzimea. 

În tradiția creștină păianjenul e asociat răului, iar cine ucide un păianjen are parte de a i se ierta nu știu câte păcate. Conform unei povești, păianjenul s-a lăudat cu talentul sau la țesut și a provocat-o pe Maica Domnului la întrecere, întrecând-o în calitatea torsului. Maica Domnului s-a supărat și l-a blestemat să toarcă toată viața fără spor și să fie mereu omorât de oameni. (îmi permit o observație personală: cine a inventat povestea aceasta cred că nici n-a deschis Biblia, dar s-o citească!)

Povestea zeului trișor.

Povestea Arahnei.

Foto.