2020-09-13

Medicamente! Medicamente!

Minciuna ademenitoare înhață adevărul;
La fel tratam și noi ce-i înțelept și depărtat
Prin ocolișuri sau chiar pieziș,
Pe căi indirecte, noi mergem pân’ la capăt.
(Shakespeare, Hamlet, actul II, scena 1; dialogul dintre Polonius și valetul sau Reynaldo).
Mulți oameni vor cât mai multe medicamente. Poate că nu le vor ei, neapărat, dar pentru că toți oamenii (hai, nu chiar toți) vor să trăiască și moară sănătoși companiile farmaceutice îi bombardează cu fel și fel de medicamente și suplimente alimentare (care sunt tot medicamente dar nu au trecut prin toate fazele de cercetare, experimentare, aprobare ca cele numite medicamente).
Când vrei să vinzi ceva creezi nevoia... De exemplu, „Manualul pentru Diagnosticarea și Statistica tulburărilor mintale”, încă de la prima ediție (1952) constituie una dintre cele mai redutabile arme a războiului psihotropic, deoarece delimitează din vreme câmpul de bătaie, enunțând în același timp legi pentru funcționarea acestuia (critica a fost emisă de profesorul Edouard Zarifian în „Prețul confortului, psihotropele și societatea”, 1995). Difuzarea pe scară mondială a criteriilor nord-americane pentru diagnosticul psihiatric a favorizat dezvoltarea acțiunilor de lobby în acest domeniu. Aceste criterii se regăsesc în lucrările Asociației Americane de Psihiatrie, finanțate în mare parte de industria farmaceutică (afirmă tot psihiatrul E. Zarifian). Profesorul Zarifian, o autoritate în domeniul său, denunță dezvoltarea excesivă a consumului de medicamente în Franța (acest consum, însă, a crescut în cele mai multe state considerate dezvoltate). Expertul adaugă o descriere edificatoare: „Ecuațiile simplificatoare se substituie sloganurilor publicitare și condiționează o prescriere automatizată. Tristețe = depresie = serotonină = IRS (antidepresive). Se recurge la un adevărat eșafod pseudo-științific, la împrumuturi din neurobiologie, iar discursul academic e necesar pentru a-l convinge pe medicul care prescrie rețeta”. Azi se vând somnifere la liber, și chiar unele antidepresive – multe le pot prescrie, legal, medicii de medicină generală. Consumul de antidepresive a crescut în ultimii ani, în paralel cu numărul tentativelor de sinucidere (E. Zarifian). Producătorii de medicamente oferă „remedii rapide” pentru tristețe, practic. Depresia este o dereglare a tristeții, deci medicamentele sunt utile pentru o perioadă scurtă, dar multe dau dependență chiar și numai în sensul că oamenii care s-au simțit un pic mai bine la începutul tratamentului refuză să renunțe la această „cârjă”, dar nu-și dau seama că un consum îndelungat al aceluiași produs conduce la creșterea rezistenței organismului la acele substanțe și omul, pentru a se simți din nou bine, are nevoie de alt produs, ceva mai puternic sau altfel. Producătorii de medicamente sunt gata să le ofere.
Orice este scuzabil, atâta vreme cât oferă noi oportunități producătorilor de psihotrope. De la prima și până la a patra ediție a DSM, numărul entităților psihopatologice recenzate a crescut de la 180 la peste 300. Uneori, acestea sunt extrem de îndoielnice: ediția din 1995 a DSM plasa „sindromul premenstrual” (asociat cu o serie de simptome fizice și psihologice) în categoria „tulburărilor psihiatrice”. Din teama de a nu fi considerați „falocrați”, editorii manualului au bătut în retragere numai datorită reacției prompte a grupurilor feministe. Câte tentative au reușit, însă, în comparație cu unele renunțări tactice? (Remi Kauffer, „Corporațiile americane în lupta contra Europei”, Ed. Incitatus, București, 1999)
Se inventează la greu boli și „tulburări”. Chiar și dragostea este o boală care poate fi tratată: tulburarea obiceiurilor și atracțiilor, nespecificată. Copilul mai energic are ADHD (există suplimente pentru întărirea sistemului nervos, care diminuează simptomele). ADHD = tulburare de deficit de atenție și hiperactivitate, tulburare de neurodezvoltare care are cauze neurobiologice – ce sofisticat sună! Tot mai mulți copii sunt astfel diagnosticați. Ce bine că există medicamente! Îl faci legumă pe copil și ai unul liniștit. Cine are nevoie de oameni energici care ies din rând?
Medicamentele anxiolitice și tranchilizante, care tratează tulburările de comportament sau cele emoționale (unde intră și fobiile, ca exemplu) sunt cel mai des utilizate. Hipnoticele tratează tulburările de somn – somnifere sau sedative – care sunt cam la fel de des utilizate. Anxioliticele sunt populare la extrem și în rândul tinerilor și printre vârstnici, dar cei mai mari consumatori sunt femeile. Este vorba în primul rând de o utilizare incorectă, avertiza doctorul Patrice Boyer de la Institutul Național pentru sănătate și cercetări medicale, în cadrul conferinței de la Bichat din 1995, deoarece doar 30% dintre pacienții care recurg la asemenea medicamente prezintă tulburări de anxietate. Dar la fiecare părere de acest fel, prin care se dorește protejarea sănătății oamenilor – mai ales că efectele negative se pot arăta după mult timp – este combătută de alți medici renumiți. De exemplu, profesorul Frederic Rouillon, psihiatru la spitalul Louis-Mourier (Colombes), declara: Afirmațiile celor care atacă medicamentele destinate sistemului nervos central s-au grupat mereu în jurul unui concept moral – nu e bine ca suferința psihică să fie alinată pe cale chimică. Depinde de suferință, strigă în cor cei care consideră periculoase, pe termen lung, anxioliticele (și nu numai).
Puștii turbulenți sau distrați care fuseseră incluși ani de-a rândul în categoria ADHD, cadrele bântuite de perspectiva concedierii, dezamăgiții în dragoste, insomniacii stresați ajung să nu mai poată funcționa decât cu ajutorul produselor dopante, al amfetaminelor, hormonilor, „alicamentelor” (alimente cu formulă îmbogățită – vezi, de exemplu, ciocolata cu adaos de vitamina D), cocktailurilor supervitaminizante sau chiar steroizi anabolizanți. O prea mare parte a populației este protagonista și victima acestui supraconsum medical.
Concurența pe piața medicamentelor e acerbă, giganții farmaceutici nu se dau în lături de la nici un mijloc pentru a asigura (sau câștiga) supremația în vânzarea unui medicament pe care-l produc. Încep defăimările, articole critice în revistele de specialitate, în cadrul conferințelor de profil tot mai multe și care sunt deschise azi și jurnaliștilor. Specialiștii de top critică un medicament, alți specialișți de top îl laudă; împotriva primilor se declanșează, la un moment dat, un adevărat linșaj mediatic.
În general, dezinformarea necesită un factor amplificator, care poate fi găsit adesea în presă și uneori în intervenția grupurilor de presiune, spune Jean-Jaques Duby, consilier științific la Institutul național al mediului industrial și al riscurilor, într-o lucrare publicată sub îngrijirea profesorului Marian Apfelbaum. Din nefericire, manipularea consumatorilor nu e foarte dificilă. Nu-ți trebuie decât un computer pentru a împrăștia un zvon în lumea întreagă. Ceea ce e legat de sănătate și de siguranță a devenit un subiect sensibil, ideal pentru o manipulare. Consumatorii au ajuns să nu mai știe pe cine să creadă și, în foarte multe cazuri, sunt afectați de neadevăruri milioane de oameni. Dezinformarea nu e niciodată rodul întâmplării, fiind echivalentă cu crima cu premeditare, scrie în finalul cărții sale Remi Kauffer.

17 comentarii:

  1. Dap, bun citatul asta cu dezinformarea!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Citatul e bun, problema e grea: nu stim cine are dreptate. Spun "bine" specialisti de renume mondial si spun "rau" alti specialisti de renume mondial. Unde e adevarul? Trebuie sa-i cautam la "statele de plata". 😉

      Ștergere
    2. Adevarul nu e niciodată alb sau negru.
      Cine insista clar doar intr-o parte e clar ca nu ia in seama tot ansamblul, deci șanse mici in a afla adevarul din gura lui.

      Ștergere
    3. Dilema ramane: unii insista pe bine, altii pe rau - poate din convingere, poate din interes. Atunci cand specialistii (de renume, recunoscuti ca asi) intr-un domeniu se impart in doua tabere bolnavii ce sa mai creada? Vor alege sa urmeze... intuitia sau se vor inscrie la o facultate de medicina sau farmacie pentru a-si forma opinia proprie? Mare nasoleala, si nu doar cu medicamentele...

      Ștergere
  2. Complicată treaba asta !
    Pe de-o parte așa este conceput sistemul va să fi nevoit să treci pe la medic, apoi medicul îți face o prescripție cu care te trimite, evident, la farmacie.. Refuzi sau nu iei tratamentul, te-ai dus degeaba la medic..
    Până suntem bine și sănătoși nu ne gândim la așa ceva, însă când încep să bată "tacheții" este mai greu de a face alegeri când drumul duce la medici, că doar doctorii nu te trimit cu rețeta la plafar

    Mai bine avem grijă de noi din timp și trăim o viață echilibrată, mai departe se ocupă soarta de noi😀

    Duminică plăcută, Diana !!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. O viata echilibrata, una fara excese... Dar ce se fac unii cu tristetea de care se lasa, uneori, cuprinsi si li se dau medicamente? Trisetea poate avea o mie de cauze si nu e, automat, depresie. Se dau acum medicamente pentru orice, si in prea multe cazuri pentru a trata simptomele nu cauzele. Medicamentele sunt uitle, excesul de medicamente e daunator.
      Am cunoscut o femeie - orasanca de la nastere, fumatoare pana in ultima clipa :) - care nu lua medicamente nici la varsta de 80 si ceva de ani. Zicea ca ia cate o pastila pentru inima dar numai cand simte ca nu e de joaca, apoi nu mai ia pana la urmatorul "episod" - implinise 93 de ani cand a murit. Ea lua cate o pastila-doua si cand isi simtea ficatul facand pe nebunu' dar nu inghitea regulat, zi de zi, un pumn de medicamente. A fost un om sanatos, se pare. :)

      Multumesc, la fel, Stef!

      Ștergere
    2. Foarte bun exemplul cu tanti de peste 80 de ani. Am obsetvat că și oamenii prea se lasă slabi și pentru orice recurg la cutia cu lracuri. Eu consider că dacă suntem atenți la corpul nostru, el știe ce-l doare și de ce are nevoie și trebuie să-l ascultăm.. Eu zic că dacă mâncam cât de cât sănătos și nu facem excese și abuzuri de nimic, vom putea să ducem o viață normală.. 80 la sută dintre medicamentele mele sunt naturiste, dar mai am rătăcită și câte o cutie de paracetamol, decasept și aspirină prin cutia mea cu leacuri😀

      Sănătate să fie că-i mai bună decât toate.. 😊

      Ștergere
    3. Imi place sa imi imaginez ca voi putea urma exemplul acelei doamne. :) La medicamente recurg doar in caz de forta majora (e drept, nici nu s-a pus problema de forta majora prea des). Paracetamolul e perfect pentru primele simptome de raceala. Pentru mine, medicamentele naturiste sunt tot medicamente, dar mai putin studiate efectele (nu pot fi prezentate sub forma de pilule fara un proces mecanic, prin "stabilizare" cu aditivi - o alta metoda ar fi excesiv de scumpa si pretul medicamentului ar fi foarte mare; am vazut un documentar pe tema - ceea ce nu inseamna ca au prezentat adevarul absolut) :) In general, apelez numai la acele medicamente care si-au dovedit eficacitatea in timp (noutatile nu ma impresioneaza, si nici genericele). Altfel ar sta lucrurile daca as avea ghinionul sa am parte de ceva mai putin obisnuit ca... raceala. :)

      Multumesc. Santate sa fie! :)

      Ștergere
  3. Tata a fost farmacist, si am invatat foarte multe de la el - as fi putut invata si mai multe, dar... nu aveam rabdare (eram tanara si aveam timp doar "pentru ale mele", "necesare" pe moment). Am citit, in schimb, cartile dupa care a invatat el si cele pe care le tot cumpara pentru studiu - mereu se schimba cate ceva.

    Un unchi parea la un moment dat ca a luat-o razna! Avea halucinatii si ea foarte agitat si confuz. A fost chemata ambulanta si dus la neurologie, apoi trimis la psihiatrie!!! Acolo l-au indopat doua zile cu haloperidol! Norocul lui a fost ca seful spitatlului a facut o vizita in saloane, i-a citit fisa (rezultatul analizelor de sange) si i-a scos el perfuzia cu calmante. Unchiu era anemic in ultimul grad (facuse, de capul lui, o cura de detoxifiere si n-a vrut sa inteleaga ca o face gresit) Tata i-a spus, atunci, medicului de garda ca e posibil sa fie anemie - dar cine sa-l asculte?! Te pui cu unii medici?!

    Nici noi nu folosim antibiotice decat in cazuri exceptionale. Cred ca sunt cel putin 30 de ani de cand nu am mai inghitit unul. Prefer... usturoiul. :)) Nu-ti imagina ca put a usturoi! E antibiotic, l-as mananca numai in caz de necesitate! :)
    Un medic francez, in emisiunea "Librarul cel bun", pe TV5, a zis la un moment dat ca din cauza excesului de antibiotice majoritatea bolilor in care sunt necesare nu mai pot fi vindecate pentru ca organismele oamenilor sunt pline cu antibiotice si virusurile, bacteriile etc. invata sa se "apere", fiind nevoie de antibiotice tot mai puternice...
    Cele mai multe medicamente impotriva simptomelor sunt, cum bine observi.

    Fostul medic de familie a fost o femeie de nota 100! Intr-o zi mi-a recomandat niste medicamente pentru tiroida. Am intrebat-o daca ma vindeca de si ea s-a amuzat, spunandu-mi ca nu, dar... Nu am vrut reteta. De atunci, in rarele ocazii cand mergeam la ea ma intreba: "iti scriu reteta?" "Nu". "Iti recomand ceva plante pe care sa le consumi ca atare?" "Da". Cu ea ma intalneam mai mult sa discutam despre boli, bolnavi, medicamente. O sunam destul de des, cand aveam unele nelamuriri sau sa ii solicit un sfat pentru prieteni, vecini sau neamuri... A fost singurul medic in care am avut incredere totala pentru ca discuta cu pacientii, ii asculta cu adevarat si era un diagnostician perfect. A murit prea tanara, la 63 de ani, de cancer. Acum ma mai consult cu sora lui tata, care a fost asistenta medicala.

    Producatorii de medicamente sunt lacomi rau! Sunt documentate (si publice) o multime de scandaluri intre marile companii farmaceutice; exista dovezi de medici si jurnalisti platiti sa faca lobby pentru medicamente generice care, in unele cazuri, nu sunt - dovedit! - la fel de bune ca originalele... Se inventeaza fel si fel de boli! Daca si pentru transpiratia abundenta exista pastile! Nu se cauta cauza, omu' inghite pastile, isi blocheaza sudoriparele si chitaie apoi ca e plin de toxine... E drept ca prin sudoare nu se elimina cine stie ce cantitate de toxine dar au si glandele sudoripare un rol al lor...

    Oh! Nu va fi obligatoriu acest vaccin cu scandal. Sper! :)) Oricum, nu-l fac.

    RăspundețiȘtergere
  4. Imi pare extrem de rau ca nu am pastrat articolul despre ADHD. A aparut cu niste ani in urma cred ca in revista Magazin. Era vorba despre despre doctorul care denumise aceasta 'boala' si care in prag de final de viata, a recunoscut ca a inventat-o. Insa acum este inutil, odata ce a intrat in lista si cu medicatia corespunzatoare, extrem de toxica pentru tineri. Subiectul banuiesc ca s-a evaporat, iar nomenclatorul nu s-a modificat. Cam asa merg lucrurile. Daca ai acces la carti vechi, de prin 60, vei constata ca pragurile de pericol pentru anumiti parametri testati sunt mult mai mari, spre deosebire de azi cand s-au micsorat vazand cu ochii, tocmai pentru a putea deveni 'bolnavi'.
    Laura a sintetizat perfect. Chiar depinde de noi si de alegerile noastre.
    mai adaug ca trebuie sa ne gandim mai mult si sa evitam intoxicarile exterioare, care cur rauri, rauri!
    Multumesc pentru articol, Diana draga! Pupici si o seara placuta si o saptamana minunata! <3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. De atunci, in DMS au mai fost adaugate inca 18 simptome care pot duce la concluzia ca un copil/adolescent/adult are aceasta tulburare: ADHD. Cum zice un medic: "in felul acesta aproape toata populatia SUA sufera de aceasta tulburare".
      https://time.com/25370/doctor-adhd-does-not-exist/

      Exact ce am vrut sa remarc (o remarca si unii medici, de aceea nu prea se "agita" sa toarne medicamente in oameni). Mai am carti de la tata, si e clar ca "in lumina" noilor cercetari limita maxima "admisa" pentru colesterol, glucoza, etc. e tot mai mai mica. Prea se incapataneaza oamenii sa nu atinga limita maxima de acum 50 de ani! :) Trebuia scazuta, pentru ca medicamente. :(
      Cu drag!
      Seara minunata iti doresc sa ai si tu! La fel si saptamana sa iti fie! Pupici! ❤️

      Ștergere
  5. Iată o discuţie care duce la polarizare, mie îmi aminteşte cumva de Orwell: "Patru picioare buuun! Două picioarea răăău!"
    Industria Farmaceutică e coruptă şi umblă numai după bani? Păi asta fac toate industriile, îţi vând orice ca să facă bani. De ce ne aşteptăm să fie ea mai bună decât alte industrii, din momentul în care şi medicii îşi încalcă adesea jurământul hipocratic iar farmaciştii îţi vând orice? Consumul exagerat de medicamente în general şi de antibiotice în special e oare numai o problemă a industriei farmaceutice? Aiurea. Farmaciştii vând în România în continuare medicamente fără reţetă, chiar când aceasta ar fi absolut necesară. Consumatorul, care pretinde la farmacie "neşte pirule" şi înghite orice nu are nicio vină?
    Medicina alopată nu vindecă decât simptome? Aiurea. Asta poate să spună doar cineva care n-a fost niciodată bolnav de-a binelea sau cineva care n-are habar de nimic.
    "Chimia" (adică medicamentele sintetice) e rea, extractele de plante sunt bune? Păi asta nu-i tot chimie? Dar de intoxicaţiile cu etnobotanice n-aţi auzit?
    Cine e de vină pentru apariţia bacteriilor multirezistente? Antibioticele, sau pacientul/consumatorul care abuzează de ele sau le foloseşte în mod necorespunzător? Sau statul, care nu-şi face datoria la prevenirea şi tratamentul bolilor infecţioase? Fără antibiotice ar exista în continuare boli incurabile, cu ajutorul lor putem trata azi până şi ciuma şi lepra. Punem vaccinarea sub semnul întrebării? Dar de eradicarea aproape completă poliomielitei sau a vărsatului de vânt nu aţi auzit?
    Doamne fereşte. Facă fiecare ce vrea, dar să nu dea vina numai pe alţii sau pe altele.
    M-ar distra un lucru: cineva să aibă nevoie de o operaţie ceva mai complicată şi să nu i se ofere niciun medicament alopat, ci doar nişte globuli homeopatici. În rest, doar un căluş şi o bucată de lemn în gură ca să nu-şi rupă dinţii.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. A spus cineva ca nu sunt bune antibioticele? Referirile au fost la excesul de antibiotice (și alte medicamente în exces) – cauzele sunt multiple și „vina” este împărțită. De ce vând farmacistii fără reteta? Să-și incaseze comisioanele, sa facă vanzare... De ce prescriu medicii anumite medicamente (și suplimente) când ar putea administra ce-l roaga bolnavul și știe ca-i face bine, pentru ca a mai luat, excat pentru acea problema? (chiar „efect placebo” de-ar fi). Nimeni n-a afirmat ca în cazurile de urgența medicala sa nu fie folosite medicamentele cu efect rapid – din contra.
      Sigur, și alte industrii baga oamenilor pe gât fel de fel: mașini de spălat, roboti de bucătărie, detergenti etc. s.a.m.d., dar acestea nu distrug (în mod cert, direct și, unele, în timp scurt) sanatatea oamenilor. Sunt inventate boli pentru a fi administrate medicamente. Are omul o neplacere ocazionala? Ii spune tulburare de... sau sindrom de... și baga-n el pastile, sa nu mai aibă neplaceri. Nu contează ca neplacerea aceea e o chestiune ocazionala, nu contează ca, în timp, medicamentul ii poate dauna (mai ales când intra în „contradictie” cu alte medicamente pe care le ia acel om).
      Sunt sigură ca atunci când s-au făcut referiri la chimie înțelesul a fost „chimicale” (adică, e cu semnul întrebării un medicament „naturist”).
      Partea rea este ca prea mulți medici recurg la administrarea de pastile pentru simptome. „Dle medic, ma doare capul; nu știu de la ce”. Durerea de cap e simptom într-o mulțime de afectiuni. Ma trimite la analize specifice? Nu! (uneori și pentru ca nu-i permite „protocolul” încheiat cu statul) Îmi recomanda nu sa iau antinevralgic sau algocalmin, ci ceva mult mai puternic (și mai scump). Cauza durerii de cap poate e frigul, dar poate fi o anemie sau ceva și mai grav...
      Am amintit de un unchi cu anemie tratat de... agitatie și halucinații cu haloperidol. Practic, i-au tratat simptomele, nu anemia (îl omorau, în cel mai bun caz, dar a avut noroc) – de-ar fi un caz izolat poate ca nu aș insista.
      Nimeni nu neaga – aici – efectul benefic al antibioticelor, ci efectul exceselor de antibiotice. Când un organism devine imun la antibioticele existente (din cauza excesului) ce se mai poate face? Iar vor avea putere acele boli cumplite pe care le știm tratabile azi. Excesul se manifesta și la producatorii de medicamente, și la medicii care prescriu antibiotice fără a cerceta la ce nu e rezistenta o bacterie anume (de exemplu – cei mai mulți administreaza antibiotice „cu spectru larg” Surpriza! S-ar putea să fie apa de ploaie), și la consumatorii care înghit antibiotice și când ii ustura în palma...

      Îți mulțumesc pentru intervenție și pentru rabdare dar și pentru interes.

      Fapt divers: in urma cu vreo 15 ani am avut o teribila durere in abdomenul inferior. Medicul de familie m-a trimis de urgenta la spital, sa nu fie apendicita. Acolo - pe un "pat" mai incomod decat unul de la morga - un medic m-a palpat si-a zis sa ma pregatesc pentru operatie de apendicita! Nici analize, nimic! I-am spus ca vin cu alta ocazie si m-am chinuit pana la un taxi. Tipul in halat alb mi-a zis c-o sa mor daca nu ma opereaza atunci, de urgenta. Iata ca-s vie si nu m-a mai durut. (intre timp am aflat cauza posibila a durerii - trecea si c-o frectie; glumesc).

      Ștergere
  6. Sa speram ca nu. Eee, ca doar nu ne-or opri pe strada sa ne ceara dovada vaccinarii. N-o sa fie asa - ar fi prea mult! Suporta oamenii cat suporta, dar se mai si satura. :)

    Am vazut si la tv, la noi, intr-un camin pentru copii oropsiti: le dadeau medicamente care-i faceau letargici (ca sa fie cuminti!) :(( La un spital de psihiatrie din jud Bv au facut ceva experiente pe bolnavi - in urma cu cativa ani, fara acordul pacientilor sau tutorilor/curatorilor, dupa caz.

    Am si eu o astfel de experienta, cu medicul de familie amintit: aveam o dermatita de contact de la un lichid de masina si mi-au adus, care mai de care, tincturi, alifii de prin toata lumea; nimic n-a functionat asa ca am renuntat sa mai incerc si purtam manusa fara degete cand aparea. La un moment dat ii povestesc doctoritei, pentru ca iar aparuse, si-mi zice: umezeste, pune nes si bandajeaza mana. In trei zile am scapat! De atunci n-a mai aparut, desi cu substanta aceea tot am mai avut contact (sunt 20 si ceva de ani de atunci).

    Am citit si eu pe undeva ca sunt bune galbenusurile crude. Multe "leacuri babesti" nu-s chiar leacuri babesti. Acum cativa ani au demonstrat (cercetatori americani si japonezi - separat) ca aerosolii salini si apa cu sare (in gargara) previn infectiile respiratorii si chiar le amelioreaza in unele cazuri.

    La cat ploua cu medicamente e aproape de inteles ca unii pacienti s-ar simti "nedreptatiti" daca nu li s-ar recomanda pastile... :(

    RăspundețiȘtergere
  7. Da, multe zice si face omu' 'cela. In Germania nu vorbeau despre "pasaport de imunitate"? Si ce-au facut? Au venit unii si-au zis ca nu e certa imunitatea.
    Asa e, le-om rezolva pe toate cand vin. In multe situatii suntem "luati prin invaluire" - pentru binele nostru, desigur. Vorba 'ceea: "multi va vor binele, nu vi-l lasati luat". :)

    RăspundețiȘtergere
  8. E clar ca majoritatea medicilor si farmacistilor s-au naravit la castiguri nerusinate...
    Sper că societatea va reactiona ...sănătos.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Daca societatea va continua sa reactioneze cum o face... :( Sunt oameni care merg la farmacie si cer "medicamentul pentru care se face reclama la tv; cel cu m, parca, pentru carcei". Si farmacistul le da. Unora li s-a recomandat medicament pentru... pastrarea flexibilitatii articulatiilor... alifii pentru dureri de mijloc (daca doare "mijlocul" din cauza unei afectiuni la rinichi? cand rinichii incep sa "doara" problema e deja grava)

      Ștergere

Va multumesc pentru ca sunteti aici. Comentariile sunt moderate deoarece e singura metoda pe care o stiu sa nu pierd vreun mesaj si sa evit mesajele nepotrivite. Le public imediat ce accesez blogul. Multumesc pentru intelegere.