2020-09-23

Publicitate la greu

Se face publicitate la greu în reviste și ziare, la radio și TV, pe coperta cărții, în filme, în povești scrise sau vorbite... Începe un film sau o emisiune anume - divertisment sau informativă? Înainte de toate ți se spune „cine” sponsorizează programul respectiv. Au ajuns - unele reclame - adevărate „soap opera”: încep azi cu ceva și continuă...
câte puțin în fiecare zi. Găsești prin reviste fel de fel de mostre - de creme, de parfum de alte cele - în ideea că cineva le va „iubi” și va cumpăra produsele „întregi”. Ți se tot spune că îți trebuie aia sau aia, că aia sau aia îți fac bine încât dacă le vezi mereu și mereu ajungi să crezi că-ți trebuie, că-ți sunt utile fel și fel de chestii și, evident, faci ce poți să le achiziționezi. Bine! Unii fac tot ce pot – uneori și ce nu ar trebui să facă - pentru a obține ce (cred că) le trebuie. Te dai cu alifia X și-o să ai ten de bebeluș! Uită să spună că numai bisturiul sau „botulinica” mai poate ajuta pe cineva să aibă ten de bebeluș de pe la 60 de ani în sus (sunt si exceptii, desigur!), și mulți par să nu observe tinerii care fac reclamă au cel mult vârsta de 20 de ani.
Vechea economie capitalistă în care produsele sunt fabricate și vândute pentru profit, spre a satisface cererea consumatorilor care-și exprimă necesitățile nemediate prin intermediul pieței, cedează tot mai mult în fața unei economii capitaliste postmoderne, în care nevoile sunt fabricate pentru a satisface oferta producătorilor care-și comecializează produsele nemediate prin intermediul promovării, al influenței, al ambalării și al publicității. (...) Sectorul bunurilor e capturat de telesectorul intoxicării, al cărui obiectiv nu este altul decât sufletul omenesc”. (Benjamin R. Barber, „Jihad vs McWorld”, Ed. Incitatus, București, 1995). De exemplu, reclama pentru camioane Mazda, în 1992: noul camion Mazda „e ca un prieten” – mai mult, un prieten cu "un V-6 nou și un suflet pe măsura”. În altă campanie publicitară, American Express se asociază cu The Body Shop al Anitei Roddick pentru a exploata ecologia, drepturile omului și ceea ce numesc ei „comerțul onorabil”. Reclama se încheie cu o declarație de suflet: „American Express cunoaște multe magazine bune pentru trupul dv., iar Anita cunoaște un magazin pentru suflet”. (din cartea amintită mai sus)
Tiparul, bănuiesc, îl recunosc cei care nu schimbă canalul când apare „rubrica de publicitate” la TV.
Reclamele la diverse produse sunt acum o adevărată industrie. În cartea sa, Benjamin R. Bareber, scrie: cheltuielile globale pentru publicitate au crescut cu o treime mai repede decât economia mondială și de trei ori mai repede decât populația lumii, ajungând de șapte ori mai mari din 1950 până în 1990, de la modesta sumă de 39 de miliarde de dolari până la 256 de miliarde de dolari. Din 1990 și până acum au mai crescut!
Reclamele se revarsă prin tot felul de programe informative și de divertisment, ștergând frontierele. Reclamele simulează judecăți editoriale independente și devin editoreclame (advertorials – din „advertisement” și „editorial”), ele infestează programele de știri și le transformă în infopublicitate (infomercials – din „information” și „commercial”). Cum încep, adesea, „calupurile" de reclame? „Urmează mesaje de interes public”. Infopublicitatea (acele mesaje publicitare lungi în care apar fel și fel de indivizi care laudă un produs sau altul) oferă consumatorilor mai multe informații despre produsele respective decât reclamele de alt gen. Și „fericitul telespectator” dacă va comanda „acum” va beneficia de produs la jumătate de preț! Stuart Elliot, care se ocupă de publicitate în New York Times și se presupune că le știe pe toate, a fost totuși uimit: „Cine și-ar fi putut imagina că adunătura aia pestriță de actorași de mâna a șaptea, pești și travestiți care ne vâră pe gât spray de păr, echipamente sportive din plastic și cosmeticale la suprapreț slujește interesul public?"
Novatoarele industrii virtuale ale McWorld-ului generează fabrici de necesități virtuale (agenți de publicitate, divizii corporatiste de comunicare și relații cu publicul, fundații de afaceri) unde emoțiile sunt identificate și manipulate cu ajutorul imaginilor care făuresc dorințe noi.
McWorld e o cultură a produsului mai presus de orice, propulsată de comerțul expansionist. Configurația sa e americană, forma sa e stil, bunurile sale sunt imagini. Este o lume nouă a plusvalorii globale unde, în locul vechiului strigăt „Proletari din toate țările , uniți-vă! Nu aveți de pierdut decât lanțurile voastre! se aude noul strigat: „Consumatori din toate țările, uniți-va! Avem tot ce va doriți în lanțurile noastre!” (din cartea amintită mai sus)
Aproape, orice site accesez dau de publicitate! Uneori „personalizată” – unii știu mai bine decât mine de ce am nevoie! La tv, publicitate! (am renunțat de ceva timp la tv); am renunțat și la ziare și reviste (nu neapărat din cauza reclamelor dar din ce-am mai răsfoit mi se pare că-s număr egal de pagini: articole și publicitate). Pe stradă, panouri imense de publcitate! Pe stradă am ajuns să văd doar imensele panouri, refuz să citesc / văd ce-i pe ele. Până să renunț la TV schimbam canalul când începea publicitatea – acum s-au șmecherit: pe toate canalele e publicitate cam la aceeași oră. Treaba lor! Când e publicitate știu că vreo 10-15-30 de minute pot face orice altceva, când chiar vreau să văd ceva la tv.
Doar mie mi se pare că suntem înconjurați de panouri publicitare și bombardați cu „mesaje de interes public”?

Image by Sharon Ang from Pixabay

10 comentarii:

  1. M-am documentat putin despre McWorld si am ajuns la cateva analize a cartii "Jihad vs mcworld".
    Eu zic asa : va avea grija UE sa limiteze poftele unor companii mari si necinstite. Eu nu indraznesc sa generalizez...
    In ce priveste publicitatea, incerc sa nu o vad, sa nu o aud...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cred ca e cam tarziu pentru UE sa reuseasca ceva. "Stilul de viata american" e adanc inradacinat in constiinta celor mai multi. Franta se straduieste cel mai mult - imi pare mie - sa "limiteze invazia".
      Impotriva necinstitilor ar putea reusi, impotriva "americanizarii" mai putin...

      Ștergere
  2. Şi când mă gândesc câţi bani investiţi şi câte studii făcute până s-a ajuns la asta. Nu e nimic prea mult atât timp cât societatea răspunde. Şi suntem societate de consum. Publicitatea nu e decât satisfacere a unor nevoi. E prea mult, da. Asta cerem, asta vrem, asta facem. La noi nu e nivelul atât de sus, dar în SUA se studiază enorm până se ajunge la "simple reclame".
    O zi bună, Diana!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Banii acestia multi ar putea fi folositi pentru cauze reale, sa zic asa, dar acestea nu aduc bani producatorilor.
      Publicitatea e si despre nevoi, dar cel mai mult este despre a crea nevoia si apoi a oferi... satisfacerea ei.
      La un moment dat, pe la inceputul anilor 2000, se discuta despre cum se lucreaza la o mega baze de date pentru a sti comerciantii cum sa-si aseze produsele in raft, de a sti cum sa "repartizeze" reclamele pentru utilizatorii de internet s.a.m.d. N-am idee ce s-a mai facut - exact acum mi-am amintit despre. 😊

      Multumesc, Potecuta! Zi buna iti doresc sa ai si tu!

      Ștergere
  3. Lumea este condusa din umbra de o mâna de actori profesionisti, artisti interpreti, scriitori de scenarii sf. regizori si producatori, formatori de iluzii psihologice din lumini si umbre artificiale, inoculate vizibil în subconstientul fiintei rational-sentimentale prin repetitivitate perpetua (picatura chinezeasca) îndobitocind rationamentul si logica celor adormiti si îmbatati de aparentele materiale atragatoare, tentante, însa extrem de înselatoare, nocive, dezamagitoare si distrugatoare de valorile originale, naturale, modeste, pure, simple, gratuite, cu adevarat hranitoare si vitale.
    O zi binecuvântata cu bucurie, pace si viata naturala adevarata, draga Diana !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cei care conduc nici macar nu sunt "in umbra', doar ca nu se amesteca in multimea de consumatori care traiesc cu senzatia ca au asa de multe nevoi incat nu le ajunge o viata sa le satisfaca. Din cauza "picaturii chinezesti" ajung unii sa creada ca e chiar absolut necesar sa cumpere o masina x nu y, pe care si-ar permite-o fara credit. :(
      Mutumesc, Iosif! La fel si pentru tine.

      Ștergere
  4. Acest subiect l-am anihilat! Evit sa ma mai uit la TV. Radio-ul il inchid cand aud reclame. Uneori ma intreb daca nu au si subliminale prin ele. Inteleg si foamea companiilor. Dar a crea nevoia pentru a vinde produsele mi se pare o idee mizerabila pur si simplu... Pana la urma tine de fiecare ce si cum gandeste. Mie subiectul produselor cu reducere mi se pare cel mai clar. Daca am nevoie de un obiect a-l lua redus este un beneficiu. Dar daca nu am nevoie de el si il iau doar pentru ca e ieftin, oricat as da pe el, tot o pierdere este.
    Putin probabil sa se termine cu acest subiect. Mie mi se pare din ce in ce mai intoxicant si un real atentat la proprii neuroni! :)
    Seara buna, Diana draga! Multumesc pentru articol! Pupici! <3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cred ca se va ajunge, la un moment dat, la un "blocaj", dar nu prea curand. Consumatorii au dreptul sa aleaga daca, ce, cand etc. isi cumpara - zic "publicitarii" - dar omul nu-si poate alege si... salariul; dar nu-i bai! Pentru cei cu salarii mici si "plini" de "nevoi" exista creditul avantajos. :(
      Hahaha! Am intalnit o doamna care locuia aproape de un supermarket unde era si un raion plin cu maruntisuri la pret redus sau "doua la pret de unu" - avea o multime de produse din acestea, toate in ambalaje. Zicea ca le mai da cadou. In fond, sunt banii ei. :) Si eu cumpar "doua la pret de unu" daca-mi trebuie (in special dupa tricouri ma uit), dar nu alimente - in general, la acestea, termenul de valabilitate e aproape de final - intre una si 7 zile ar mai fi valabile (din ceea ce am constatat personal, nu afirm ca e regula).
      E toxic - mai ales in cazul medicamentelor (suplimente, cum le zic ei).
      Cu drag!
      Multumesc, Suzana draga. Seara frumoasa iti doresc sa ai si tu! Pupici! <3

      Ștergere
  5. Eu mi-am impus ca produsele care sunt cele mai mediatizate prin reclamă, să nu le cumpăr..
    Singurele care mă enervează sunt cele în formă de "A" de pe marginile trotuarelor care sunt un adevărat pericol pentru noi bicicliștii. Am pățit odată că am "călărit" un astfel de "A", publicitar datorită faptului că a ieșit cineva dintr-un magazin și ca să nu dau peste el, am dat peste "scândura" publicitară.. În rest sunt invizibile pentru mine, iar noaptea o sursă de iluminare 😅

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cam la fel e si in capul meu: ca cat ma bate cineva la cap cu "e bine / bun pentru..." cu atat sunt mai putin receptiva. 😊

      Oh, da! Sunt enervante si pentru pietoni - mai ales pe trotuare, alei etc. inguste.
      Nu m-am gandit la panouri ca sursa de iluminare noaptea! 😂

      Ștergere

Va multumesc pentru ca sunteti aici. Comentariile sunt moderate deoarece e singura metoda pe care o stiu sa nu pierd vreun mesaj si sa evit mesajele nepotrivite. Le public imediat ce accesez blogul. Multumesc pentru intelegere.