Vineri seară am vrut să mergem pe-o
terasă, în grup, dar pentru că nu am găsit locuri ne-am oprit în
apropiere, pe o bancă dintr-un parc de cartier, să punem țara la
cale până se elibera o masă. Lângă parc, delimitată de un gard
viu destul de înalt, era o parcare. Am șușotit noi cât am șușotit
când a venit cineva cu mașina și-a parcat aproape în paralel cu
noi. Am amuțit, să nu audă străinii ce aveam noi de discutat. S-a
deschis o portieră... „Hai, că pleacă”. N-a plecat. S-a auzit
scăpărând o brichetă și curând s-a simțit fum de țigară.
„Termină țigara și pleacă”. „Piu-piu-piupiu..” se auzeau
tastele unui telefon și dintr-o dată a strigat cineva:
„Salut! Ce
faci?” O voce de bărbat răcnea de se auzea, cred, în tot
cartierul – sărmanul, era pe difuzor! În „capătul” de lângă
noi, o voce de bărbat începe să spună ce face – șoptit, prin
comparație cu răcnetele celuilalt. „Sunt cu băieții, la un
șpriț”. Noi, ascultători nevăzuți, am pufnit în râs – greu
să te abții din râs! Tipul cu „șprițul” nu cred că ne
auzea, și-i dădea înainte. Noi șușoteam acum comentând minciuna
omului. După câteva minute se termină convorbirea. „Hai, că
pleacă!” Aiurea! "Piu-piu-piu” tastele. „Servus, scumpo”
– zice tipul de dincolo de gardul viu. „Servus. Unde ești?!”
răcnește o voce de femeie. „Am ieșit cu băieții la cafea” –
îi spune și ei o minciună. Noi eram „pe jos” de râs!
„Unde?” se interesează tipa. „Nu vii pe aici?” „Acum-acum?”
„Nu chiar. Dar unde sunteți la cafea?” „Sub Tâmpa, în pub”.
Asta a fost prea de tot și nu ne-am mai putut abține! Am râs cu
poftă și în gura mare. Tâmpa era la cel puțin 5 km distanță de
locul unde era el parcat. Nu știu dacă ne-a auzit, dar i-a zis
tipei că vine, a închis portiera și a demarat.
Pe
sistemul „viața bate filmul”, am ales să public întâmplarea
după ce am citit la Petru un banc:
Nu
postați pe Facebook că plecați în vacanță. Mie așa mi-au spart
hoții casa. Ce rușine mi-a fost că m-au găsit acasă…
(pe
blogul lui sunt multe bancuri)
Eh, poate avea planuri mai importante decât o banală bere sau cafea. Dar i-au fost date peste cap :)
RăspundețiȘtergerePosibil - nu m-am gandit la asta. 😊 Oricum, cred ca ar fi fost mai interesant sa spuna ca... fumeaza intr-o parcare.
ȘtergereSi cati oameni or fi care fac asa ceva!
RăspundețiȘtergereOare cand normalitatea sinceritatii va cuprinde lumea?
Cred ca atragi ca un magnet astfel de situatii. Universul cred ca iti stie blogul si ti le presara pe carare! 😊😊😊
Pupici si o zi faina, Diana draga! <3
😂 N-as fi scris intamplarea, dar cand am citit bancul la Petru mi-am zis "nu se poate!" N-am rezistat tentatiei... Am o multime de astfel de "scenete"! Le "colectionez" si le scriu de cand am citit la Potecuta ceva similar (in urma cu vreo doi ani - cred!) Am "notite" - altfel le-as uita pe cele vechi! :)))
ȘtergereNu cred ca le atrag; mai degraba astfel de chestii se intampla la tot pasul, doar ca eu am loc in fatza. 😂 Ies foarte mult - aproape in fiecare zi - si, bonus!, trec foarte multi oameni pe sub ferestrele noastre. As minti sa-ti spun ca nu-mi place cum se intampla lucrurile.
Azi am una noua - nu stiu daca reusesc s-o scriu azi. Si mai sunt cateva dragute pe care vreau sa le scriu - le-o veni randul!
Sinceritatea nu poate fi totala in absolut toate circumstantele, dar in situatii ca cea descrisa nu stiu de ce ar trebui cineva sa minta... Am spus si eu minciunele la viata mea (sunt sigura ca voi mai spune).
Multumesc, Suzana draga! ❤️ Zi minunata iti doresc sa ai si tu! Pupici! 😘
Chestia cu postarile pe FB referitoare la plrcarea in vacanta, care nu trebuie publicate, e mentionata frecvent si de Politie.
RăspundețiȘtergereParca numai pe FB nu trebuie amintit asa ceva!
ȘtergereAnul trecut, eram in sala de astepare la o policlinica - insoteam pe cineva. O dna a intrat in vorba cu dna pe care o insoteam. Atatea amanunte a dat despre programul ei zilnic, si ca sta singura intr-o casa pe str... Uau! Daca eram borfas o "operam". Prea multe amanunte dau unii oriunde si niciodata nu se stie cine asculta... :(