joi, 17 septembrie 2020

Un pic despre reguli

Regulile ne spun ce se cere, ce e interzis sau cum trebuie făcut un lucru sau altul. Birocrații, funcționarii guvernamentali acționează după reguli; profesorii impun reguli pentru clasă; există reguli pentru conducătorii auto, pentru a construi centrale energetice nucleare și pentru a mări la maximum potențialul sexual; reguli pentru radicali și pentru conducători, reguli pentru regi și pentru gospodine, pentru minte și pentru haos. Există reguli pentru încălcarea regulilor și alte reguli pentru a trata cu cei care încălca regulile. Multe reguli sunt codificate și articulate prin canale oficiale, dar majoritatea regulilor nu sunt decât rareori, sau niciodată, oficializate.
Regulile ajută să se construiască și să se perpetueze temele fundamentale, traiectoriile și tonurile lumilor noastre sociale. Conformându-ne regulilor, făurim tipare de „viață cotidiană care sunt cunoscute în comun cu altele și pe care ceilalți le iau ca pe niște certitudini”. (Garfinkel, 1967) Conștiința practică, în esență, „constă din a cunoaște regulile și tacticile prin care se constituie și se reconstituie viața socială cotidiană. Relativa previzibilitate a obiceiurilor și rutinelor personale cu baza în tiparele sociale guvernate de reguli îi ajută pe oameni să se simtă mai în siguranță pe plan emoțional (Giddens, 1984, 1990, 1991).
Harold Garfinkel a demonstrat relația intimă dintre și existența printre lumile ipotetice, rutinare și ordinea socială, cu o serie de „experimente în încălcarea normelor”, pe care studenții lui le-au întreprins la Universitatea din California, Los Angeles (1967). Distrugând intenționat rutinele și „expectativele de fundal", studenții au provocat haosul social. Un exemplu simplu: în interacțiunea de rutină, „Ce faci?”, studenții au ignorat convenția socială: „Bine, mulțumesc, dar tu?” interacționând la modul: „În ce sens, ce fac? Fizic? Mintal? Spiritual?” Rezultatul a fost că cel care întrebase „ce faci?” a fost total derutat, chiar frustrat în unele cazuri și unii s-au supărat. Astfel de exerciții relevă profunda structură a comportamentului social de rutină și angajamentul nostru de a acționa normativ pentru îndeplinirea chiar și a celor mai aparent neimportante activități zilnice. Actorii sociali își normalizează experiențele interpretând lumea în termenii expectativelor de fundal structurate.
Cei mai mulți dintre noi respectă de bunăvoie regulile sociale în majoritatea cazurilor, mai ales nenumăratele reguli nerostite. Astfel funcționează societățile și se evită dezordinea. Nerespectarea regulilor sociale e considerată uneori chiar o „comportare disfuncțională”, patologică. Aici, însă, trebuie mare grijă. Evaluările funcționalității sunt obligatoriu subiective. Ceea ce e considerat funcțional sau disfuncțional, normal sau deviant, stabilizator sau destabilizator, reprezintă întotdeauna o interpretare efectuată de indivizi sau grupuri în conformitate cu propriile lor motivații și viziuni asupra lumii.
După cum sublinia cu ani în urmă Robert Merton (1957), practicile sociale convenționale funcționează frecvent mult mai mult în folosul subgrupelor puternice, decât în acela al grupelor marginalizate sau chiar al societății ca întreg. Pentru a înțelege regulile, pe cei ce le creează, le formulează și le pun în aplicare, precum și consecințele lor, trebuie întotdeauna să ne întrebam: pentru cine funcționează regulile?
Regulile sunt omniprezente și influente, dar nu rămân în niciun caz uniforme, definitive sau universale. Unele reguli sunt clare, altele se prezintă ambiguu. Unele sunt specifice anumitor situații, altele au aplicări mai generale. Au un caracter ierarhic. Anumite reguli pot fi încălcate de unii oameni, dar nu și de alții. Unele rămân relativ necontestate, în vreme ce altele sunt sfidate în mod regulat. Există reguli care contrazic alte reguli.
În toate culturile, regulile sunt interpretate situațional. Comportamentul strict în conformitate cu regulile literare antrenează riscul de a deveni un „sclav fără judecată”, în locul unui „utilizator competent al regulilor” (Garfinkel, 1967)
(v mai mult în „Manipularea prin informație – mass-media - comunicare”, de James Lull, Ed. Antet; titlul original: „Media, Communication and Culture: A Global Approach”, 1995)

autor foto geralt.

14 comentarii:

  1. Frumos exprimat si prezentat acest sistem piRamÏd(e)al, mai mult sau mai putin functional, însa ce este mai esential, este ascuns în subconstient, subliminal.
    Esential este Cel Ce Este, Initiatorul, Conceptorul, Creatorul si Programatorul Legii AAAE, restul sunt perceptii ale celor 5 simturi primare, relative, schimbatoare, incerte, limitate, trecatoare...
    Binecuvântari eterne, perene, draga Diana !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc pentru apreciere.
      Ai sintetizat excelent modul in care ne construim lumea, bazandu-ne pe simturi. :) Avand in vedere ca suntem "schimbatori" - si, cumva, imprevizibili :) - nu e de mirare ca multe reguli se tot schimba.
      Multumesc, Iosif! La fel iti doresc si eu!

      Ștergere
  2. Regulile morale, de bun simt, pt unii chiar regulile creștine ii fac sa facă ceea ce e corect si bun. Strict bazat pe reguli sociale orice are șanse sa ajungă si sclav uneori.
    Ma întreb unde erau toți din generația de aur, care acum se revolta la orice textila de pus la gura sau plimbat limitat, pe vremea Ceaușeștilor...cand toate libertățile minime erau interzise zeci de ani fara nici un motiv umanitar.... de cei tineri nu mai zic..acolo chiar se vede educația si conștiința morala.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Erau acolo cei din generatia de aur, si se revoltau cum puteau - pana cand s-a umflat gogoasa prea tare si a explodat, oamenii coalizandu-se. Nu stiau, atunci, prea multi, ca cei care se revoltau erau ori inchisi la balamuc si transformati in legume sau semi-legume; erau "mutati disciplinar" de pe un post de inginer, de exemplu, pe unul de "adunator" de span, trimis la "munca voluntara" pe santiere gigant - sau erau, pur si simplu intemnitati pentru fel si fel de infractiuni de drept comun; unii erau santajati sa devina informatori si daca n-o faceau cei din famlie si prietenii erau cei "pedepsiti"... Habar n-ai ce se intampla atunci - erai mica, parintii tai, probabil, nu se revoltasera in vreun fel, nu aveti de unde sti cati se revoltau, in cercul lor... Dosarele de la CNSAS sunt dovada. Incet, incet, apar public tot mai multe documente, pentru cei care habar n-aveau ce se intampla in jurul lor.

      Ai nimerit tare aiurea cu "generatia de aur" care n-a... nu stiu ce. :( Ce tu si cunoscutii tai nu ati stiut nu inseamna ca n-a existat.

      Ștergere
    2. Bunicul meu a fost unul din ei, mutat din post de director direct in puscarie, izolat apoi de familie dupa eliberarea din puscarie. Tata reusea sa il vada daca se intalneau clandestin undeva, ani de zile.
      Am crescut cu Europa libera in locul povestilor de seara.
      Tatal meu nu a putut inainta in cariera pt ca avea dosarul bunicului.
      Vandut de colegi, sifonari...ca toti alti buni de dat din gura!
      Am invatat de mica sa lupt pt ce gandesc si sa nu ma tem spunand ce gandesc, si am fost invatata de OAMENI sa lupt in orice fel pt alti oameni. Vin dintro familie care a luptat sa aiba ce altii poate mosteneau de la mici burgezi ramasi traind din averea bunicilor.
      N-ai nimerit-o deloc pe asta cu "ai fost prea mica"....si foarte trist ca judeci atat de pripit un om.

      Ștergere
    3. Of-of-of! Judec? Stii, deci, unde sunt cei din "generatia de aur" si intrebi unde sunt?!? Cine s-ar putea gandi ca cineva care stie ce a insemnat "epoca de aur" (si inainte) intreaba asa ceva? :(

      Ștergere
    4. Pe asta chiar n-ai inteles-o. Eu stiu unde sunt cei care in acea generație chiar aveau o valoare. Întrebarea e mai mult retorica, pt tot grosul acelei generații care atunci nu a făcut nimic
      Si care acum nu face nimic.

      Ștergere
    5. Posibil sa fi inteles gresit. :(
      Majoritatea populatiei nici azi nu misca in front - asteapta tot ca altii sa scoata castanele din foc...
      Adevarul despre multi oameni a iesit la iveala si cu ocazia - sau mai ales cu ocazia - pandaliei. In august 2018 toti "salutau" diaspora (pentru miting) si apoi... "stati naibii acolo, sarantocilor". :( Altfel spus: ei stateau cuminti si respectau regulile - in august - bucurandu-se ca altii se incumeta sa le incalce si sa revendice drepturi si pentru ei.

      Ștergere
  3. Greu subiect! Traim si facem slalom printre reguli. In general sunt importante dar dupa parerea mea trebuie sa aiba o fundamentare logica, clara. Unele izvorasc din legi, altele sunt reguli de bun simt comportamental. Unele ni le creem singuri, altele sunt pur si simplu abuzuri. Abuzurile ar trebui sa fie contracarate prin articole din lege. Dar legile nu se cunosc, asa ca unii profita si altii suporta consecintele. E complicat, insa aceasta perioada mi-a cristalizat si mai puternic necesitatea si importanta cunostintelor de orice fel.

    Multumesc pentru articol, Diana draga! Pupici si un final de saptamana frumos!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ce haos ar fi fara reguli! :)) Unele dintre regulile devenite legi sunt abuzive (in unele societati) iar altele sunt incomplete sau nu respecta tehnica legislativa.
      Regulile de bun simt sunt primele care ar trebui respectate, dar unii cer prea mult: sa le fie unora rau pentru a le fi lor bine. E scris in lege "programul de liniste"... Marfa la magazin vine la 6:30 - 7 si descarci facand galagie - deh, n-ai de ales, trebuie sa o faci pentru ca asa vine marfa de departe. (un exemplu banal). Cand asta se intampla zilnic devine enervant cum unora li se trece cu vederea incalcarea unei reguli care e, practic, si de bun simt.
      Intr-un stat in care institutiile - de orice nivel - functioneaza deficitar cetatenii ajung in situatia de a fi, practic, obligati, sa cunoasca nu doar legile menite sa reglementeze "viata sociala". A fost la tv un caz cu o pensionara care vreo 7 ani a primit pensia nemajorata conform legii aplicabile. Cei de la fisc au declarat ca ii vor da banii din urma, dar numai pt ultimii 3 ani (termen general de prescriptie - cand noi datoram bani la stat termenul e de 5 ani). Adevarul juridic fiind, de fapt, altul: daca greseala apartine institutiei (printr-un angajat) termenul de prescriptie nu conteaza. Am inteles ca in acel caz s-a sesizat, din oficiu, un avocat si s-a oferit sa faca demersurile necesare (nu stiu cum s-a finalizat povestea).

      Cu placere!
      Frumos sa fie si weekend-ul tau, Suzana draga! Pupici! ❤️

      Ștergere
  4. Regulile sunt făcute ca să fie respectate și într-un fel sunt bune, chiar dacă ne simțim incomozi de multe legi și reguli aiurea, dar fără reguli am fi oamenii fărădelegii și am deveni sălbatici..

    Ar fi fain să trăim în pace și armonie pe acest pământ fără a fi nevoue să fim încorsetați de aceste reguli, însă sunt oameni care și cu reguli impuse și nu îi poți stavilii, darămite să nu aibă nici o lege, nu ?

    Să fie pace și liniște 🤗

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cam asa ceva: chiar si cu reguli, unii oameni sunt ticalosi = oricum, legea nu-i opreste. Ar fi si mai multi, fara regulile devenite lege... Ma amuz cu ideea de a afla cati dintre cei cinstiti ar uita de cinste daca ar sti ca n-ar fi pedepsiti pentru anumite fapte. :))
      Regulile aiurea ar trebui "eliminate".

      Sa fie pace si liniste! 😊

      Ștergere
  5. Imi place ideea de "utilizator competent al regulilor"! Cam asta as vrea sa devin.
    E un subiect greu, dupa cum bine a comentat Suzana. Greu, dar merita discutat.
    Felicitari pentru documentare si postare!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pentru "utilizator competent al regulilor" am ales sa scriu textul. :) Imi place cum... suna.
      Multumesc pentru compliment.

      Ștergere

Comentariile sunt "moderate" si nu apar pe loc din cauza unor persoane care nu au ocupatie; le public imediat ce accesez blogul. Multumesc pentru intelegere.