Toti oamenii mint sau au mintit de cel puţin cateva ori in
viata – cine zice ca n-a mintit… minte. Minciuni “nevinovate”, din politete,
pentru a ascunde unele adevaruri dureroase… Sunt si cei care trantesc minciuni
in fiecare zi – si nu ma refer la mitomani. Multe minciuni am auzit la viata
mea, dar unele mi-au ramas in memorie.
Cea cu vizita presedintelui american Ronald Reagan e
chiar nevinovata pe langa cea auzita in copilarie – zic eu.
Eram in scoala generala, cand inca ne jucam impreuna toti
copiii din bloc. La una dintre scari locuia o familie cu doua fete – noi, ceilalti, le
consideram puţin ciudate si pentru ca erau foarte suparacioase.
Intr-o vara ne bulverseaza vestea ca fiica cea mare a
acestei familii a murit! Cum sa moara un copil pe care l-m vazut la joaca o zi
mai devreme?! Agitatie mare in bloc… Vecinii adunau bani pentru flori, sunau la
usa familiei, sa afle daca au nevoie de ceva ajutor. La scoala, invatatoarea
celei mici a luat bani din fondul clasei, a cumparat coroana si s-a prezentat
cu o parte din copii.
Adunati in faţa blocului ne intrebam cu totii – mai ales
adultii se intrebau – de ce nu raspunde nimeni la apartamentul lor. O amica
plangea de sarea camasa pe ea… si nu stiam cum s-o linistesc; ea stia ce
inseamna o astfel de durere pentru ca isi pierduse mama cu doar cativa ani in
urma.
Fata cea mica (clasa a III-a) a familiei respective era inconjurata de invatatoare
si de cativa vecini, care incercau sa afle unde sunt parintii. Ea
nimic. Plangea cu disperare, dar nu reusea sa articuleze vreun cuvant.
Cand, dupa un timp, apar mama ei si sora.
Alergau disperate spre cea mica. Mama îi da doua palme, apoi o ia in brate.
Ce-a facut zapacita cea mica?! A lipsit de la scoala cu o zi inainte si i-a zis
invatatoarei ca… i-a murit sora!
Am mai auzit minciuni cu “mi-a murit bunica” (si bunica era
oale si ulcele) dar sora?!
La scurt timp dupa acest incident care i-a pus pe jar pe
adulti si i-a intristat pe copii - familia s-a mutat din cartier si fetele au
fost transferate la alta scoala. Poate aveau in plan sa se mute, nu stiu…
Doar pentru ca ai chiulit de la scoala sa minti ca ti-a
murit cineva drag?! Cum de i-o fi trecut prin minte asa ceva?!
Habar nu am! Mi se pare de neconceput. Cine stie cum traiau acele fetite.
RăspundețiȘtergereCred ca un psiholog ar putea descalci problema. Anormalitatea are mereu o frustare in spate, cel putin asa cred.
Iti urez zile frumoase de noiembrie, cu descoperiri frumoase! <3
Si mie mi se pare de neconceput...
ȘtergereCata lipsa de logica! (de altele sa nu mai zic). Multe tare riscam sa dobandim in copilarie... :(
Multumesc, Suzana draga! La fel!
Zile fericite iti doresc, cu drag!
da, asta a fost mai mult decat o minciuna sau cum spune Suzana, doar un psiholog ar putea descalci problema...
RăspundețiȘtergereeducatia si atmosfera de incredere in familie cred ca pe copii ii poate face sa fie onesti sa aiba curaj sa recunoasca cand gresesc...in teorie cel putin :)
pup Diana!
Cred ca nu doar in teorie... Atunci cand copiii nu se tem de reactia parintilor e probabil ca nu recurg la (astfel de) minciuni.
ȘtergerePupici!
Asta e o min iuna gogonata.Eu zic ca a minti e mai greu,decat sa spui adevarul.O zi buna!
RăspundețiȘtergereFloarea bunica
Si eu cred ca minciuna impovareaza. Minciunile sunt, uneori, ca bulgarii de nea lansati la vale: se tot maresc.
ȘtergereMultumesc, Flori! Noapte buna; si zi frumoasa!
Copil, gandeste ca un copil, arunca ceva ca sa scape si nu se gandeste la consecinte. Asa e cand esti lasat de capul tau.
RăspundețiȘtergereMinciuna "obisnuita" era (si este): "mi-a fost rau"... :)
ȘtergereHm. Acum, cititnd ce ai scris... privind inapoi, imi dau seama ca nu era tocmai lasata de capul ei, dar parintii (mai ales tatal) erau foarte... stricti, severi.
Trebuie sa se fi inspirat de undeva . Probabil a fost ceva la mijloc . Una e o minciuna gogonata gen "Mi-a murit pisica " si alta e să spui ca a murit o persoana draga . Tin minte că eu nu aveam ( nici am ) curaj să mint nici macar in legatura cu sanatatea celor dragi .
RăspundețiȘtergereNici eu n-as putea minti in acest mod despre cineva drag! Nici in minciuna nu-i vreau suferind. :)
ȘtergereBună Diana!
RăspundețiȘtergereIndiferent cum trăiau fetele,nu trebuie să mintă în halul acesta!
Zi perfectă și plină de bucurii îți doresc,Diana!
Pup cu mare drag și îmbrățișez cu același drag!
Buna, Elena!
ȘtergereDe acord cu tine! Mi-e greu sa-mi imaginez ca cineva (mai ales un copil) poate minti in asemenea hal... Un psiholog ar spune ca avea nevoie de atentie...
Multumesc, Elena draga! Noapte buna, si zi frumoasa!
Imbratisari si pupici, cu drag!
Si mie mi-a fost nu-stiu-cum de ea.... mai ales ca au urmat ironiile copiilor (am evitat sa particip, dar n-am incercat sa-i fac pe ceilalti sa taca).
RăspundețiȘtergereSi eu am auzit cateva gogomanii de la adulti! Si ma intreb: oare ei chiar cred ca sunt crezuti?!
Pupici!
Ma bucur sa te "vad" si aici! Multumesc.
He, he! Oricât ni s-ar părea de incredibil ceea ce s-a întâmplat în episodul relatat, nu trebuie să ne mirăm de boroboața acelei copile. Copiii învață „arta minciunii” încă de mici, iar unii devin pasionați de această „tehnică de supraviețuire”! Nu o dată am rămas siderat de minciunile unor copii. Și m-am gândit la ceea ce vor ajunge acești copii peste ani. Căci năravul odată înrădăcinat.... greu mai poate fi vindecat. Ca să nu mai zic atunci când „maeștrii minciunii” sunt chiar în familie!
RăspundețiȘtergereToate cele bune, dragă Diana! :-)
:) E adevarat ca in familie se invata, in primul rand. Chiar si acele minciuni "nevinovate" pe care le spun unii parinti copiilor: "sa te prefaci ca iti place cadoul primit, chiar daca nu iti place" (ca exemplu). Am auzit cu nu mult timp in urma aceasta forma de... educatie. E politicos sa nu spui ca nu-ti place un cadou sau altul, dar nu stiu daca respectiva metoda e cea mai buna pentru a invata ceva. :)
ȘtergereDin pacate, sunt destul de mari sansele ca cei mici sa nu fie prea onesti, peste ani, daca au parinti care mint sau care-i obliga pe copii sa minta, prin anumite comportamente, interziceri fara explicatii s.a. de gen.
Multumesc, Alex.
Zile fericite iti doresc, cu drag! :)
Nu cred că e de vină fata. La cum se făcea şcoala în comunism nu mă miră. Eu am făcut dupâ comunism în primii ani, țin minte că erai lovit, jignit, umilit destul de uşor, nu cumva să greşeşti, nu cumva să uiți ceva, de aceea minciuna a de venit un mecanism de apărare.
RăspundețiȘtergereE o posibila explicatie si severitatea dascalilor. Amenintarea cu scadrea notei la purtare speria pe prea multi. :)
ȘtergereTotusi, din ce-mi amintesc eu, din chiar vremea comunistilor, erau interzise pedepsele fizice.
Probabil erau interzise de formă. Dar tot îți dădeau palme, în palmă etc. Altceva am uitat să spun. Fetița are imaginație,ok! Dar din atâția adulți niciunul matur la cap cât să verifice informația cu un parinte? Înainte să convoci pe alții.
Ștergere