22 nov. 2016

Minciună exagerată

Toti oamenii mint sau au mintit de cel puţin cateva ori in viata – cine zice ca n-a mintit… minte. Minciuni “nevinovate”, din politete, pentru a ascunde unele adevaruri dureroase… Sunt si cei care trantesc minciuni in fiecare zi – si nu ma refer la mitomani. Multe minciuni am auzit la viata mea, dar unele mi-au ramas in memorie.
Cea cu vizita presedintelui american Ronald Reagan e chiar nevinovata pe langa cea auzita in copilarie – zic eu.

Eram in scoala generala, cand inca ne jucam impreuna toti copiii din bloc. La una dintre scari locuia o familie cu doua fete – noi, ceilalti, le consideram puţin ciudate si pentru ca erau foarte suparacioase.
Intr-o vara ne bulverseaza vestea ca fiica cea mare a acestei familii a murit! Cum sa moara un copil pe care l-m vazut la joaca o zi mai devreme?! Agitatie mare in bloc… Vecinii adunau bani pentru flori, sunau la usa familiei, sa afle daca au nevoie de ceva ajutor. La scoala, invatatoarea celei mici a luat bani din fondul clasei, a cumparat coroana si s-a prezentat cu o parte din copii.

Adunati in faţa blocului ne intrebam cu totii – mai ales adultii se intrebau – de ce nu raspunde nimeni la apartamentul lor. O amica plangea de sarea camasa pe ea… si nu stiam cum s-o linistesc; ea stia ce inseamna o astfel de durere pentru ca isi pierduse mama cu doar cativa ani in urma.

Fata cea mica (clasa a III-a) a familiei respective era inconjurata de invatatoare si de cativa vecini, care incercau sa afle unde sunt parintii. Ea nimic. Plangea cu disperare, dar nu reusea sa articuleze vreun cuvant.

Cand, dupa un timp, apar mama ei si sora. Alergau disperate spre cea mica. Mama îi da doua palme, apoi o ia in brate. Ce-a facut zapacita cea mica?! A lipsit de la scoala cu o zi inainte si i-a zis invatatoarei ca… i-a murit sora!

Am mai auzit minciuni cu “mi-a murit bunica” (si bunica era oale si ulcele) dar sora?!

La scurt timp dupa acest incident care i-a pus pe jar pe adulti si i-a intristat pe copii - familia s-a mutat din cartier si fetele au fost transferate la alta scoala. Poate aveau in plan sa se mute, nu stiu…
Doar pentru ca ai chiulit de la scoala sa minti ca ti-a murit cineva drag?! Cum de i-o fi trecut prin minte asa ceva?!

19 comentarii:

  1. Habar nu am! Mi se pare de neconceput. Cine stie cum traiau acele fetite.
    Cred ca un psiholog ar putea descalci problema. Anormalitatea are mereu o frustare in spate, cel putin asa cred.
    Iti urez zile frumoase de noiembrie, cu descoperiri frumoase! <3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si mie mi se pare de neconceput...
      Cata lipsa de logica! (de altele sa nu mai zic). Multe tare riscam sa dobandim in copilarie... :(

      Multumesc, Suzana draga! La fel!
      Zile fericite iti doresc, cu drag!

      Ștergere
  2. da, asta a fost mai mult decat o minciuna sau cum spune Suzana, doar un psiholog ar putea descalci problema...
    educatia si atmosfera de incredere in familie cred ca pe copii ii poate face sa fie onesti sa aiba curaj sa recunoasca cand gresesc...in teorie cel putin :)

    pup Diana!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cred ca nu doar in teorie... Atunci cand copiii nu se tem de reactia parintilor e probabil ca nu recurg la (astfel de) minciuni.
      Pupici!

      Ștergere
  3. Biata fetita, cine stie ce se ascunde in spatele acelei minciuni.
    Minciuna face parte din viata, nu ai cum sa o eviti, dar am auzit si eu niste gogomanii si nu de la vreo fetita ci oameni in toata firea, mai cu seama cand profita de pe urma minciunilor si te iau de fraier..ee, c'est la vie!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si mie mi-a fost nu-stiu-cum de ea.... mai ales ca au urmat ironiile copiilor (am evitat sa particip, dar n-am incercat sa-i fac pe ceilalti sa taca).
      Si eu am auzit cateva gogomanii de la adulti! Si ma intreb: oare ei chiar cred ca sunt crezuti?!
      Pupici!
      Ma bucur sa te "vad" si aici! Multumesc.

      Ștergere
  4. Asta e o min iuna gogonata.Eu zic ca a minti e mai greu,decat sa spui adevarul.O zi buna!
    Floarea bunica

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si eu cred ca minciuna impovareaza. Minciunile sunt, uneori, ca bulgarii de nea lansati la vale: se tot maresc.
      Multumesc, Flori! Noapte buna; si zi frumoasa!

      Ștergere
  5. Copil, gandeste ca un copil, arunca ceva ca sa scape si nu se gandeste la consecinte. Asa e cand esti lasat de capul tau.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Minciuna "obisnuita" era (si este): "mi-a fost rau"... :)
      Hm. Acum, cititnd ce ai scris... privind inapoi, imi dau seama ca nu era tocmai lasata de capul ei, dar parintii (mai ales tatal) erau foarte... stricti, severi.

      Ștergere
  6. Trebuie sa se fi inspirat de undeva . Probabil a fost ceva la mijloc . Una e o minciuna gogonata gen "Mi-a murit pisica " si alta e să spui ca a murit o persoana draga . Tin minte că eu nu aveam ( nici am ) curaj să mint nici macar in legatura cu sanatatea celor dragi .

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nici eu n-as putea minti in acest mod despre cineva drag! Nici in minciuna nu-i vreau suferind. :)

      Ștergere
  7. Bună Diana!
    Indiferent cum trăiau fetele,nu trebuie să mintă în halul acesta!
    Zi perfectă și plină de bucurii îți doresc,Diana!
    Pup cu mare drag și îmbrățișez cu același drag!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Buna, Elena!
      De acord cu tine! Mi-e greu sa-mi imaginez ca cineva (mai ales un copil) poate minti in asemenea hal... Un psiholog ar spune ca avea nevoie de atentie...
      Multumesc, Elena draga! Noapte buna, si zi frumoasa!
      Imbratisari si pupici, cu drag!

      Ștergere
  8. He, he! Oricât ni s-ar părea de incredibil ceea ce s-a întâmplat în episodul relatat, nu trebuie să ne mirăm de boroboața acelei copile. Copiii învață „arta minciunii” încă de mici, iar unii devin pasionați de această „tehnică de supraviețuire”! Nu o dată am rămas siderat de minciunile unor copii. Și m-am gândit la ceea ce vor ajunge acești copii peste ani. Căci năravul odată înrădăcinat.... greu mai poate fi vindecat. Ca să nu mai zic atunci când „maeștrii minciunii” sunt chiar în familie!
    Toate cele bune, dragă Diana! :-)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :) E adevarat ca in familie se invata, in primul rand. Chiar si acele minciuni "nevinovate" pe care le spun unii parinti copiilor: "sa te prefaci ca iti place cadoul primit, chiar daca nu iti place" (ca exemplu). Am auzit cu nu mult timp in urma aceasta forma de... educatie. E politicos sa nu spui ca nu-ti place un cadou sau altul, dar nu stiu daca respectiva metoda e cea mai buna pentru a invata ceva. :)
      Din pacate, sunt destul de mari sansele ca cei mici sa nu fie prea onesti, peste ani, daca au parinti care mint sau care-i obliga pe copii sa minta, prin anumite comportamente, interziceri fara explicatii s.a. de gen.
      Multumesc, Alex.
      Zile fericite iti doresc, cu drag! :)

      Ștergere
  9. Nu cred că e de vină fata. La cum se făcea şcoala în comunism nu mă miră. Eu am făcut dupâ comunism în primii ani, țin minte că erai lovit, jignit, umilit destul de uşor, nu cumva să greşeşti, nu cumva să uiți ceva, de aceea minciuna a de venit un mecanism de apărare.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. E o posibila explicatie si severitatea dascalilor. Amenintarea cu scadrea notei la purtare speria pe prea multi. :)
      Totusi, din ce-mi amintesc eu, din chiar vremea comunistilor, erau interzise pedepsele fizice.

      Ștergere
    2. Probabil erau interzise de formă. Dar tot îți dădeau palme, în palmă etc. Altceva am uitat să spun. Fetița are imaginație,ok! Dar din atâția adulți niciunul matur la cap cât să verifice informația cu un parinte? Înainte să convoci pe alții.

      Ștergere