Ziua limbii chineze

Anual, in data de 20 aprilie este marcată la nivel internaţional Ziua limbii chineze, ca o recunoaştere a influenţei limbii chineze, literaturii, filosofiei in cultura lumii. Celebrarea zilei a fost stabilită în fiecare an, în perioada Guyu/Guyu ("Ploile cerealelor"), a şasea dintre cele 24 de perioade solare create din timpuri străvechi pentru ghidarea activităţilor agricole, care corespunde datei de 20 aprilie în calendarul gregorian. Această zi aduce şi un omagiu personajului mitologic chinez Cangjie, care a inventat caracterele chinezeşti. Se spune că ar fi fost istoricul oficial al Împăratului Galben (www.un.org).

Cultura chineză este una dintre cele mai vechi culturi ale lumii, datând de mii de ani (cel puţin 5000 de ani), literatura, religia, filosofia, artele marţiale, ceramica, arhitectura, muzica, dansul, bucătaria etc. având un profund impact asupra lumii. Amintesc numai câteva exemple: taoismul (feng shui = vântul şi apa, de exemplu, ţine de taoism), confucianismul, arta războiului.

Taoismul este o tradiţie religioasă sau filosofică de origine chineză. Bazele taoismului sunt puse de Lao Tzu (Lao Tse, Lao Zi), tradus “Bătrânul Maestru”, un filosof chinez care ar fi trăit in jurul secolului al VI-lea i.e.n. - mulţi istorici sunt de părere că acest filosof nu ar fi existat ca persoană, iar cartea care îi este atribuită, Tao Te Ching (Cartea Căii şi a Virtuţii, o carte despre morală), este o compilaţie a mai multor autori. Totuşi, se spune că Lao Tzu ar fi fost contemporan cu Confucius, acesta recunoscându-l ca maestru şi fiinţă extraordinară. 

Adevărata forţă, spun chinezii, e să păstrezi armonia dintre spirit şi trup. Aceasta e legea Tao.

Lao Tzu întemeiază şcoala Daojia (taoism), fondează învăţătura Tao, bazată pe noţiunea de Dao (cale, drum) în sensul de ordine universală proprie fenomenelor naturii, vieţii sociale şi gândirii oamenilor. Religia taoistă a transformat noţiunea de Dao într-un principiu divin, care ar fi accesibil oamenilor numai prin extaz mistic. Tao e o metodă, un principiu sau o învăţătură. Pentru chinezi armonia Creaţiei Universale e o formă a Legii Divine care conduce Universul. Tao e firescul, naturalul, de aceea se consideră a fi calea cea mai bună de a ajunge la armonie.

Taoismul respinge ideea (carteziană) după care realul poate fi reconstituit plecând de la idei limpezi şi distincte. Elementul esenţial e un numen care scapă oricărei putinţe de a fi sesizat. Tao - Fiinţa - rezultă din contradicţia complementară dintre yin şi yang, simboluri ale celor două polarităţi, feminină (yin) şi masculină (yang), ale energiei.

(din “Patru călătorii in inima civilizaţiilor”, de Henri de La Bastide, Editura Meridiane, Bucureşti, 1994, tradusă de Natalia Ionescu)

Arta războiului este o carte despre tactici şi strategii militare, scrisă de generalul chinez Sun Tzu in secolul al VI-lea i.e.n., care a fost introdusă in Occident de iezuitul Joseph Marie Amiot - el a tradus cartea şi a făcut-o cunoscută in Europa in anul 1772 cu titlul “Cele Treisprezece Articole”; a ajuns rapid la curţile regale şi la academiile militare.

₪₪₪

In anul 1946 Naţiunile Unite au recunoscut limba chineză ca limbă oficială, dar abia in anul 1973, Adunarea Generală a inclus-o ca limbă de lucru, urmată de Consiliul de Securitate in 1974.