Violenţa domestică poate conduce la omor

Atunci când o femeie este abuzată ani la rând poate exista un moment in care să nu mai suporte şi să lovească mortal. Uneori o face cu ce are la îndemână, fără a intenţiona sa-şi ucidă abuzatorul, alteori îl îmbrânceşte, apărându-se, şi e posibil ca el să cadă şi să nu se mai ridice, dar sunt şi cazuri in care pare că a făcut-o ştiind exact ce face.

Foarte multe dintre femeile care ajung să fie condamnate pentru omor sunt cele care şi-au ucis partenerii abuzatori. La momentul judecăţii nu pare că procurorii şi judecatorii iau in seamă, ca circumstanţe atenuante, anii de abuz suportaţi de o femeie sau alta şi cu atât mai puţin par a lua in calcul că ar fi putut fi legitimă apărare. O femeie, in timp ce soţul o bătea de-i sărea sângele pe pereţi dă cu ochii de toporul pe care-l avusese el ridicat cu ceva timp înainte, când alerga după ea prin curte- Ia toporul şi i-l înfige in ţeastă. Omul moare, ea ajunge la închisoare. Scurt. Poliţaii au scăpat de griji - nu trebuie să se mai prezinte la toate scandalurile unde sunt chemaţi pentru că unul dintre soţi îl bate pe celălalt până îl lasă lat, uneori de faţă cu copiii minori (asta când nu-i bate şi pe copii). Femeia e vinovată, desigur, pentru că ar fi putut să plece. Unde, de exemplu, ar putea pleca una care are nouă copii?! De ce a făcut atâţia cu un abuzator?! Pentru că… in satul lor nu există un cabinet de “planificare familiala”, şi chiar de-ar exista…. Ar afla tot satul că a fost acolo şi ar afla şi bărbatul, care bărbat vrea copii cîţi îi dă Dumnezeu pentru a fi sigur că “femeia lui” nu-şi ia lumea in cap. Nici măcar un medic de familie nu e in fiecare sat! Nici in comune, in anumite zone!

Când se ajunge la omor, specialiştii - psihologi, politişti, judecători, asistenţi sociali şi mai ştiu eu cine - trebuie să înţeleagă cauzele care au dus la curmarea vieţii unui om şi să facă astfel încât cazurile de acest gen să fie cât mai rare (pentru că deloc e himeră). Aceşti specialişti trebuie să înţeleagă ce s-a întâmplat in fiecare caz in parte, pentru că fiecare caz are particularitîţile sale. Poate că ar trebui să existe politişti care să fie pregătiţi special ca să intervină in cazurile de violenţă domestică…

Cine are cunoştinţă despre cazuri de violenţă domestică ar trebui să vorbească… Să spună rudelor acelor oameni, prietenilor acelora, chiar şi angajatorilor abuzatului şi abuzatorului… Pentru asta, însă, ar trebui să îşi educe mentalitatea şi rudele, prietenii, angajatorii… Da, ar putea părea “amestec in viaţa altuia”… dar s-ar putea evita o tragedie.

Autoritîţile cu atribuţii in materie - sau asociaţiile şi fundaţiile din domeniu - ar putea tipări broşuri cu sfaturi pentru cazuri de acest gen, broşuri care să fie împărţite oamenilor, in general. Aşa cum găsim in cutiile poştale fel şi fel de broşuri care ne spun - in prag de alegeri electorale - despre activitatea celor care ne cerşesc voturile am putea găsi broşuri care să explice cum poate fi combătută violenţa domestică şi ce trebuie să facem într-o astfel de situaţie (cui ne putem adresa de urgenţă) şi ce trebuie să facem când cunoaştem astfel de situaţii. C-o floare nu se face primăvară, dar… dă semne că vine primăvara.

Autorităţile (Ministerul Muncii, la noi) trebuie să aloce fonduri pentru adăposturi necesare femeilor care vor să scape de o viaţă de abuzuri; trebuie să aloce fonduri pentru psihologi care să ajute persoanele abuzate să reînceapă să aibă încredere in sine şi să nu se mai teamă că fiecare mână ridicată înseamnă un pumn abătut asupra lor ş.a.m.d.. Trebuie dezvoltate planuri de intervenţie imediată, pentru protejarea celor afalţi in pericol, şi mai apoi planurile pe termen lung Nu in ultimul rând, este nevoie de jurişti care să ajute victimele să scape din plasa unei vieţi de abuzuri. Politiştii trebuie să intervină fără comentarii când femeia le prezintă un ordin de protecţie împotriva unui partener violent şi să n-o mai ardă aiurea cu texte de genu’ că, vezi… abuzatorul are şi el drepturile lui…, există prezumţia de nevinovăţie şi alte bazaconii. Care prezumţie de nevinovăţie când femeia respectivă are un ordin semnat de un judecător?! Ce a hotărât un judecător se execută, nu se discută; dacă se discută, legea e degeaba.

Persoanele supuse violenţei domestice - dar şi abuzatorii - suportă un mare risc: fiecare oră ar putea fi ultima din viaţa lor. E nevoie de specialişti care să ştie să discute cu toate părţile implicate, până nu e prea târziu.