Peste
noapte a nins; m-am bucurat un pic de fulgii albi
care cădeau din cerul negru-cețos, dar nici de această dată nu
s-a păstrat peisajul alb – pe asfalt e chiar fleșcăraie. Da,
știu, fotografia este de cea mai bună calitate – îmi cer scuze
(nu glumesc; o postez pentru că alta n-am – cu zăpada de azi-noapte). 😊
Cu
sau fără asfalt apos câinele trebuie plimbat – și nu-i mai
place deloc umezeala! Dacă nu vrea să învețe să facă într-un
loc amenajat în balcon nu am ce-i face, trebuie să-l duc să-și
ude lăbuțele.
Dimineață
o îmbrac pe Miki, cățelușa, și hai-tai. Mergeam pe un trotuar
îngust, prin zăpada topită. Din sens opus venea o ființă cu
alură de căpcăun,
îmbrăcată și mascată. O doamnă în vârstă, care trăgea după
ea un cărucior de piață,
s-a înghesuit în gardul viu să lase vietatea să treacă – o
namilă care-și bălăngănea
brațele.
Namila
în cauză trece pe lângă noi tocmai când Miki urina în zona
verde. Era cu un cap mai înaltă decât mine și dublă ca lățime,
namila – eu
nu-s
deloc scundă. Când să plecăm din acel loc aud un mormăit: „Așa,
lasă căcatul”. Mi-au sărit capacele! De regulă, chiar dacă
răspund obraznic la obrăznicii nu mă enervează comentariile
stupizilor.
Unele
lucruri mărunte ne fac fericiți, alte lucruri mărunte ne strica
tot cheful. Azi am lăsat o namilă să-mi strice cheful –
temporar!
M-am
întors din drum și m-am dus după namilă. Vietate nefericită ce
eram
în acele momente,
m-am luat de altă vietate nefericită! „Câinele e femelă,
vietate nefericită!” - mă răstesc.
„Femelele nu ridică piciorul, ca masculii. Du-te vezi de-i rahat
acolo! Dacă e, îl mănânc eu, dacă nu, îți fac rost de unul din
coșul de gunoi și-l mănânci tu” (e un coș de gunoi în
apropiere). I-am zis ceva de genu’ dintr-o suflare. S-a întors,
m-a privit cu ochi de viezure – răutatea din sufletul lui se vedea
clar, pentru că restul chipului era acoperit – și s-a răsucit
spre mine, mormăind: „Vrei un dos de palmă?” Eram sigură că
ceva de gen va zice! Așa fac toți ăștia care se iau aiurea
de oameni: amenință.
M-a văzut firavă, cu un câine pitic, și-o fi zis că mă
impresionează. „Până ridici tu brațul te suflu și cazi! Marș
de-aici, vietate nefericită!”
M-am „îmburicat” spre el și s-a ferit!!! Mamiferul chiar a
crezut că-l
pocnesc!
Deh! N-avea de unde ști că-mi plac animalele și nu dau în ele. A
mormăit în mască și și-a luat valea.
Așa-s
de sătulă de căpcăuni
cu spirit civic! (Shrek
e numai unul). Se
dau moraliști
cu vietăți (care par) mai slabe ca ei. Dacă eram vreun uriaș ar
fi bolborosit, probabil, doar pentru el... Sau... cine știe?! Poate
că unii dintre ăștia sunt masochiști...
În
general, după ce vorbesc obraznic unei vietăți care-mi arată că-i
obraznică îmi pare rău. De data aceasta n-am simțit nici cea mai
vagă părere de rău. Nu vreau să devin vietate nefericită pe
termen lung!
Am
mai scris despre ăștia care nu știu ce vorbesc,
dar vorbesc! Or fi nevorbiți și profită de orice ocazie! Îmi tot
propun să nu le mai tai
avântul - să nu uite să articuleze cuvinte - dar nu-mi prea iese.
Sunt convinsă că ți-ai răcit gura degeaba, dar mă bucur că l-ai pus la punct. În calitate de fostă mamă de cățel, am auzit și eu multe la viața mea. Dar nu m-am lăsat. Le-am spus și eu punctul meu de vedere. :)
RăspundețiȘtergereSper ca - poate! - se va gandi de doua ori data urmatoare cand va simti nevoia sa comenteze.
ȘtergereOooo, da! Cand ai un caine iti dai seama ca oamenii plictisiti de propria viata sunt mai multi decat ti-ai fi imaginat. 😊
Nu-i putem lasa sa-si ia nasul la purtare - mai ales cand n-au dreptate sau spun prostii! Fac curent dand din gura. 😊
PS Ah, și puteai să publici o fotografie cu cățelușa, care să însoțească articolul de față. :) Eventual una din alte ierni.
RăspundețiȘtergereNu prea am poze cu ea pe afara... Am pus un link spre poze mai vechi - era tinerica acolo 😊 (si tot in casa sunt facute pozele)!
Ștergere"Parintii" ei au multe poze; noi suntem "nașii" - e in grija noastra cand ei sunt la munca (sau altele). 😊
Nu stiu daca aceasta abordare iti e utila. Te-ai racorit putin? O situatie de genul acesta lasa un gust amar. Ma intreb cata tristete si pustiu este in astfel de oameni. Eu asa cred. Ca sunt seci si pustii. Si un astfel de dialog e inutil Nu te mai enerva. Trimitele lumina in suflet, pentru ca sigur nu au asa ceva.
RăspundețiȘtergereAm intrat cam tarziu. Pe aici a fost un soare cu nor si recisor. Vad ca ai fost vioaie cu postarile. Poate reusesc si eu ceva. Speram sa mai las niste citate, dar nu cred ca mai ajung. Vreau sa te intreb despre regina noptii. Trebuuie sa o aduc in casa? A facut frunze mari dar sunt
fragile. Am pus cateva bete sa le sustina.
Pupici, draga mea! ❤️ 😘
Mama mi-a zis sa bag in casa firele de regina noptii, dar la noi e frig in balcon, pentru ca nu e termopan si, oricum, nu mai faceau flori - cica la anu' trebuie sa plantez alte seminte daca vreau flori. In gradina la mama ies de pe un an pe altul, fara sa planteze special seminte... si sunt inalte si dese, ca niste tufe! Nu inteleg nimic. :( (si eu le-am "sprijinit" pe betisoare la un moment dat) S-a intamplat ceva ciudat cu frunzele: aveau spori ca de mucegai pe ele - dupa ce le-am dus in casa au facut; si le-am aruncat). :((
ȘtergereGer a fost aici, cu pojghita de gheata pe unde ne asteptam mai putin! Soarele nu s-a aratat; cerul a fost cenusiu deschis-pufos (parca era vata murdara) 😊
Si eu cred ca sunt pustii in suflet acesti oameni. Macar de-ar fi fost pe drept "atentionarea". :))
Daaa,m-am rracorit! Sunt multi ani de cand nu ma (mai) afecteaza deloc astfel de persoane, indiferent ce-ar spune. De regula, le raspund la fel de obraznic, dar bine dispusa, stiind ca-i enervez daca le raspund razand. Cred ca azi eram "montata" din cauza ca acea femeie in varsta a fost nevoita sa-i "faca loc" capcaunului. Mereu vreau sa le spun ceva de genul: "O zi frumoasa va doresc si eu!" dar mai mereu imi iese altceva.
Am multe texte incepute, unele terminate, dar trebuie editate... Le "dau drumu' rand pe rand" - le programez, sa nu uit de ele. :))
Pupici-pupici, Suzana draga! 😘 💕