În
calendarul gregorian prima lună din an, ianuarie, are 31 de zile,
fiind una dintre cele șapte luni care au 31 de zile. Luna începe cu
aceeași zi din săptămână
ca și octombrie într-un an de 365 de zile și ca lunile aprilie și
iulie în an bisect.
Această
lună a fost introdusă în calendarul roman în jurul anului 700
i.Hr. (până atunci anul avea zece luni). Denumirea în latină era
Ianuarius, de la numele unui zeu roman, Ianus, zeitate cu două fețe:
una îndreptată spre anul care se încheie și una spre anul care
începe. În folclorul românesc luna ianuarie se numește Gerar.
I.L.Caragiale scria despre ianuarie: Frigul pentru cei fără
paltoane e cu 15 grade mai mare decât pentru cei impaltonati.
Superstiții
despre vreme în ianuarie
Dacă
nu e ger și zăpadă
în ianuarie va fi ger și va fi zăpadă
în martie și aprilie; dacă e ger , vara va fi secetoasă și
călduroasă, iar dacă e timp frumos va fi vară
ploioasă; dacă e pământul neacoperit și suflă vânturi calde e
semn rău; dacă e moină în ianuarie va fi primăvară răcoroasă
și vară
călduroasă; dacă e cald în ianuarie, în timpul anului nu e semn
de mană.
Sărbători
religioase mai importante
1
ianuarie.
În prima zi din luna sunt două sărbători:
prima:
Tăierea
împrejur cea după trup a Domnului
- Mântuitorul Hristos a primit aceasta pentru a împlini și
desăvârși rânduiala Legii Vechi, astfel încât să pună în loc
tăierea împrejur cea după Duh, a inimii.
și
a doua: Sfântul
Ierarh Vasile cel Mare
(Anul Nou) – Sfântul Vasile cel Mare a trăit pe vremea
împăratului Valens, când Biserica era tare prigonită de
necredința lui Arie. A apărat cu toată puterea dreapta credință
și a îndrăznit să mustre chiar în față pe împăratul Valens,
căzut și el în erezia lui Arie. A întrecut în știință pe cei
din timpul său și pe cei din vechime, căci învățase toată
filozofia și toate științele din vremea aceea. Apoi, a fost
sfințit arhiereu al Arhiepiscopiei din Cezareea Capadociei.
A
lovit în credințele ereticilor, a dat învățături și îndemnuri
pentru buna întocmire a vieții de zi cu zi, a luminat tainele cele
adânci ale făpturii, a învățat pe toți și-a ajutat pe săraci,
pe bolnavi și pe bătrâni, în așezământul său vestit, numit
Vasiliada.
Sfântul
Vasile cel Mare a trecut către Domnul în anul 379, când nu
împlinise încă 50 de ani.
Această zi a Sfântului Vasile este o
zi cu rădăcini în marea sărbătoare a Crăciunului, fiind
denumită și Crăciunul Mic sau Fratele Crăciunului. În tradiția
populară, sfântul apare ca unul dintre sfinții care au făcut
minunile cele mai mari, fiind păzitor de duhuri rele.
Superstiții
de Sfântul Vasile
Se
spune că rugăciunile Sfântului Vasile scot duhurile rele și
necurate din oameni.
Primul
musafir care intră în casă e bine să fie bărbat; cum e musafirul
așa va fi și anul gazdei: sărac sau bogat. Se zice că e bine să
se bea mult vin în această zi – cât vin va bea omul în această
zi atâta sânge va avea în obraz în timpul anului (prea mult vin
strică – dar ce știu eu?)
E
bine ca oamenii să fie îmbrăcați cu haine frumoase sau noi în
ziua de Anul Nou pentru că acum toate se înnoiesc și astfel va
merge din plin și omului, tot anul, având parte de sănătate,
bucurie și noroc.
Copii merg cu sorcova de Sfântul
Vasile și urează celor apropiați sănătate și putere de muncă
și primesc în schimb dulciuri, fructe și colaci.
Dacă noaptea de Sfântul Vasile e
„lină și senină” înseamnă că anul va fi unul bun.
Se zice că cel care atinge un miel în
această zi va avea parte de noroc și bogăție.
5
ianuarie.
Ajunul
Bobotezei
– pentru a fi sănătoși, norocoși, feriți de necazuri, unii
oameni țin post negru și tot post negru țin fetele care speră să
se mărite.
Preotul
se duce prin gospodării cu Iordanul, sfințind casele și oamenii.
Tradiții
și superstiții în Ajun de Bobotează
În
această noapte se deschid cerurile – celui care vede acest lucru
îi vor fi împlinite toate dorințele.
Se
fac predicții meteorologice: dacă preotului îi scârțâie zăpada
sub tălpi va fi an bogat și rodnic; în ce direcție va stropi
preotul cu busuiocul înmuiat în agheasmă de acolo vor veni ploile
peste an; dacă de dimineață
e brumă pe pomi, vor fi poame multe și bune; dacă picură din
streașină, va fi vară ploioasă.
Se
ghicește viitorul, se fac farmece și descântece pentru dragoste –
pentru a-și vedea ursitul, în vis, fetele luau de la preot o
crenguță de busuioc și-l puneau noaptea sub pernă sau își legau
de inelar, cu mătase roșie, un fir de busuioc sfințit; fata
nemăritată care aluneca pe gheață în această zi urma să se
mărite în anul acela.
Cine
strănuta în ziua de ajun de Bobotează avea noroc tot anul.
Se
zice că, din cauza gerului, în această noapte ouăle de corb crapă
și ies puii, încercând să zboare.
6
ianuarie.
Botezul
Domnului (Boboteaza).
Sărbătoarea reprezintă botezul în apa Iordanului a lui Isus, de
proorocul Ioan Botezătorul.
După
botezul lui Hristos cerurile s-au deschis, Duhul lui Dumnezeu S-a
coborât în chip de porumbel și a stat peste Isus, iar Tatăl a
mărturisit: "Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru Care am
binevoit!".Astfel, botezul primit de Hristos are și un alt
scop: Epifania – arătarea Sfintei Treimi- moment în care El avea
să fie descoperit lui Ioan și prin acesta, lui Israel, ca Fiul lui
Dumnezeu și ca Mesia.
Tradiții
și superstiții de Bobotează
Preoții
sfințesc apele. Lângă apă se face Agheasma
mare,
din care oamenii iau și își stropesc casele și vitele, păstrând
restul în sticle, pentru leac.
În
localitățile așezate pe maluri de ape preotul aruncă o cruce în
apa înghețată și tinerii se întrec să o aducă la mal – cel
care va reuși va avea parte numai de bine; se spune că toți cei
care se aruncă în apă în această zi vor fi feriți de toate
bolile; când preotul aruncă în apă crucea se zice că dracii ies
și fug pe câmp, dar numai lupii îi pot vedea. Dacă este frig se
pregătește o cruce de gheață, pentru a marca locul slujbei și,
la sfârșit, preotul aruncă în apă o cruce de lemn.
Se
mai practică afumarea grajdurilor și a vitelor pentru alungarea
duhurilor rele din acestea, aprinderea focurilor pe câmp sau
colindele însoțite de tot felul de strigături și zgomote -
tinerii merg pe la casele oamenilor și le colindă animalelor pentru
sănătate și rod.
Creștinii
trebuie să mănânce grâu fiert și să bea vin roșu, numai după
ce au ținut post negru și după ce preotul le-a sfințit casa –
are rol de curățire și îndepărtare a răului.
Cei
necăsătoriți, dacă se împiedică
și cad pe gheață în această zi e semn sigur că se vor căsători
în acel an.
Nu e voie să spele rufele timp de 8 zile, pentru a nu spurca apele
abia sfințite.
Dacă
în ziua de Bobotează vremea e frumoasă, anul va fi bogat în pâine
și pește.
Dacă
e ger mare („gerul Bobotezei”) e semn de belșug pentru tot anul.
Boboteaza
mai
este denumită și Sărbătoarea Iordanului și este o sărbătoare
dedicată purificării apelor și a naturii.
7
ianuarie.
Două sărbători sunt și în această zi: una este Soborul
Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul
și Înaintemergătorul
Domnului,
iar a doua este Crăciunul
pe stil vechi.
Sfântul
Ioan Botezătorul
a avut menirea de a pregăti poporul pentru primirea lui Mesia și de
a-L descoperi și a-L face cunoscut lui Israel.
Tradiții
și superstiții de Sfântul Ioan Botezătorul
Sfântul
e
protectorul pruncilor – îi ferește de rele și are grijă să nu
moară nebotezați.
Pentru
protecția împotriva bolilor în noul an se practică stropitul cu
apă sau cu zăpadă.
În
dimineața acestei zile fiecare om ar trebui stropit cu agheasmă,
pentru a fi ferit de boli tot anul.
Un
vechi obicei – numit Iordănitul – se referă la o
petrecere a nevestelor – acestea se adună la una dintre ele acasă,
aduc alimente și băutură,
apoi petrec până dimineața („se iordănesc”).
Iordăneala
este un obicei care mai poate fi întâlnit: mai mulți tineri se
trezesc de dimineață,
merg la biserică și iau agheasmă iar după terminarea slujbei
stropesc fiecare om care iese din biserică,
urându-i sănătate și fericire – „iordăniții”
le oferă în schimb bani, cu care aceștia chefuiesc în noaptea de
Sfântul Ioan.
Udatul
„Ioanilor” e o tradiție întâlnită în Transilvania și
Bucovina. În Bucovina, la porțile tuturor celor cu prenumele
Ioan/Ion etc. se pune un brad împodobit, iar „Ioanii” dau o
petrecere cu lăutari. În Transilvania, „Ioanii” sunt purtați
cu mare alai prin sat până la rău, unde sunt botezați sau
purificați.
După Sfântul Ioan „se
botează gerul” – frigul se înmoaie și începe să se facă mai
cald.
Crăciunul
pe stil vechi
„Pe
stil vechi” se referă la calendarul Iulian, care e decalat cu 13
zile față de calendarul oficial (Gregorian).
În
Banat, în Ajunul Crăciunului, se duce la biserică o buturugă de
stejar, tăiată din pădure înainte de răsăritul soarelui (în
chiar acea dimineața); buturuga e dusă de cel mai bătrân om din
sat și sfințită de preot apoi, seara, se dă foc la buturugă și
oamenii se strâng în jurul focului, cântă
colinde, beau vin și țuică. Buturuga simbolizează credința în
mai mulți zei vechi – zeul soarelui, al focului – dar și
căldura pentru Pruncul Sfânt.
Tradiția
spune că membrii familiei trebuie să mănânce pe jos, pe așternut
de paie sau fân. Un alt obicei arată că, înainte de a se așeza
la masă se leagă picioarele acesteia cu lanțuri – pentru
alungarea relelor din casă și din ogradă. La masa de Crăciun nu
trebuie să lipsească mâncăruri precum haladeț (piftie specială
care se servește cu hrean, răcitură
lipovenească),
tăiței fierți în supă de pasăre (lapșă), sărmăluțe în foi
de varză sau
viță-de-vie,
pește, cozonaci cu nucă sau colțunași cu brânză
(vareniki),
prăjitura tradițională din foi de aluat fraged, cu multă nucă,
în care ascund o monedă – cine găsește bănuțul va fi sănătos
și fericit tot anul.
Imediat
după masă sosesc colindătorii, care cântă
în casă în fața icoanei.
30
ianuarie.
Sfinții
Trei Ierarhi: Vasile cel mare, Grigorie Teologul și Ioan Gură de
Aur.
Spre
sfârșitul secolului al XI-lea, la Constantinopol s-a iscat o mare
dispută legată de cei trei ierarhi, oamenii întrebându-se care
dintre ei este mai mare. După câțiva ani de la declanșarea
neînțelegerilor, cei trei sfinți au început să i se arate
aievea, unul câte unul, episcopului Evhaitelor, Sfântul Ioan
Mauropous. În cele din urmă, în anul 1084, într-o vedenie,
fericitului i-au apărut cei trei sfinți împreună – sfinții
lucrează cu Dumnezeu și între ei. I-au spus atunci sfântului să
le facă praznic tuturor în aceeași zi pentru că în fața lui
Dumnezeu ei sunt egali și nu vor ca oamenii să se certe pentru
deoarece și în viață
și după moarte, scopul lor a fost și este să împace pe oameni,
să aducă pace și unire în lume. Sfântul le-a ascultat sfatul și
prăznuindu-i
pe toți trei în aceeași s-au stins și disputele, lumea unindu-se
pentru a-i sărbători împreună.
Tradiții
și superstiții de sărbătoarea Trei Ierarhi
Se
zice că în această zi se schimbă vremea – dacă streșinile
curg va fi primăvară friguroasă; dacă e ger va fi vară
călduroasă. Se spune că încolțește sub zăpadă
grâul rămas neîncolțit de cu toamnă.
Tinerele
fete se roagă să aibă o căsnicie fericită.
În
această zi e bine a se dea de pomană o lumânare – pentru ca
viața întreagă
să fie plină de lumină. Se face colivă, se sfințește la
biserică și se împarte oamenilor sărmani. Se fac și praznice de
pomenire a celor morți.
Celui
care va lucra în această zi îi va merge rău „în cele ale
casei”.
Sărbători
religioase care țin mai mult de tradiție
16
ianuarie.
Sânpetrul
Lupilor
(Cinstirea lupului).
Sărbătoarea
este considerată „miezul
iernii”,
momentul în care începe să se înmoaie gerul și se fac
pregătirile pentru muncile de primăvară.
O
legendă spune că la începutul lumii câinii și lupii umblau
împreună.
Când diavolul a vrut să-i ațâțe împotriva lui Dumnezeu câinii
au refuzat – de atunci, câinii au rămas ființele lui Dumnezeu și
lupii ai diavolului.
Tradiții
și superstiții de Sânpetrul Lupilor
Sărbătoarea
se ține pentru ca lupul să nu facă pagubă în gospodării, iar
oamenii să fie feriți de boli și arsuri.
Nu
se coase, nu se pieptănă, nu se împrumută și nu se dă din casă.
Femeile nu lucrează lână pentru ca lupii să nu le mănânce oile.
Oamenii se feresc să numească lupul în această zi pentru a nu-l
invoca; nu se scoate gunoiul sau cenușa din casă pentru ca lupii să
nu se înmulțească.
Carne
nu se mănâncă în această zi, ci plăcinte - cine nu mănâncă
plăcinte se rătăcește în călătorii.
29.01
până în 31.01
(sau 25/29.01 - 02.02 în unele părți din țară): Filipii
de iarnă.
Sărbătoarea
e dedicată lupilor, și trebuie cinstită de cei care nu vor să
aibă pagube din cauza lupilor. Sărbătoarea era ținută
cu sfințenie de oamenii de la sate, mai ales de ciobani și de cei
care aveau gospodării cu multe animale.
Tradiții
și superstiții de Filipii de iarnă
Rufele
trebuiau spălate cu apă clocotită, pentru că așa opăreau
gura lupului. Femeile nu-și spălau părul în această zi, nici nu
coseau și nici nu țeseau. Cei care ciopleau lemnul respectau și ei
această sărbătoare, pentru a avea de lucru tot anul. Cine nu
respecta Filipii avea recolta slabă, iar păsările lor ar fi fost
atacate de răpitoare. La casele unde erau multe animale trebuia
legată o secure sau un topor lângă coșul de fum pentru ca lupii
să nu se apropie.
Despre
vreme:
Dacă
în perioada dedicată Filipilor
de iarnă e lună plină anul va fi rodnic și bogat; dacă e ger și
nu plouă sau ninge februarie va fi o lună
umedă și ploioasă; dacă e senin atunci vara va fi frumoasă și
câmpurile vor da rod bogat.
Zile
dedicate național și internațional
1
ianuarie: Ziua mondială a păcii (Biserica catolică); Ziua mondială
a familiei (ONU, din 1993); ♦ 3 ianuarie: Ziua somnului
(amuzament); ♦ 5 ianuarie: Ziua păsărilor; ♦ 6 ianuarie: Ziua
mondială a orfanilor din război; ♦ 7 ianuarie: Crăciunul în
calendarul iulian; Ziua pietrelor vechi; ♦ 11 ianuarie: Ziua
mondială a rezervațiilor naturale; ♦ 13 ianuarie: Ziua
îndeplinirii visurilor; ♦ 14 ianuarie: Anul Nou în calendarul
iulian; Ziua amenajării casei; ♦ 15 ianuarie: Ziua culturii
naționale (comemorarea poetului Mihai Eminescu);
♦ 16 ianuarie: Ziua statului degeaba; ♦ 18 ianuarie: Ziua
vocabularului; ♦ 19 ianuarie: Ziua mondială a religiei; ♦ 20
ianuarie: Ziua aprecierii veverițelor (din 2001); ♦ 23 ianuarie:
Ziua scrisului de mână; ♦ 24 ianuarie: Ziua Principatelor Române
(din 1895); Ziua complimentelor; ♦ 25 ianuarie: Ziua persoanelor
rebele (opunerii față de ideile celorlalți); ♦ 26 ianuarie: Ziua
internațională a vămilor; ♦ 27 ianuarie: Ziua comemorării victimelor Holocaustului
(ONU, din 2005); ♦ 28 ianuarie: Ziua internațională de mobilizare
împotriva războiului nuclear (din 1985); ♦ 29 ianuarie: Ziua
puzzle-urilor; Ziua
internațională
a
automobilului
(din 1770); ♦ 30 ianuarie: Ziua internațională pentru
non-violență în școală;
♦ 31 ianuarie: Ziua „de-a-ndoaselea” (mersul înapoi,
îmbrăcării hainelor pe dos, a vorbitului/scrisului în sens invers
etc.)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Va multumesc pentru ca sunteti aici. Comentariile sunt moderate deoarece e singura metoda pe care o stiu sa nu pierd vreun mesaj si sa evit mesajele nepotrivite. Le public imediat ce accesez blogul. Multumesc pentru intelegere.