Oliță nu aveți?

Ziceam că refuz să mai deschid televizorul pentru știrile astea apocaliptice, dar…

Azi îmi făceam de lucru la masa din sufragerie - am început să lipesc piesele unui puzzle montat cu muuult timp în urmă. Am deschis tv-ul pentru a asculta muzică pe canalul de muzică preferat și, cum nu știam unde e canalul la acel televizor, am butonat; butonând, am ajuns la Digi24 (cca ora 15:30), unde era o știre despre vârstnicii care ies din casă în ciuda sfaturilor autorităților. Curioasă să le ascult motivele - nu e că nu le-aș ști pe cele mai multe - am rămas acolo.

La 74 de ani cât crezi c-o să mai trăiesc?, Sunt singur, cine să-mi cumpere cele necesare?, Fără să ies din casă încă nu pot, Trebuie să iasă cineva, și ies eu, pentru că soția e mai puțin rezistentă (dragul de el nu se gândea că ar putea să-i “ducă” virusul). Și tot așa…

Ajunge “reportera” la o doamnă cochetă care ședea pe bancă într-un parc. Nu vă e teamă să ieșiți? întreabă “reportera” cu voce de copil. Cum să nu ies? Trebuie să plimb câinele! face ochii mari doamna. Și întrebarea de Pulitzer a “reporterei”: Nu aveți o oliță?!

(dialogurile sunt citate aproximativ - ideile sunt certe)

Motivele au fost și de genul “o mare manipulare”; “cine se teme mai mult o să aibă parte”…

Zău acum, cât de incult trebuie să fii să nu știi că un câine face la oliță doar dacă e dresat special?! Să zicem că a întrebat asta încercând să fie amuzantă, dar chiar și așa, tot juma’ de creier a dovedit că are: câinii învățați - în sensul de educați - să facă afară vor face în casă - ȋntr-un final! - doar dacă sunt singuri și au o nevoie urgentă - diaree, de exemplu. Când nu sunt singuri, cei mai mulți schelălăie, alergând spre ușa de ieșire și oamenii știu că blănosul lor are o urgență.

Evident, dacă refuzi să scoți câinele trebuie să-i suporți (și tu, și vecinii) schelălăielile, lătrăturile, agitația… Într-un final va da drumul pe undeva… Dar! Pui în pericol un câine bătrân și educat altfel pe care îl obligi să se comporte astfel… Zic și eu: mai multă grijă cu pretențiile.

Unii or avea cap doar să nu le plouă-n gât?!

Fapt divers. Toți cȃinii pe care noi i-am avut la bloc au fost ȋnvățați - la sfatul unui dresor - să facă și in balcon, in ideea că pot fi momente cȃnd nu are cine să ȋi ducă afară - ne asiguram, pe termen lung, că nu vor fi probleme. Și bine am făcut pentru că, la un moment dat, Bony (boxerița pe care am avut-o din 1991 in 2000) a rămas singură acasă două zile - venea o prietenă (o dată pe zi) și ȋi dădea mȃncare, apă, curăța balconul, dar nu putea să o și plimbe. (oricum, Bony n-a mȃncat nimic pȃnă am venit acasă). Au fost multe alte ocazii cȃnd sfatul dresorului s-a dovedit util.

Pe Miki nu am insistat să o ȋnvăț, la rugămintea prietenei care o are “cu acte” - Miki e in “custodie comună”. ☺

Cică, de ce tot ies vârstnicii din casă! Unii au pensiile atât de mici încât nu-și permit să-și facă provizii! Își cumpără strictul necesar gândind-se că, poate, a doua zi le vor trebui niște bani pentru cine știe ce urgență…

Completare ulterioară publicării textului

Declara o farmacistă că vȃrstnicii nu găsesc, in farmaciile unde mergeau de regulă, medicamentele necesare lună de lună, conform prescipțiilor medicilor, pentru afecțiunile cronice de care suferă și merg de la o farmacie la alta, și unde găsesc fac coadă. Alfel spus, poate că ar trebui să fie ȋnțeleși și - mai ales! - ajutați.

Sursa foto: pixabay; autor: tanakrit_tae