Iarna calendaristica a început, dar zăpada prin oraș n-am prea văzut. Din când în când – spre foarte rar – dimineața e ceva pudra albă pe acoperișuri, mașini și prin iarba, dar repede se dizolva, deși soarele nu-și arata chipul.
Jocul Adventul Exploratorului Creativ continua, eu sunt în urma tare, dar ma străduiesc sa țin pasul.
Când am scos bețișoarele pentru urechi din cuibul noua al bradului-calendar de Advent am și văzut din ele făurită o stea, mai apoi un fulg de nea. Și-am pornit sa fac mai mulți fulgi de nea sau steluțe, ce-or ieși. Nu mi-am imaginat ceea ce mi-a ieșit:
Dar până la forma finală...
Am îndoit bețișoarele la mijloc, presându-le cu un patent, sa nu se îndrepte. Câte trei eu le-am lipit cu... silicon roșu cu sclipici! Bastonașul roșu era pe țeava pistolului și cum nu știu sa schimb bastonașele... am folosit lipiciul roșu. Evident ca nu mi-a plăcut! Și nu doar pentru ca la lipirea împreuna a celor trei nu le puteam fixa sa nu se miște.
Am introdus bumbii betisoarelor în lipici, apoi în sclipici argintiu. La al doilea fulg mi-am zis ca se va scutura sclipiciul, așa ca am renunțat. Dar ce ma fac?! Și atunci... i-am lipit unul peste altul, introducând undeva la mijloc o agățătoare din fir de nailon alb.
Lipitura cu roșu, ca o tija, nu-mi plăcea cum se vedea și am încercat s-o dreg lipind biluțe de polistiren pe unde se vede mai mult roșu. Și-am reușit ceva de genul na-ți-o frântă că ți-am dres-o.
Timp nu mai este, pentru încă un fulg de nea din bețișoare, așa ca ma prezint cu ce-am reușit.
Bețișoare mișcătoare
Modul în care am așezat aceste bețișoare în fulgii simpli de Advent (pe fond negru fotografiați) mi-a amintit un truc - cu scobitori din lemn/bețe de chibrit rupte de la mijloc (fără a se desprinde cele două bucăți) și așezate alăturat – pe care l-am învățat de la tata, în copilărie; la mijloc se pune o picătură de apă (cu un pai, cu o pipetă sau cu buricul degetului în prealabil introdus în apă, evident) și scobitorile/bețele de chibrit încep să se miște, formând o stea.