Ascuns după perdea, șoricelul Bo privea cum Moș Crăciun scotea daruri din sacul lui de catifea.
Nu-și imaginase că Moș Crăciun e așa de mic dar a stat și s-a gândit un pic: cum, altfel, să intre-n case nevăzut de cei mai mulți? Și sacul prea mic părea pentru câte-n el avea, apoi și-a amintit o poveste – auzită de la mama lui – cum că Moș Crăciun avea un sac magic, fără fund, pentru că mulți copii sunt pe Pământ și nu putea Moșul, drăguțul, să tot meargă du-te – vino până-n țara lui de basm și să-mpartă într-o noapte darurile pentru toți.
Moș Crăciun le știe pe toate și vede în orice loc dar Bo, micuțul, era sigur că se pitise foarte bine. Aștepta să plece Moșul, să-și bage boticul în cutii. Mare-i era curiozitatea și-o să roadă un colțișor doar cât să arunce o privire în cutie.
Dar s-a mai gândit o dată și și-a zis că nu-i frumos ca un copil cuminte să primească de la Moș un cadou cu colțul ros.
Mulțumit de gândul bun o fi chițăit pesemne și Moș Crăciun l-a auzit, căci în direcția lui privea, așa că șoricelul s-a ascuns mai bine și-apoi a fugit. N-a văzut micuțul Bo zâmbetul ștrengăresc al lui Moș Crăciun care sigur știa că șoricelul era ascuns după perdea.
Și uite-așa s-a încheiat ziua a doua de Advent; din calendarul Adventul fotografic s-a mai dus o pagină.
Da, azi ar fi ziua 3, dar tema „Cadou” este pentru ziua a doua de Advent doar că am rămas în urmă.