Chintesenţa acestei legende este descoperirea frumosului
ascuns şi în ceea ce este respingător, şi căutarea în general a pozitivului care
se poate întotdeauna accepta. Chiar şi în viaţa celui mai mare ticălos există
momente luminoase, care trebuie să fie întâmpinate în mod înţelegător.
**
În poezia și
proza persană - în special în cele care datează din perioada preislamică - sunt
întâlnite numeroase elemente de creștinism între care unele par referiri chiar
la Evanghelii (în general cele apocrife) și sunt dovada unei apropieri între
creștini și persani. Inclusiv unele comentarii privind Coranul reflectă punctul
de vedere al persanilor asupra creștinismului din secolele sașe și șapte și,
uneori, au un ton de polemică, în special când sunt în discuție Sfânta Treime și
monoteismul.
Referirile la activitățile
creștine în Persia, în perioada preislamică, au fost un factor important în înțelegerea
obiceiurilor creștine și a instituțiilor creștine regăsite în literatura persană
a perioadei islamice.
Multe lucrări în versuri și proză furnizează dovada unor legături
strânse și de lungă durată între persani și creștini - în special cu
nestorienii. Exemplu notabil sunt replicile dintr-o povestire, atribuită lui
Rūdakī din Samarkand, în care un nobil a vrut să ucidă un om în mijlocul
drumului, cuvinte care amintesc spusele lui Isus (‘Isa) din Matei 26:52 și Luca
06:31: Pune-ţi sabia la
locul ei; căci toţi cei ce scot sabia de sabie vor pieri; Ce voiţi să vă facă
vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel.
Într-o povestire scrisă de Shaikh
Moṣleḥ-al-Dīn Saʿdī (Būstān, cap. 4 anecdota 4), Isus merge la chilia unui
pustnic care afirma că slujește lui Dumnezeu, dar îl iartă pe un păcătos și
pedepsește pustnicul fățarnic - o anecdotă care amintește pilda fariseului și vameșului
(Luca 18, 9-14).
Astfel
de referiri pot fi întălnite și la Jalal ad-Din Muhammad Rumi dar și la mulți alții, ceea ce sugerază că poeții,
scriitorii și filosofii de atunci, sau apropiații lor, aveau strânse legături
cu creștinii.
Creștinii
nestorieni care s-au refugiat în Persia dupa ce Conciliul de la Efes
(Asia Mică, anul 431) a considerat nestorianismul erezie au fost persecutați de
perșii zoroastrieni, care considerau nestorianismul o mișcare romană ce ar
putea provoca revolte. După ce nestorienii s-au separat oficial de creștinii
din imperiu, autoritățile zoroastriene s-au aliat cu nestorienii, trăind în
pace și înființând Biserica Persană.
Fapt divers
Iudaismul, creştinismul şi islamul îşi au originile în
Orientul Apropiat. Iudaismul şi creştinismul s-au născut în Palestina, islamul
în deşertul Arabiei. Între apariţia religiei mozaice şi creştinism există o
perioadă de secole; islamul apare la mai bine de o jumătate de mileniu după
creştinism.