Asa era la unu noaptea. MFC

Miercurea fără cuvinte, la Carmen, pe blogul Între vis și realitate.

Sursa foto: https://pixabay.com/users/cocoparisienne-127419/

Zile din aprilie

Tradiția spune că Iepurașul aduce ouă colorate de Paști sau le ascunde - sau aduce daruri? Oricum, Iepurașul ceva nu canarul.

Cu această ocazie am constatat că nu am un iepuraș de pluș. Am pisică, broccoli, cățeluși, hipopotami, chipmunk, șoricel, urs, gărgăriță, miel, ștrumfi; am și un liliac (se pune, chiar dacă l-am făcut eu) - chiar și un clovn - dar nu și iepuraș. Hm. Ok, nu contează pentru că aici e vorba despre un ou gigant de ciocolată și șapte ouă de găină.

Oul gigant nu e făcut de ciocolată, e făcut de cineva, din ciocolată (nu cineva e din ciocolată, ci „materialul” pentru ou).

Cineva acesta a turnat mai multe ouă din ciocolată, dar numai unul a ajuns la mine - și, ca de obicei, a avut și surpriză: o mașinuță „hopa-mitică”; adică... nu pică-n fund și se ridică, ci se dă peste cap atunci când întâlnește un obstacol. Șapte cm lungime are mașinuța și aproape șapte lățime. E demențială! Am râs cu atâta poftă încât mi-au dat lacrimile, și nu mă mai săturam s-o lovesc de obstacole. Cu cât are viteză mai mare cu atât se rotește mai mult (am un filmuleț cu mașinuța dându-se peste cap dar nu mă pricep să-l transfer pe blog pentru că nu știu ce program trebuie să folosesc pentru a fi acceptat fișierul pe blog). N-aș fi știut care-i treaba cu mașinuța dacă, împingând-o pe parchet, cineva nu i-ar fi pus „stop” cu piciorul și lovind pantoful mașinuța a început să se dea peste cap. Atâta mi-a trebuit! Vreo 20 de minute nici n-am mai făcut altceva.

Păsările sunt fotografiate în 23 aprilie. Era o înghesuială foarte veselă în teiul fără frunze (acum are frunzulițe). 

Doi guguștiuci și-o trupă de porumbei așteptau, pe crengi, să le dau grăunțe. Abia am reușit să „prind” doar patru dintre păsări (celelalte „ieșeau” din raza obiectivului sau zburau spre pervaz, unde dădeau de mine la fereastră și zburau care-ncotro. E o „bătaie” teribilă între guguștiuci și porumbei! Porumbeii sunt tupeiști; unul dintre guguștiuci e tare timid iar cel care are curaj și „se dă” la porumbei nu le poate face față la toți - îl ajut cât pot, dar în final renunță și el. Abia mai apucă guguștiucii să ciugulească.

M-am străduit, din nou, să fotografiez Luna. Avea halou și îi lipsea un „arc de cerc” până să devină Lună plină, în 27 aprilie.

În seara zilei de 19 aprilie, pe la ora 19:30 îmi savuram țigara în balcon când am dat cu ochii de cer.

Am lăsat pipa și-am luat telefonul. Am fotografiat cam „în orb” pentru că lumina soarelui era încă puternică peste marginea norilor.

În 16 aprilie de dimineață plimbam cățelul și într-o zonă unde, de regulă, unii aruncă ce nu le mai trebuie prin casă și unde, de ceva timp, abia mai crește iarba (și câte păpădii erau cândva în zonă! Până să înceapă bipezii să-și arunce resturile acolo), am descoperit floricelele din imaginea de mai jos. 

M-am gândit că-s panseluțe, dar nu-s, deși seamănă (sau poate sunt un soi de panseluțe, nu știu). Erau singurele de pe acolo și era prima dată când le vedeam (și nu e că nu le-am observat în anii din urmă). După câteva zile am observat că era plin de ele la vreo trei-patru metri distanță, pe o pantă (Desigur! De ce să le fi fotografiat?! Am o scuză: erau în pantă, aveam cățelul, era mai dificil. Adevărul e că nu m-am gândit să le fotografiez, mulțumită că le-am văzut).

Am „cules” și câteva imagini cu zăpada din 7 aprilie, în jurul teiului (la baza lui, printre ramuri și cu păsări pe ramuri, mai spre seară):

Aici închei ceea ce imaginez a fi o scurtă retrospectivă a lunii aprilie.

(punctele portocalii din imagini sunt acolo pentru a „marca” locul unde sunt porumbei și guguștiuci). 😊

Luni, marți primăvară, miercuri iarnă

Luni

Marți

Miercuri

Fotografii pentru Miercurea fără cuvinte, joc preluat de Zina de la Carmen.

sursa foto: Brașov, orașul sufletului meu.

Postarea e înscrisă și aici:

https://comedy-plus.com/wordless-wednesday-194/

https://natashamusing.com/2021/04/law-of-the-jungle-african-adventures-wordlesswednesday-wednesdaywisdom/

http://myworldthrumycameralens.blogspot.com/2021/04/my-corner-of-world.html

http://jaipurgardening.blogspot.com/2021/04/garden-affair-mesembryanthemum.html

Una caldă, una rece. Natura joi

din 14.03.2021

din 18.03.2021

Fotografii pentru Der Natur Donnerstag (DND), joc găzduit de Jutta

tabelul este deschis de miercuri, ora 18:00, până vineri la ora 23:00.

Pentru o perioadă, Jutta a suspendat jocul DND.

Sursa foto: Brașov, orașul sufletului meu.

Fotografiile sunt si aici:

http://jaipurgardening.blogspot.com/2021/03/garden-affair-amaryllis.html

În munții noștri pe răcoare

Masivul Piatra Mare face parte din munții Bârsei, localizați în sudul depresiunii Brașovului, în cadrul Carpaților de Curbură. Vârful omonim atinge înălțimea de 1.844 de metri.

În zona masivului Piatra Mare se poate ajunge fie pe cale rutieră (DN1 și DN1A), fie folosind calea ferată magistrală ce leagă celelalte localități de Brașov.

Puncte de plecare pe traseele din Piatra Mare: cabana Dâmbul Morii (Timișul de Jos); Săcele, Timișul de Sus, Predeal.

Cabana Piatra Mare este situată la altitudinea de 1628 de metri și are spații de cazare pentru cei care vor să petreacă noaptea pe munte.

Cei care iubesc zăpada mai pot avea parte de ea atât în Poiana Brașov cât - mai ales - în Piatra Mare. În Poiana Brașov stratul de zăpadă e de circa 25 de centimetri, în Piatra Mare de circa un metru. Nu mă credeți?!

Sursa fotografii: Turism de Aventură

Câinele din imagine dovedește clar că îi place în zăpadă, chiar dacă zăpada de pe blana lui e din Postăvaru.

Sursa fotografie: Cabana Postăvaru (pag de FB este acum, mai 2021, pagina cu poezii)

Munții Postăvarul sunt o grupă muntoasă a Carpaților de Curbură, aparținând de lanțul muntos al Carpaților Orientali. Cel mai înalt pisc este Vârful Postavaru, cu înălțimea de 1799 de metri, unde se poate ajunge pe jos, pe traseele marcate, cu telegondola sau cu una dintre telecabine. Se poate ajunge și pe alte trasee, între care cel care pornește de la Pietrele lui Solomon, la baza drumului vechi ce duce spre Poiana Brașov.

Pentru o coborare mai spectaculoasă puteți alege Drumul Șerpilor, spre Timișul de Jos, având de coborât o diferență de nivel de 1300 de metri, pe serpentine strânse, scurte, urmate de coborâri abrupte.

Cabana Postăvaru, cu locuri de cazare în camere cu două, trei sau patru camere, o anexa - “La pisici” - cu 18 locuri, și restaurant, aflata la altitudinea de 1604 metri, a fost fondată în anul 1883.

În timpul săptămânii e liniște la cabană, dar la sfârșitul săptămânii e aglomerat.

Lângă această cabană, cu mulți ani în urmă, am avut parte de una dintre cele mai frumoase furtuni. Era amiază, dar cerul s-a acoperit de nori și părea că a coborât seara. A plouat puternic apoi a început să bată vântul, făcând arborii să-și încline trunchiurile foarte mult, crengile zbătăndu-se a disperare. De câte ori cerul bubuia, fulgere albastru-electric luminau vazduhul și cădeau, parcă, printre stânci, făcând pământul să vibreze! Am stat cinci minute pe marginea unei văi mici, între fulgere, dar a trebuit să mă retrag pentru că se holbau oamenii adăpostiți pe veranda cabanei și cei care veniseră cu mine insistau să mă retrag, că mă lovește vreun fulger...

Cele mai spectaculoase fulgere le-am văzut, însă, la eclipsa totală de Soare din 11 august 1999, în Piața Sfatului din oraș.

Sursa foto: extreme-travel.ro

Să aveți o săptămână minunată, cu Soare zâmbind a cald.

Ninsoare în aprilie

Se știe: în Brașov vremea e tare capricioasă, deci nu ne mirăm când ninge în aprilie (dar ne întristăm puțin). În alți ani a nins în luna mai - și a nins cu simț de răspundere, nu fulgi răzleți. A fost un an - spun bătrânii - când a nins în luna iunie. Și sunt ani când în Brașov e vară într-o joi.

De ce ar fi anul acesta altfel?! De joi seară plouă - mai mult sau mai puțin, cu pauze mai scurte sau mai lungi. Dimineață, pe la ora 10, ningea cu fulgi mari și pufoși, apoi a stat. Pe iarba verde crud se zăresc pete lucioase de apă înghețată. Și e tare frig. Dar, se pare, unui porumbel îi place să stea cu picioarele în apa rece a unei imense bălți care se formează de când zona a fost asfaltată. Stătea acolo, cu apa până la piept, privind în jur. Am deschis geamul și i-am așezat pe pervaz boabe de grâu - a auzit sunetul caracteristic și a venit, planând, să mănânce.

În Poiana Brașov, pe Tâmpa, în munți zăpada s-a depus serios; în oraș pătura de omăt a avut spor numai pe mașini, dar acum a topit-o ploaia. 

Poiana Brasov

Ieri seară cerul ne înștiința că nici azi nu vom vedea Soarele.

Dimineața nu l-a contrazis.

Dar primăvara nu se mai dă dusă, oricât ar vrea iarna să mai domnească.

Vă doresc un final de săptămână minunat!

Sursa fotografii: Brasov, orasul sufletului meu