Când am primit cărțile de colorat pe care le-am amintit cu ceva timp în urmă mă simțeam cam cum trebuie să se simtă o lămâie stoarsă. Am colorat atunci cu tenacitatea unui dependent de desen! Habar n-am dacă există dependenți de desen! Probabil că nu! Sau… or fi!
Acum, de când cu “stați în casă!” mi-am reamintit de cărțile cu planșe și-am început să colorez. Unele desene îmi plac mult, altele nu prea, dar am colorat și-și (nu în ordinea paginilor, ci în ordinea “atracției”). Unele îmi plac cum au ieșit, altele mai puțin - mai ales că mi-am dat seama că puteam colora altfel și ar fi ieșit forme mai interesante (în cazul unora).
Spre lăsarea serii începeam să colorez și m-a prins și ora 5 dimineața frecând creionul de pagina lucioasă. De când nu mai e nici Miki la noi, să o plimb, ies mai puțin pe afară, și nici nu am de făcut cine știe ce treburi pentru a obosi “sănătos”, așa că somnul începe să cam fugă de mine. Nu amintiți de sport pentru că am o lene de mă doare cȃnd e vorba despre sport. ☺
Arată foarte fain unele desene, pentru că paginile sunt lucioase și după ce le colorez nu-și pierd luciul - în poze, însă, nu se vede luciul care conferă desenului un anumit farmec.
Galeria cu desene din cartea “Mister oriental”:
Primul desen ȋmi place cel mai mult dar l-am fotografiat fără să țin cont cum e “repartizată” lumina (pe telefon se vedea ok) și arată de parcă ar fi decolorat de soare in partea dreaptă (in realitate culorile sunt strălucitoare).
Am găsit și un program de editare foto online (https://www.photocollage.com/), dar nu m-am descurcat cu efectele. In imaginea de mai jos am ales “caleidoscop” (e modificată prima foto).
