Aşa
perioadă lipsită de inspiraţie am mai avut… deci nu mă îngrijorez, doar că-mi pare rău că nu am reuşit ceva mai interesant.
Pentru tema numărul unu, Provocări verzi, octombrie 2018, am pregătit o “vază” şi o “tavă”. Temele sunt
prezentate de Rux şi pe canalul de YT “Copilărim”:
Tema 1 - Nunta Provocări verzi;
Tema 2 - Borcănaşe drăgălaşe;
Tema 3 - Sorţuleţ.
Am
ales ceva pentru… Ziua bucătarului, despre care am aflat că s-ar sărbători, la
nivel internaţional, in data de 20 octombrie (anul acesta a trecut, da). Nu… Nu
am fost in stare să realizez ceva spectaculos! Am imaginat un décor de aşezat
pe masă, in dreptul scaunelor invitaţilor. Uau! Ce pretenţios sună! Asta este
ceea ce am realizat dintr-o jumătate de carton din sulul hârtiei igienice, un
suport de la o lumânare consumată şi o solniţă din plastic alb cu o floare
imprimată.
Pentru
vază am lipit suportul de carton de
suportul lumânării şi am îmbrăcat cartonul într-un rest de hârtie colorată de
la un ambalaj şi câteva romburi menite pentru cercei (cândva) şi câteva mărgeluşe.
Numele invitatului, îmi imaginez eu, va fi scris pe una dintre cele trei frunze
Cândva, în lumea asiatic-mediteraneană,
frunzele de dafin erau un simbol al purității/
purificării. Nu întâmplător vechii greci i-au închinat dafinul lui Apollo, zeul
purității, al medicinei/vindecărilor și al ierburilor de leac, și, nu întâmplător romanii ardeau frunzele de dafin ca
pe tămâie și făceau cu
ele fumigații.
Utilizat ca ingredient la prepararea
mâncărurilor, frunzele de dafin ajută digestia și absorbția alimentelor. Frunzele și fructele se utilizează în atonie digestivă, spasme,
anorexie. Dafinul este utilizat în principal în tratamentul afecțiunilor tractului digestiv și pentru calmarea durerilor artritice. Terapeuții aromaterapiei utilizează uleiul esențial din frunzele de dafin pentru calmarea sistemului
nervos, sporirea funcțiilor vitale
ale corpului, alungarea depresiei.
Solniţa
din plastic pe care am imaginat-o ca fiind o tavă am îmbrăcat-o in şerveţel alb, vopsit cu negru (vopsea acrilică) şi
bronz. Am încărcat-o cu mere pădureţe şi migdale.
Despre
migdale se spune că sunt o comoară naturală, sănătoasă, o gustare bună pentru
cei care vor talie suplă; conțin acizi grași nesaturați care
ajută la ajută la reducerea colesterolului; fac bine la inimă.
Mărul
pădureţ e întâlnit de obicei la marginea pădurilor sau a poienilor din zonele
de deal şi de munte, dar şi… prin cartiere, in oraşe. Efectul consumului de
mere este acela de a scădea valoarea colesterolului la nivel hepatic, fiind
benefic şi în afecţiunile cardiovasculare, dar ţine departe şi ulcerul. Merele
pădureţe, care acoperă asfaltul din cartier in zilele de toamnă, şi pe care oamenii
le strivesc sub tălpi, sunt o perfectă sursă de… sănătate.
Oh,
da… Şi, tot câte un pic in fiecare zi, am construit o bucătărie in miniatură
(îi lipseşte chiuveta, de aceea nu e funcţională) ☺
"Plita" (butoanele sunt năsturei mov) şi "bufetul" sunt pachete de la ţigări, învelite in hârtie albă, respectiv colorată; sertarul e o cutie de chibrituri învelită in hârtie colorată, cu "bumb" mărgea; "ceasul" verde de pe sertar e un cercel cu clips; "decorul" albastru şi mic e un alt cercel cu clips (stânga sus); "tabloul" e un desen cu alune de pe o cutie de ciocolată; tigaia e un suport de la o lumânare, învelit in folie alimentară - capacul tigăii e din carotn, şi sârmă pentru coadă; oala e carton din sulul de hărtie igienică - la fel şi capacul - învelite in folie alimentară; covoraşul e din hârtie creponată. Vasul pentru merele pădureţe e un suport de lumânare învelit in hârtie creponată mov. Pereţii bucătăriei sunt din restul de carton rămas de la montarea unui joc de puzzle.
