Se afișează postările cu eticheta Vasile_Lascar. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Vasile_Lascar. Afișați toate postările

2014-02-01

Școală pentru polițiști

Curajul înseamnă să nu laşi niciodată acţiunile tale să fie influenţate de temerile tale. (Arthur Koestler)

Şcoala de Agenţi de Poliţie din Câmpina a fost înființată la 01 februarie 1968. Instituţia se numără printre primele şcoli aparţinând Ministerului de Interne care au pregătit poliţişti (la început, numiți milițieni - și se făceau glume de genul: ai terminat școala la Câmpina, adică ești tufă de Veneția; la vremea aceea erau școliți la grămadă indivizi cu un caracter îndoielnic și cam săracuți cu duhul - or fi și excepții notabile, dar nu le cunosc - pentru că se urmărea înadins acest aspect, obediența fiind calitatea căutată, în primul rând, în orânduirea comunistă).

În anul 1968, prin Hotarârea Consiliului de Miniştri nr. 3223, se înfiinţează Şcoala Militară de Perfecţionare a Subofiţerilor Câmpina, iar la 01 martie 1968 aceasta devine Şcoala Militară de Subofiţeri, deschizându-şi porţile pentru o primă serie de 500 de cursanţi.
La data de 01 februarie 1993, cu prilejul aniversarii a 25 ani de la înfiinţare, prin Ordinul ministrului de interne nr. 273, unitatea a primit denumirea Şcoala Militară de Agenţi de Poliţie Vasile Lascăr. Acum, că Poliția e demilitarizată, e Școala de Agenți de Poliție Vasile Lascăr.
Începând cu anul 2000, aici se pregătesc şi agenţi de poliţie femei.

După anul 1989, Şcoala de agenţi de poliţie s-a conformat noilor cerinţe ale societății prin programe de învaţământ care să asigure cunoştinţele necesare specialiştilor criminalişti, judiciarişti, crimă organizată, arest transfer, circulaţie rutieră, ordine publică şi conducători câini.

Locul pentru amplasarea şcolii a fost ales pe vechiul domeniu al savantului chimist dr. Constantin Istrati, care fusese donat de proprietar ca parc al oraşului. În timpul celui de-al doilea război mondial se instalează aici o unitate militară germană, precum şi depozite de muniţie şi armament, fiind un important punct strategic şi militar privind accesul pe Valea Prahovei.
Dupa război redevine loc de agrement pentru câmpineni.

Numele avocatului dr. Vasile Lascăr, ca patron spiritual al şcolii, a fost ales în semn de recunoaştere a calităţilor sale, a conduitei morale, a pregătirii profesionale în domeniul dreptului şi în cadrul Camerei legiuitoare a statului român, a preocupării sale de a moderniza structurile poliţieneşti şi, nu în ultimul rând, ca ministru de interne la începutul sec. XX.
Avocatul liberal Vasile Lascăr (n. 03.11.1853, Șomănești, Gorj, lângă Târgu Jiu - d. 23.03.1907, București), a trecut prin Parlament prima lege organică a Poliţiei Române, concepută după principii ştiinţifice moderne, pornind de la realităţile şi necesităţile specifice româneşti şi având ca bază studierea aprofundată a organizării serviciilor de poliţie moderne din Franţa, Germania, Belgia, Austria ș.a.
La susţinerea în Senat a proiectului de lege (25 ianuarie 1903), Vasile Lascăr sublinia: ...orice alte reforme am face, oricât de bune şi folositoare ar fi, ele ar fi de prisos dacă n-avem garantată mai întâi ordinea publică şi siguranţa interioară a statului.
(Sursa info site-ul școlii).

Oare câți polițai știu cine a fost Vasile Lascăr?

E bine să fie școliți unii pentru a fi polițai. Doar că la școala de poliție nu se predau și cursuri de demnitate, de curaj și altele de gen. Acestea, însă, se prezumă că cei care urmeaza astfel de școli le au. Dar nu-i tocmai așa, în prea multe cazuri.
Să fii polițist nu-i ușor, și nu e o profesie pentru oricine, dar e o profesie “de putere”, lașii și incompetenții ascunzându-se în spatele legitimațiilor putând să facă ce vor ei pentru că cetățenii le cunosc obtuzitatea și au o oarecare teamă de ei - prea mulți polițai caută nod în papură în chestiuni minore și nu ascultă argumente logice, iar când e ceva serios dau bir cu fugiții. Fricoșii, în special, ar trebui să-și aleagă altceva de făcut sau să-și caute de lucru pe la vreun birou, din primării, eventual, pe la ghișeele de eliberare cărți de identitate, permise de conducere etc. și să lase munca de teren celor care au curaj. De ce-i numesc pe unii fricoși? Într-o seara, cu ceva ani în urmă, pe la miezul nopții, plimbam câinele; în fața mea un grup de vreo 6 puștani aburiți de alcool făceau gălăgie, loveau în coșurile de gunoi (proprietate publică) de pe bulevard - pe unele răsturnându-le - urcau pe bănci și le loveau cu intenția de a le distruge. În spatele meu doi agenți de poliție își făceau rondul de noapte. Distanța între agenți și puștani circa 50 de metri - și la mijloc eu. Când i-au vazut pe puștani aproape că le-am auzit coastele zdrăngănind, așa de tare s-au lovit unul de celălalt neștiind în ce direcție să dispară. Au ales o alee întunecată dintre blocuri și duși au fost! Puștanii au trecut pe lângă mine și pe lângă câine, ignorându-ne. Un câine boxer de talie mare e puțin probabil să nu fie luat în calcul de derbedei, fie ei chiar beți, dar atitudinea agenților a fost una scârboasă. Și mi-i imaginez cât de fuduli sunt plimbându-și bastoanele prin oraș. De ce nu am reclamat atitudinea celor doi?! Simplu! Ar fi fost cuvântul meu împotriva cuvântului lor! Ghici cine ar fi avut câștig de cauză?!
Cunosc, nemijlocit, multe d’astea, iar din povestitele altora și mai multe! 

Toată stima pentru cei care sunt dedicați profesiei și doresc să își ajute semenii, să îi apere și știu că ei sunt în slujba cetățeanului nu cetățeanul în slujba lor. Ceilalți ar trebui eliminați din sistem așa cum organismul sănătos elimină bacteriile dăunătoare, materiile nefolositoare...

Relele lumii sunt cauzate nu de agresivitatea primordială a indivizilor, ci de identificarea lor cu grupurile. Când renunţi la identitatea individuală pentru a te identifica cu un grup care nu este întreaga specie umană, devii parte dintr-un subgrup al umanităţii. Mai devreme sau mai târziu, vei considera grupul respectiv ca fiind central, iar celelalte grupuri ca fiind periferice. Vei ajunge să vezi lumea împărţită în "noi" şi "ei": noi şi ceilalţi, proletari şi burghezi, salvaţi şi condamnaţi, opresori şi victime, tribul acesta şi alt trib. Şi întotdeauna consideri că cei cu care te identifici sunt superiori celorlalţi. Divizarea în grupuri duce inevitabil la inegalităţi sau la iluzia inegalităţii. Vârful evoluţiei umane este atins prin găsirea identităţii proprii şi refuzul de a ne pierde pe sine printr-o identificare cu grupul care transcende sinele. (Arthur Koestler)

Vezi si:
Politia si Siguranta Nationala 
La inceput a fost agia