Şcoala de Agenţi de Poliţie din Câmpina a fost înființată la
01 februarie 1968. Instituţia se
numără printre primele şcoli aparţinând Ministerului de Interne care au
pregătit poliţişti (la început, numiți milițieni - și se făceau glume de
genul:
ai terminat școala la Câmpina, adică ești tufă de Veneția; la vremea aceea erau
școliți
la grămadă indivizi cu un caracter îndoielnic și cam săracuți cu duhul - or fi
și excepții notabile, dar nu le cunosc - pentru că se urmărea înadins acest
aspect, obediența fiind calitatea căutată, în primul rând, în
orânduirea comunistă).
În anul 1968, prin Hotarârea Consiliului de Miniştri nr. 3223, se înfiinţează
Şcoala Militară de Perfecţionare a Subofiţerilor Câmpina, iar la 01 martie
1968 aceasta devine Şcoala Militară de Subofiţeri, deschizându-şi porţile
pentru o primă serie de 500 de cursanţi.
La data de 01 februarie 1993, cu prilejul aniversarii a 25 ani de la înfiinţare, prin Ordinul ministrului de interne nr. 273, unitatea a primit denumirea Şcoala Militară de Agenţi de Poliţie Vasile Lascăr. Acum, că Poliția e demilitarizată, e Școala de Agenți de Poliție Vasile Lascăr.
La data de 01 februarie 1993, cu prilejul aniversarii a 25 ani de la înfiinţare, prin Ordinul ministrului de interne nr. 273, unitatea a primit denumirea Şcoala Militară de Agenţi de Poliţie Vasile Lascăr. Acum, că Poliția e demilitarizată, e Școala de Agenți de Poliție Vasile Lascăr.
Începând cu anul 2000, aici se pregătesc şi agenţi de poliţie femei.
După anul 1989, Şcoala de agenţi de poliţie s-a conformat noilor cerinţe ale
societății prin programe de învaţământ care să asigure cunoştinţele necesare
specialiştilor criminalişti, judiciarişti, crimă organizată, arest transfer,
circulaţie rutieră, ordine publică şi conducători câini.
Locul pentru amplasarea şcolii a fost ales pe vechiul domeniu al savantului
chimist dr. Constantin Istrati, care fusese donat de proprietar ca parc al
oraşului. În timpul celui de-al doilea război mondial se instalează aici o
unitate militară germană, precum şi depozite de muniţie şi armament, fiind un
important punct strategic şi militar privind accesul pe Valea Prahovei.
Dupa război redevine loc de agrement pentru câmpineni.
Dupa război redevine loc de agrement pentru câmpineni.
Numele avocatului
dr. Vasile Lascăr, ca patron
spiritual al şcolii, a fost ales în semn de recunoaştere a calităţilor sale, a
conduitei morale, a pregătirii profesionale în domeniul dreptului şi în cadrul
Camerei legiuitoare a statului român, a preocupării sale de a moderniza
structurile poliţieneşti şi, nu în ultimul rând, ca ministru de interne la
începutul sec. XX.
Avocatul liberal Vasile Lascăr
(n. 03.11.1853,
Șomănești, Gorj, lângă
Târgu Jiu
- d. 23.03.1907,
București), a trecut prin Parlament prima lege organică a Poliţiei Române, concepută
după principii ştiinţifice moderne, pornind de la realităţile şi necesităţile
specifice româneşti şi având ca bază studierea aprofundată a organizării
serviciilor de poliţie moderne din Franţa, Germania, Belgia, Austria ș.a.
La susţinerea în Senat a proiectului de lege (25 ianuarie 1903), Vasile Lascăr
sublinia:
...orice alte reforme am face, oricât de bune şi folositoare ar fi,
ele ar fi de prisos dacă n-avem garantată mai întâi ordinea publică şi
siguranţa interioară a statului.
(Sursa info site-ul școlii).
Oare câți polițai știu cine a fost Vasile Lascăr?
E bine să fie școliți unii pentru a fi polițai. Doar că la
școala de poliție nu se predau și
cursuri de demnitate, de curaj și altele de gen. Acestea, însă, se prezumă că
cei care urmeaza astfel de școli le au. Dar nu-i tocmai așa, în prea multe
cazuri.
Să fii polițist nu-i ușor, și nu e o profesie pentru oricine, dar e o profesie
“de putere”, lașii și incompetenții ascunzându-se în spatele legitimațiilor
putând să facă ce vor ei pentru că cetățenii le cunosc obtuzitatea și au o
oarecare teamă de ei - prea mulți polițai caută nod în papură în chestiuni
minore și nu ascultă argumente logice, iar când e ceva serios dau bir cu
fugiții. Fricoșii, în special, ar trebui să-și aleagă altceva de făcut sau
să-și caute de lucru pe la vreun birou, din primării, eventual, pe la ghișeele
de eliberare cărți de identitate, permise de conducere etc. și să lase munca
de teren celor care au curaj. De ce-i numesc pe unii fricoși? Într-o seara, cu
ceva ani în urmă, pe la miezul nopții, plimbam câinele; în fața mea un grup de
vreo 6 puștani aburiți de alcool făceau gălăgie, loveau în coșurile de gunoi
(proprietate publică) de pe bulevard - pe unele răsturnându-le - urcau pe
bănci și le loveau cu intenția de a le distruge. În spatele meu doi agenți de
poliție își făceau rondul de noapte. Distanța între agenți și puștani circa 50
de metri - și la mijloc eu. Când i-au vazut pe puștani aproape că le-am auzit
coastele zdrăngănind, așa de tare s-au lovit unul de celălalt neștiind în ce
direcție să dispară. Au ales o alee întunecată dintre blocuri și duși au fost!
Puștanii au trecut pe lângă mine și pe lângă câine, ignorându-ne. Un câine
boxer de talie mare e puțin probabil să nu fie luat în calcul de derbedei, fie
ei chiar beți, dar atitudinea agenților a fost una scârboasă. Și mi-i imaginez
cât de fuduli sunt plimbându-și bastoanele prin oraș. De ce nu am reclamat
atitudinea celor doi?! Simplu! Ar fi fost cuvântul meu împotriva cuvântului
lor! Ghici cine ar fi avut câștig de cauză?!
Cunosc, nemijlocit, multe d’astea, iar din
povestitele altora și mai
multe!
Toată stima pentru cei care sunt dedicați profesiei și doresc să își ajute
semenii, să îi apere și știu că
ei sunt în slujba cetățeanului nu cetățeanul în slujba lor. Ceilalți ar
trebui eliminați din sistem așa cum organismul sănătos elimină bacteriile
dăunătoare, materiile nefolositoare...
Relele lumii sunt cauzate nu de agresivitatea primordială a indivizilor,
ci de identificarea lor cu grupurile. Când renunţi la identitatea
individuală pentru a te identifica cu un grup care nu este întreaga specie
umană, devii parte dintr-un subgrup al umanităţii. Mai devreme sau mai
târziu, vei considera grupul respectiv ca fiind central, iar celelalte
grupuri ca fiind periferice. Vei ajunge să vezi lumea împărţită în "noi"
şi "ei": noi şi ceilalţi, proletari şi burghezi, salvaţi şi condamnaţi,
opresori şi victime, tribul acesta şi alt trib. Şi întotdeauna consideri
că cei cu care te identifici sunt superiori celorlalţi. Divizarea în
grupuri duce inevitabil la inegalităţi sau la iluzia inegalităţii. Vârful
evoluţiei umane este atins prin găsirea identităţii proprii şi refuzul de
a ne pierde pe sine printr-o identificare cu grupul care transcende
sinele. (Arthur Koestler)
Vezi si:
Politia si Siguranta Nationala
La inceput a fost agia
Vezi si:
Politia si Siguranta Nationala
La inceput a fost agia