Se afișează postările cu eticheta spectru_politic. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta spectru_politic. Afișați toate postările

2014-02-26

Doctrine politice - generalități

Doctrina politica - definitii

Doctrina reprezintă totalitatea principiilor unui sistem politic, științific, religios etc. (dex)

Noţiunea doctrină provine din latinescul doctrina, care înseamnă învăţătură - sau într-o accepţiune mai largă, concepţie, teorie - despre societate.

Dicționarul politic definește doctrina ca fiind un sistem închegat de concepţii şi de principii prin care se exprimă o anumită orientare, un curent de gândire filosofică, juridică, sociologică, ştiinţifică, religioasă, militară, etică, etc.

Doctrinele politice reprezintă sisteme de idei, teze, principii, concepţii, mai mult sau mai puţin elaborate, argumentate şi prezentate în modalităţi diverse, cu privire la organizarea și funcţionarea societăţii, la esenţa puterii politice, la conţinutul, formele și mecanismele de exercitare a acesteia, la rolul instituţiilor și al clasei politice, la raporturile dintre guvernanţi și guvernaţi.

Categorii de doctrine politice

1. Doctrine politice privind organizarea și conducerea democratică a societăţii - se ia în considerare îndeosebi voinţa cetăţenilor şi au la bază principiile statului de drept.

Aici sunt incluse:

Doctrinele politice liberale şi neoliberale care urmăresc respectarea voinţei cetăţenilor în organizarea și conducerea societăţii și a statului de drept, pluralismul politic; au la bază principiile unor schimbări în viaţa social-politică în raport cu situaţiile noi ce pot apărea. Cetăţenii se bucură de largi drepturi și libertăţi faţă de stat, iar statul nu trebuie să intervină prea mult în viața socială.

Doctrinele politice conservatoare și neconservatoare merg pe linia păstrării unor structuri existente sau efectuarea unor schimbări cu multă prudenţă de către cei care deţin puterea politică. Statul trebuie sa aibă un caracter autoritar, cu rol de intervenţie în viața socială.

Doctrina politică democrat-creştină, în organizarea și conducerea societăţii, îmbină valorile și normele religiei creştine cu principiile și valorile democratice.

Doctrinele politice social-democratice concep organizarea și conducerea societăţii ca o expresie a voinţei cetăţenilor, pe baza pluralismului politic şi a statului de drept, având însă la bază principiul promovării intereselor oamenilor muncii în raport cu cei bogaţi. Social democraţii susţin ca statul să ducă o largă politică de protecţie socială, recurgându-se chiar la limitarea puterii celor bogaţi.

2. Doctrine politice privind organizarea și conducerea în mod dictatorial a societăţii - voinţa și interesele cetăţenilor, și au la baza principiul statului totalitar.

Aici sunt incluse: doctrina fascistă, doctrina comunistă de tip marxist-leninist, doctrinele politice rasiste, social-darwiniste, elitiste, militariste etc.. Trăsătura comună a acestor doctrine, îndeosebi pentru cele fasciste și comuniste, este ignorarea pluralismului politic, a drepturilor şi libertăţilor democratice, promovarea făţişă a dictaturii, opresiunii şi discriminării sociale și rasiale, nesocotirea totală a principiilor statului de drept.

Comunismul, sau socialismul știintific, își are baza în socialismul utopic. Inițial gânditorii socialiști au conceput, teoretic, un stat în care sărăcia să fie eradicată - idee ce nu putea fi pusa în practica nici chiar prin încercarea de a duce la sărăcie pe cei bogați la acel moment al marilor revoluții sociale, prin naționalizarea băncilor comerciale, a tuturor întreprinderilor particulare și a imobilelor deținute de aceștia.

Doctrinele politice tehnocratice pot fi considerate ca doctrine de graniţă între cele două mari categorii. Tehnocraţia reprezintă o doctrină politică, care preconizează o organizare și conducere a societăţii pe baze raţionale, ştiinţifice, având în mod deosebit în atenţie ramurile productive. Instituţiile statului trebuie concepute în funcţie de nevoile obiective stabilite de ştiinţă, și urmează a fi realizate în conformitate cu cerinţele progresului istoric; statul nu va avea funcţii politice, ci doar funcţii tehnico-organizatorice.

În situaţia când se face abstracţie de voinţa cetăţenilor aceste doctrine deschid calea unor regimuri politice dictatoriale. Aplicarea ei în practică poate fi benefică numai în măsura în care nu face abstracţie de principiile politice ale democraţiei, ale statului de drept.

Doctrine economice

Orice doctrină politică este - trebuie să fie - dublată de o doctrină economică.

Doctrinele politice privind organizarea și conducerea democratică a societăţii se bazează pe doctrine economice privind economia de piaţa liberă, pe câta vreme doctrinele politice privind organizarea și conducerea dictatorială a societăţii au la bază doctrine economice bazate pe economia centralizată, pe amestecul fățiş al statului în economie ș.a.

Din punct de vedere economic, stânga favorizează intervenția statului în economie, iar dreapta garantează independența piețelor economice. Stânga susține interesele muncitorului, iar dreapta pe cele ale organizațiilor, ale întreprinzătorilor.

Ce este spectrul politic

Spectrul politic este o clasificare a pozițiilor politice, a ideologiilor sau a partidelor politice de-a lungul unei singure dimensiuni.

Stânga și dreapta sunt denumite extremele acestui spectru, în sensul că se situează la dreapta și la stănga unui centru politic, și reprezintă o categorisire largă a abordării diverselor probleme politice. Pozițiile apropiate de centru, cele mai moderate, poartă denumirile de centru-stânga și centru-dreapta. Extrema stângă și extrema dreaptă sunt situate spre capetele axei.

Acest concept de împărtire stânga-dreapta își are originea în modalitatea prin care s-a adoptat o decizie majoră în cadrul Adunării Constiuante a Franței, în anul 1789. În ideea simplificării procedurii de numărare a voturilor, adepții conservării prerogativelor regelui s-au așezat în dreapta Președintelui Adunării, în timp ce adversarii lor s-au așezat în stânga.

Stânga include social-democrația, socialismul, comunismul și, în unele opinii, anarhismul (ultimele două fiind considerate de extremă stângă). Dreapta include liberalismul, monarhismul, conservatorismul, naționalismul și fascismul (ultimele două fiind considerate de extremă dreaptă).

În cazul partidelor de dreapta:

Economia e guvernată de legea pieței; control minim din partea statului;

Filosofia muncii e centrată pe proprietar. Dreapta urmărește egalitatea de șanse și cultura e cea care impune legea.

Ideile care i se atribuie în prezent dreptei sunt cele de ordine, morală, credință, familie, iar liberalismul este considerat principalul exponent al dreptei.

În cazul partidelor de stânga:

Economia e controlată sau parțial controlată de stat;

Filosofia muncii e centrată pe muncitor. Stânga urmărește egalitatea rezultatului, iar legea e cea care impune cultura.

La început stânga a fost asociată ideii de transformare, făcea apel al modernizare, la progres; de-a lungul timpului în această categorie au început să se încadreze partidele de orientare socialistă. Valorile care i se atribuie în prezent stângii sunt: reformă, dreptate socială, egalitate, libertate.


Surse: resurse pentru democratie.ro; Note de curs, prof. Emil Răcilă; dictionar politic, wikipedia.org

Vezi și
https://diana-kundalini.blogspot.com/2014/02/partide-politice-generalitati-si.html
https://diana-kundalini.blogspot.com/2014/06/liberalismul-doctrina-politica.html