Circovii
de vară cuprindeau intervalul 16-18 iulie; în alte opinii: 15-18.
Se credea că în acest interval de timp era mai mare puterea
spiritelor care se invocau pentru apărarea casei, a familiei.
Circovii, între altele, păzeau fiarele sălbatice și aveau grijă
de hrana lor și, împreună cu Filipii, erau mai-mari peste acestea.
În unele sate exista credința că sunt trei rânduri de Circovi:
trei zile vara, trei zile toamna și trei iarna, în care personajul
principal este lupul. În zonele preponderent agricole s-a realizat
un transfer de credințe dinspre animalul dăunător, lupul, spre
dezlănțuirea stihiilor cerului sub forma grindinei. Uneori,
personaj dăunător era și popa, care era invariabil pedepsit de
„spiritele tradiționale” pentru că nesocotea tradițiile
calendarului popular, care era foarte diferit de cel oficial (la
începutul creștinismului tradițiile de veacuri și noile
orânduieli au fost în conflict serios).
În unele zone, sărbătoarea includea
și ziua de 15 iulie, începând, deci, odată cu praznicul Sfinților
Chiric (zis și Cirică Șchiopul) și Iulița (zisă și Ciurica).
În 17 iulie (când se prăznuia Sfânta Muceniță Marina) e
Circovul cel mare. Mărina (Marina), Ciurica și Sfântul Ilie au,
fiecare, câte trei Circovi. Cei care-l serbează pe Chirică
Șchiopul sunt feriți de scrânteli tot anul.
În ziua de 15 iulie e ziua Ciuricăi,
prima zi din cei trei Circovi ai Marinei, o zi în care își fac
simțită prezența forțe feminine deosebit de puternice, care
sancționează sever orice abatere de la sărbătoare. Era mereu pusă
în legătură cu bătaia, deoarece se făcea frecvent trimitere la
expresia ”a ciurui pe cineva în bătaie”, aspect ce reiese din
viața Sfintei Iulița (Ciurica).
Ciurica - spune legenda - se trăgea
din neam bun, din seminția împăraților Romei, dar a devenit
creștină, ceea ce era de neiertat pentru autoritățile de atunci;
a fost arestată și bătută până la moarte; fiind puternică în
credința ei, n-a simțit durerea rănilor provocate de călăi.
Odată cu ea a fost ucis și fiul ei, Chiric, care la vârsta de trei
ani era făcător de minuni.
Se credea că în această zi femeile
deveneau mai puternice decât bărbații, dobândeau puteri magice cu
ajutorul cărora „înjugau diavolul”, dar mai și plăteau unele
polițe bărbaților; aveau dreptul să le poruncească bărbaților
(și aceștia plecau de acasă de frica lor - spune Th.
Speranția). Această superstiție mi-a amintit o glumă:
Doamne, mă rog ție să-mi dai
înțelepciunea să-mi înțeleg bărbatul, să-l iubesc și să-l
iert, să am răbdare la toanele lui fiindcă, Doamne, dacă-mi dai
putere îl bat de-l las lat.
Dar de ce să fie simplu? Pentru a
avea „dreptul” să-i bată pe bărbați (câtă violență în
folclor! și nu glumesc) aveau de îndeplinit o condiție: să facă
un țest (obiect de lut ars sau de fontă în forma unui clopot, care
se folosește la acoperirea pâinii, mălaiului etc. puse la copt pe
vatra încinsă), să-l usuce până seara și să coacă în el o
turtă - după ce va mânca din acea turtă împreună cu toți ai
casei poate să ia la bătaie pe bărbat. Pe-asta cu țestul cred că
au inventat-o bărbații. Să nu înțeleagă cineva că trebuie
bătuți bărbații! Bătaia e o prostie, în general, e o
„caracteristică” a oamenilor slabi.
Expresii precum Astâmpără-te că
vine Ciurica sau Stai cuminte, capeți Ciurica mai sunt și
azi, în unele zone, adresate bărbaților care-și supăra
nevestele.
Această sărbătoare seamănă,
într-un fel, cu ziua Sfintei Gudula a grecilor.
Superstiții de Ciurica
Ciurica se ține pentru ferirea de
vărsat și pentru a nu murit păsările din curte.
Ciurica îi apară pe cei slabi de
bătaia celor puternici.
În ziua de Ciurica femeile ciuruiau
boabe de porumb prin curte și îi luau de păr pe bărbați, apoi îi
băteau (simbolic!) să le meargă bine tot anul.
Femeile nu lucrează absolut nimic în
această zi - nici gunoiul nu-l scot din casă, nu împrumută foc - pentru că e „o zi cu primejdie, rea de boală, de pagubă, mai
ales pentru vite”; dacă lucrează, lupul le-ar putea mânca
vitele.
Nu
este bine să te piepteni sau să scoți gunoiul din casă, deoarece
vitele se pot îmbolnăvi sau pot fi mâncate de lupi.
Copiii
bolnavi sau cuprinși de spaimă trebuie să treacă în această zi
prin cercuri de flori ca să se vindece.
Dacă soțul și soția se ceartă în
această zi se vor certa tot anul.
Cine va fi bătut în această zi, tot
anul va fi ciuruit.
Se
credea că ”Ciurica
aduce moarte grabnică și boale pentru cel care nu îi ține ziua”.
Ciurica
mi se pare o apariție interesantă în folclorul românesc. Într-un
fel, mă mir că nu am descoperit-o până zilele trecute. Nu
mi-o amintesc nici ca personaj în vreo poveste (poate că
există
dar nu am reținut-o sau n-am citit poveștile în care apare).
