Dintre cărțile deteriorate – mai mult sau mai puțin – am ales să recondiționez una la care mă gândesc de ceva timp dar... nu a fost momentul (erau altele de făcut, nu aveam chef, nu aveam materiale, nu aveam... inspirație).
Cu ocazia jocului Salvăm cărți, am ales să pun coperți unei cărți cu o poveste în versuri: Tombucula, scrisă de Ion Calovia (nu știam titlul cărții, autorul, editura când am început să lucrez – doar data apariției îmi era cunoscută: 1957).
Tombucula e un copil curajos care trăiește într-un ținut ciudat...
(...) Uite, după cât se știe, / Toată țara-i o câmpie / Galbenă - / De bună seamă / Ca o tavă de aramă. / Căci pământul, gol și-uscat, / De călduri e-mpresurat.
Deci degeaba dorul duce / Gândul către umbra dulce. / N-ai să nimerești, cât pare, / Într-o plasă de răcoare. / Sunt și-aici copaci, vezi bine, / Care m-au uimit pe mine: / Palmieri atât de-nalți / Ca-ntr-o țară de giganți. / Au în vârf un pămătuf / Ce stă moale în zăduf, / Iar de-acolo frunza sumbră / Nu aruncă pic de umbră. (...)
Puteam să nu copiez descrierea țării, dar noh, să fie atmosferă. Nu mai scriu și despre cele numai două anotimpuri și despre colibe sau despre dihănii mari și mici care se strecoară pe ici-colo mai ales noaptea, și nici de omul alb și de omul negru pe care primul îl vrea sclav – doar am amintit.
Confecționare copertă
Cartea e cam de dimensiunea unei coli A4, are 70 de pagini și ilustrații alb-negru (în creion, să zic așa). De pe unele pagini am reușit să șterg semnele făcute cu creionul (de mine? de alții?), dar nu de pe toate și nici cu petele de pe prima pagină n-am prea avut ce face, așa că... le-am lăsat.
Pentru coperți am folosit o filă de carton – ambalaj al unei lenjerii de pat; a trebuit să tai din carton doar un centimetru (circa). L-am îndoit la jumătate și am făcut mulajul” cotorului cărții, apoi am făcut trei găuri, pentru a prinde coperțile cu un șnur portocaliu subțire și lucios – adezivul pe care-l am (prenadez) nu e tocmai potrivit și coperțile s-ar desprinde destul de repede când cartea e citită (nu e ca și cum ar mai citi cineva, prea curând, această carte, dar dacă tot fac un lucru să-l fac bine – laudă-te gură că de nu te strici).
Pentru că avea ilustrație și scris pe o față, cartonul pentru coperți l-am acoperit cu câte o coală A4 albă peste care am lipit hârtie galbenă, cu dungi fine – ambalaj de la un buchet de flori. Să fi lipit numai coala albă nu era ok pentru că se vedeau și scrisul și ilustrația de pe carton.
După ce-am lipit ce era de lipit am montat coperta și am imitat una dintre ilustrațiile din carte folosind creion chimic, să nu se curețe prea ușor (aș fi folosit lac transparent, dar nu mai am).
Despre cartea recondiționată
Zis și făcut coperți dar... Poantă bună! Cum se numește cartea și cine a scris-o?! Lipsindu-i coperta-față (și prima pagină) habar nu aveam ce am recondiționat. Dă-i și caută pe marele internet! A fost destul de complicat, dar am reușit să culeg câteva informații despre autor. Habar nu aveam că există acest autor! Mdeh! Și pentru că am aflat, transcriu aici informațiile.
Tombucula (1957) se numește cartea (știu, mă repet) și e scrisă de Ion Calovia, pseudonimul literar al actorului Ion Marinescu (apare și ca Jean Marinescu, așa cum anul nașterii apare a fi 1919 - într-un număr al Revistei literare din octombrie 1971).
Date biografice Ion Calovia
Ion Calovia s-a născut în Călărași, la 14 octombrie 1929, în familia unui avocat. Liceul îl termină în orașul natal, apoi urmează cursurile conservatorului Regal de Artă Dramatică din București, pe care le termină în 1942. Din anul 1950 începe să scrie, și să traducă (din limba rusă), literatură pentru copii și tineret. Scrie câteva volume, colaborează la diverse reviste literare scriind adaptat vremurilor și condițiilor ideologice (epoca lui Gheorghe Gheorghiu-Dej). În câteva proze temele sunt copiii și vietățile mici, dar și în acestea se simte propaganda specifică vremii. În Tombucula se simte mai puțin, pentru că e despre eliberarea sclavilor, despre libertate și egalitate pentru toți, indiferent de culoarea pielii.
Ion Calovia a mai scris între altele: Moș Gerilă (1956), Cocostîrcul galben (1958), Întîmplări de peste zi (1963), Cîntecul dimineții (1965), Drumul cu primăveri (1966); Cărăbușul, Bătrîna, Ce a povestit strungul, Lingura uriașă, Uniforma, Poveste de toamnă, Pusculita cîntătoare, Porumbelul călător (nu cunosc anii publicării acestor scrieri pentru că autorul articolului de unde am cules informațiile nu i-a amintit):