Cum a apărut pisica
O poveste spune că Shaytan (diavolul) s-a transformat în mistreț și a urcat pe
Safina (Arca), alături de toate celelalte animale care urmau să fie salvate de
potop. Mistrețul acesta a provocat multe distrugeri și profetul Nuh era nevoit
ca mereu să repare ba una ba alta, inclusiv chivotul. Într-o seară, în timp ce
repara chivotul, s-a tăiat la un deget și câteva picături de sânge au căzut pe
punte. Din aceste picături de sânge binecuvântat Allah a creat un leu. Mai
târziu, în noapte, când Shaytan și-a făcut apariția sub forma de mistreț leul
era de pază și l-a oprit, dar mistrețul a strănutat și din botul lui s-a
născut un șobolan care a sărit pe punte și a început să roadă plăcile navei.
Leul a strănutat și el și din botul lui s-a născut o pisică și aceasta a sărit
asupra șobolanului fără ezitare, omorându-l.
(Adaptare după o povestire din “Legende islamice: istorii ale eroilor,
sfinților și profeților Islamului”, de Jan Knappert:
http://www.mellenpress.com/mellenpress.cfm?aid=4754amp;pc=10)
Istoricii au constatat că arabii au prețuit pisicile din cele mai vechi timpuri și le-au crescut ca animale de companie.
Există multe mențiuni cu privire la dragostea Profetului pentru pisici, el
considerând că și dragostea pentru aceste feline este o parte a credinței.
O legendă spune că Aisha, tânăra văduvă a Profetului, când s-a plâns că toată
lumea a părăsit-o ar fi adăugat: “Chiar și pisica m-a părăsit”.
Spre deosebire de alte civilizații, musulmanii au avut tovarăși pisicile: de
la cea mai simplă gospodină până la cel mai mare învățat și le-au iubit nu
numai pentru frumusețea și eleganța lor dar și pentru utilitatea de care
dădeau dovadă. Învățații musulmani au scris ode pentru pisicile lor pentru că
acestea le protejau prețioasele cărți de atacul șoarecilor și a altor vietăți
care le puteau distruge.
Profetul Mohammed i-a sfătuit pe oameni să trateze animalele domestice (în
special pisicile) ca pe un membru al familiei.
Una dintre cele mai faimoase întâmplări se referă la Muezza, pisica favorită a
Profetului.
Chiar când se pregătea pentru chemarea la rugăciune a găsit pisica dormind pe
haina sa. Pentru a nu tulbura pisica din somnul ei a tăiat manșonul și a lăsat
pisica să doarmă.
Se crede, de asemenea, că atunci când Profetul dicta predicile în cortul său
el ținea pe Muezza în poală și că ar fi băut apă de unde a băut și pisica,
fără a se teme că poate lua vreo boală de la aceasta deoarece gura pisicii nu
este impură. Pisica, afirma Profetul, nu este necurată, ci e un “simbol al
curățenie care circulă printre oameni” A bea sau a mânca după ce pisica a
mâncat din alimente este de evitat atunci când în (la) gura pisicii se văd
“impurități”. În legătură cu aceasta, o legendă spune că înainte de abluțiunea
pentru rugăciune o pisică a trecut pe acolo și s-a uitat spre bolul cu apă,
părând însetată. Profetul i-a intins pisicii vasul și nu și-a reluat
activitatea până ce pisica nu și-a potolit setea.
Probabil că Profetul iubea pisicile atât de mult pentru că viața lui ar fi
fost salvată de o pisică.
Povestea, așa cum e prezentată de Annemarie Schimmel
(http://en.wikipedia.org/wiki/Annemarie_Schimmel), spune că pisica lui Abu Hurayrah* – pe care acesta o avea mereu cu el – l-a
salvat pe profet de mușcătura unui șarpe veninos care s-ar fi strecurat în
mâneca lui. Atunci, Mohammed ar fi mângâiat pisica pe cap și, astfel, urma
degetelor sale este încă vizibilă în cele patru linii întunecate pe care le au
în frunte majoritatea pisicilor (sub forma literei M). (A.Schimmel,
“Descifrarea semnelor lui Dumnezeu”, 1994)
*Abu Hurayrah este unul dintre companionii Profetului și un mare narator.
Profetul l-a numit astfel “Tatal pisoiului”, pentru că avea în grijă un
pisoi (mic) de sex masculin. Cuvântul “cat” ar veni de la “qit/Hirra, care
înseamnă “pisică”. În arabă, “hirra” e puiul femelă și “hurayra” este puiul
de pisică mascul.
Sufletul unui om salvat de o pisică
Povestea spune despre un maestru sufit din
Bagdad , Shaykh Abu Bakr al-Shibli, care –
după ce a murit - a fost văzut în vis de unul dintre prietenii lui. Cănd a
ajuns la poarta Raiului Allah l-a întrebat dacă știe care este motivul pentru
care va fi primit în Rai. Shaykh Shibli a enumerat toate textele religioase pe
care le cunoștea - și ale căror porunci nu le-a încălcat - dar nu pentru
aceasta sufletului lui a fost salvat. În cele din urmă Allah îl întreabă:
- Îți amintești acea zi geroasă, în Bagdad ,
când te plimbai pe străzile orașului și ai văzut pe un gard de piatră un pisoi
care tremura de frig? L-ai luat și l-ai pus la căldură în haina ta. Pentru
fapta aceea, pentru ca ți-a fost milă de acel pisoi, sufletul tău a fost
salvat.
Pisica în tradiția islamică
Pisica este un animal atât de curat încât în narațiunile autentice scrie că se
poate face abluțiunea pentru rugăciune cu apa din care a băut o pisică. Cu
toate acestea, existau (și există) oameni care s-au opus tradițiilor
Profetului și au preluat practicile negative de a tortura sau otrăvi pisica.
În Islam, pedeapsa pentru aceste practici era severă, deoarece pisicii îi este
acordată o atenție specială fiind considerată un animal nobil, adorabil și
util. A maltrata o pisică este un păcat grav în ochii lui Allah. Se spune că
unei femeie care a ținut închisă o pisică și nu a hrănit-o și nici nu a
eliberat-o pentru a-și găsi singură hrana, Profetul i-a spus că pedeapsa ei,
în ziua Judecății, va fi tortura în iad. Pisica, la fel ca oricare altă ființă
creată de Allah trebuie să fie prețuită, ocrotită.
Islamul îi învață pe credincioși că pisica nu trebuie comercializată ca alte
bunuri (e interzis a se lua bani pentru o pisică) și ca sunt liberi să crească
pisici dar să le trateze bine, să le ofere apă și mâncare pe săturate și să le
ofere un anume grad de libertate să circule (să nu le țină închise în spații
mici)
Regula generală spune că numai ființele umane și
jinni (djinn/spirite care au proprietati fizice) vor fi admise în Cer dar există excepții pentru unele
animale: cele alese pentru virtuțile lor sau cele care au trăit în compania
unor persoane virtuoase.
Exista mărturii și cu privire la alte animale (pe lângă pisică) despre care,
în islam, se consideră că sunt prețioase și merită un loc în cer: cai, cămile,
albine, furnici, chiar și unele păsări.
În Coran există multe versete care fac referire la animale și la
responsabilitatea omului față de acestea. Dragostea pentru animale este o
parte a credinței islamului. Profetul Mohammed i-a învățat pe oameni și mila
pentru întreaga creație a lui Allah.
sursa foto: http://www.scenicreflections.com/ (in febr 2021 link
invalid)