Duminica aspiranților. Floriile

Această zi a fost numită și „duminica aspiranților” sau a „candidaților la botez” deoarece catehumenii (adulți care primesc învățătura religioasă în vederea botezului) mergeau la episcop și ii cereau permisiunea de a fi admiși la botez - cei acceptați primeau de la acesta „Simbolul credinței” spre învățătură. Ritualul catehumenatului se făcea cândva separat de botez (ca și azi, în cazul adulților care vor să îmbrățișeze religia creștină). Catehumenatul - treapta de tranziție dintre starea de necreștin și cea de creștin - dura mai mult sau mai puțin timp; cel care dorea să fie creștinat trebuia să învețe adevărurile fundamentale de credință și să se pregătească sufletește pentru intrarea în Biserică prin botez (doxologia). Pe scurt: candidatul la botez, înainte de a fi botezat este făcut catehumen. În cazul pruncilor ritualul catehumenatului se face, de regulă, împreună cu botezul (în funcție de religia cel puțin a unuia dintre părinți, presupunându-se că părintele creștin va învăța pe copil ceea ce trebuie să știe).

Ziua de Florii a fost numită și „Duminica grațierilor”, pentru că în cinstea acestei sărbători împărații acordau grațieri.

Superstiții de Florii

În această zi credincioșii obișnuiesc să ducă la biserică ramuri de salcie înmugurite, care vor fi sfințite de preot și peste an vor fi utile în unele ritualuri, conform credinței locului. Oamenii le puneau pe pomi fructiferi, să le ajute rodul - se spune că nu se plantau pomi înainte de Florii de teamă ca aceștia să nu rămână fără rod. Stupii erau împodobiți cu ramuri de salcie sfințite pentru ca albinele să se bucure de binecuvântarea divină. În unele zone mâțișorii erau aruncați în curte când începea să bată grindina.

Se spune că e ziua în care trebuie aerisite hainele. Cine își spală părul azi, fără apă descântată și sfințită riscă să albească înainte de vreme, iar cei care nu respectă ziua lui Lazăr se vor umple de pistrui. Ziua lui Lazăr e sâmbăta dinaintea Duminicii Floriilor (Moșii de Florii, Sâmbăta Morților) - în aceasta zi plantele de orice fel încep să-și dezvăluie proprietățile magice.

Vitele ar trebui să mănânce câteva ramuri de salcie, să rămână sănătoase.

Cum va fi vremea de Florii așa va fi și de Paști, se mai spune.

Există mai multe tradiții și superstiții de Florii, în funcție de zonă.

Gânduri de bine tuturor celor care azi își serbează onomastica!

Image by mohamed Hassan from Pixabay

Sfântul Mucenic Gheorghe. Tradiții și superstiții

Sănătate, energie, bucurie, veselie, liniște sufletească pentru toți cei care poartă prenumele sfântului și „derivatele”.

 🍀 🍀 🍀

Sfântul Gheorghe a trăit în timpul împăratului Dioclețian. A fost supus la chinuri pentru credința în Hristos și a fost decapitat în 23 aprilie 303, an în care împăratul a început persecuțiile împotriva creștinilor. Sfântul Gheorghe și-a mărturisit credința în Hristos chiar înaintea împăratului. Sfântul s-a arătat ca făcător de minuni și după moarte, venind în ajutor celor care îl cheamă în rugăciuni.

Sfântul Gheorghe este „străjer al timpului”; îi sunt încredințate cheile vremii - la porunca sa se închide și se deschide anotimpul cald. Dacă iarna mai e prezentă în 23 aprilie atunci sfântul o va alunga - trecând el călare peste lume pământul se va umple de verdeață și se va deschide, grânele și florile ieșind la lumină, pădurile îmbogățindu-se cu frunze verde crud. În această zi se adună de pe câmp plantele de leac ce vor fi păstrate peste an.

Și cu ocazia acestei sărbători (mai) sunt păstrate unele tradiții și superstiții (în general, sunt diferite de la o zonă la alta dar cred că acolo unde există credința în ceva zona contează mai puțin). Pentru ca omul să domine (să alunge) strigoii se efectuează unele ritualuri: cântatul din bucium, fumigații și stropire cu apă, producerea de zgomote, focuri rituale și altele. Focurile rituale au rol de purificare a spațiului - în cazul sărbătorilor care marchează începutul unui an nou - și de înlăturare a viețuitoarelor dăunătoare, a spiritelor malefice (mai ales a strigoilor de mâna câmpului sau mâna vacilor) la început de primăvară.

În această zi de sărbătoare la porțile caselor se pun crenguțe verzi, de fag (în Oltenia), gorun sau fag în Banat, crengi de tufan sau de păr în Muntenia, rug verde sau leuștean în Transilvania, iar la stâlpii de susținere ai porților se pun brazde sau smocuri de iarbă în ideea că, atunci când vine, Sfântul Gheorghe își leagă calul de un stâlp al porții și acesta paște iarba. Unii împodobesc porțile gospodăriei cu ramuri de salcie înmugurite - planta are în această zi puteri magice și-i apară pe oameni de boli și pagube - iar alții folosesc spinii și ciulinii care, așezați lângă case și holde, alungă strigoii. Oamenii se încing cu ramuri verzi pentru ca mijlocul să nu-i doară peste an (în zona Transilvaniei știu ca sunt folosite ramurile de salcie).

Crenguțele și iarba verde simbolizează și venirea primăverii - verdele reprezintă renașterea naturii. Despre crenguțele cu muguri se spune că au puteri de ocrotire a pășunilor și fânețelor împotriva duhurilor rele. Animalele pot fi ferite de farmece, vrăjitorii și boli așezând la intrarea în grajduri crenguțe de leuștean.

Pentru a proteja grajdurile împotriva duhurilor rele și strigoilor se pune peste noapte, în dreptul ușilor și ferestrelor, o greblă cu dinții în sus, iar în seara de ajun a zilei Sfântului Gheorghe ușile și ferestrele grajdurilor trebuie unse cu usturoi și vitele afumate cu tămâie. Oamenii ar trebui să mănânce usturoi, să se ungă și pe corp, pe frunte, pe spate, la încheieturi pentru a fi protejați de orice acțiuni nefaste. Pentru a fi protejați de junghiuri și boli necruțătoare trec prin fumul și flăcările unui foc.

Se spune că Sfântul Gheorghe este și protectorul păstorilor - în acest sens, în această zi se dau de pomană lapte, brânză și caș. Ca să apere oile de vrăji și de luatul manei, ciobanii se trezesc în zori de zi, de Sfântul Gheorghe, și buciumă - se crede că până unde ajunge buciumul până acolo merg vrăjile.

Este și patronul măcelarilor, agricultorilor, călăreților, fermierilor și al bolnavilor de lepră.

De Sfântul Gheorghe ard comorile pământului și cei care le caută le pot vedea, dar trebuie să păstreze secretul pentru ca duhul comorii să nu-i amuțească.

În noaptea din ajun forțele malefice se manifestă puternic și de aceea în ziua de Sfântul Gheorghe există obiceiul scăldatului sau stropitului ritual al oamenilor, animalelor, al obiectelor din gospodărie pentru a fi asigurată sănătatea și prosperitatea pe tot anul.

Dacă până în 23 aprilie nu plouă trebuie udată toată ograda; în unele zone băieții udau fetele să le apere de strigoaice sau să nu se transforme ele în strigoaice.

Cel care se spală cu rouă de pe busuioc semănat înainte de răsăritul soarelui în ziua de Sfântul Gheorghe va fi cinstit de toată lumea.

Cine doarme în această zi va lua somnul mieilor și va fi somnoros tot anul. Cine aleargă înainte de răsăritul soarelui în dimineața zilei de Sfântul Gheorghe va fi sprinten și sănătos tot anul. În Bucovina se practică obiceiul „urzicatului”: în zorii zilei tinerii își ating mâinile și picioarele cu urzici pentru a fi iuți, sănătoși și harnici tot anul. Va avea noroc tot anul cel care va merge pe malul unei ape, va sta pe burtă și va vedea un pește.

*

Mi-ar plăcea să aflu ce se înțelege prin „somnul mieilor”. Acolo unde e vorba despre „rug verde” mă gândesc că poate fi orice fel de ramură verde de arbust gen măceș, mur etc.

Pe aceeași temă, altfel:

Sfântul Gheorghe și Cavalerul trac

Parabola Sfântului Gheorghe și a dragonului

Sfântul Gheorghe ocrotitor al soldaților.

Imagine de M Klisch de la Pixabay

Luna Aprilie cu ale ei

Cred că nimeni nu ar putea spune cu certitudine de unde-și trage numele luna aprilie, dar unele explicații există. În latină, luna e numită Aprilis, și ar proveni de la cuvântul „aperio”, „aperire”, care se traduce „a deschide” - în ideea, probabil, că în această luna se deschid mugurii plantelor. Cu mii de ani în urmă (înainte de anul 700 i.Hr.), luna aprilie era a doua în calendarul roman și avea 29 de zile. În anul 45 i.Hr., când Iulius Cezar a introdus noul calendar (calendarul iulian), luna aprilie a devenit a patra lună din an și avea 30 de zile.

Alte explicații ale denumirii lunii aprilie: ar proveni de la numele grecesc al zeiței frumuseții: Afrodita (Aphros) sau numele etrusc: Apru; în Roma antică luna aprilie era dedicată zeiței frumuseții; în prima zi a acestei luni avea loc un festival dedicat zeiței.

Grecii antici numeau luna aprilie Mounichion (de fapt, astfel se numea jumătate din aprilie și jumătate din mai); atenienii antici aveau mai multe calendare.

În calendarul popular românesc luna aprilie se numește și Prier (deschizător); unii cercetători sunt de părere că „Prier” provine de la verbul „a prii” - timp prielnic pentru semănături și lucrări în gospodărie. Vremea înșelătoare, timpul neprielnic pentru lucrările de primăvară (friguros, secetos) anunță sărăcie și luna aprilie mai e numită „Traistă-n băț”. În folclorul românesc se spune că „Prier priește, dar și jupuiește” - aluzie la zilele neprielnice muncii la câmp. Alta denumire: Florariu (înfloritor).

În Prier, câmpurile se închideau - oile și vitele nu mai erau lăsate să pască libere. Se începea formatul turmelor, se tundeau oile care urmau să urce la munte, ciobanii începeau repararea (sau construirea) stânelor, țarcurilor pentru animale.

Se spune că atunci când vine cucul (pe la jumătatea lunii aprilie) se instalează cu adevărat primăvara.

Curiozitate? Luna aprilie începe, în anii bisecți, cu aceeași zi a săptămânii ca luna ianuarie și cu aceeași zi a săptămânii ca și iulie în toți anii.

Superstiții despre vreme în aprilie

Vremea în aprilie e capricioasă: când frig, când cald; cald sau ger.

Dacă în luna Prier este vreme frumoasă, călduroasă luna mai va fi rece, cu posibile înghețuri și vara va fi furtunoasă Dacă e frig și înnorat în aprilie în luna mai va fi cald și frumos. Dacă tună și fulgeră în aprilie de ger nu trebuie să ne temem. Negura la răsărit e semn bun pentru anul în curs.

Sărbători în luna aprilie

În această lună sunt și unele sărbători/comemorări religioase și laice. Între acestea:

Ziua Păcălelilor, de 1 aprilie. O superstiție spune că păcăleala de 1 Aprilie trebuie făcută până la ora 12, altfel aduce ghinion.

În ziua de 1 aprilie este marcată și Ziua internațională a păsărilor; evenimentul marchează reîntoarcerea păsărilor din zonele unde au iernat și are ca scop conștientizarea publicului despre necesitatea ocrotirii habitatelor acestora.

3 aprilie e Ziua Jandarmeriei Române - e marcată data la care, în anul 1850, domnul Moldovei, Grigore Alexandru Ghica, a aprobat hotărârea Divanului Obștesc și a semnat actul de înființare.

În 7 aprilie e ziua internațională a sănătății - e marcată înființarea Organizației Mondiale a Sănătății în anul 1948.

În 8 aprilie este Ziua Internațională a Romilor - declarată oficial în anul 1990, în Polonia, la al patrulea Congres Mondial al Uniunii Internaționale a Romilor, pentru a marca prima mare întâlnire internațională a reprezentanților romilor care a avut loc între 7-12 aprilie 1971 în apropiere de Londra.

În ziua de 11 aprilie este pomenit Sfântul Antipa, despre care se crede că vindecă durerile de dinți. Sfântul s-a rugat ca cei care îi vor face pomenire să fie feriți de patimi și de boli (între care și durerile de dinți).

18 aprilie, Ziua Internațională a Monumentelor și Siturilor Istorice - această zi a fost instituită în anul 1983 de Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO).

21 aprilie (1689) - Marele incendiu din Brașov.

22 aprilie - Ziua Planetei Pământ; e ziua în care s-a născut mișcarea pentru protejarea mediului înconjurător. A fost fondată în anul 1970 de un senator american, cu scopul de a trezi clasa politică din dezinteresul pe care îl arată pentru mediu.

22 aprilie - începe în Bucuresti "fenomenul Piața Universității".

https://daurel.wordpress.com/2021/04/22/mfc-22-aprilie-in-istorie/

Ziua de 23 aprilie este dedicată Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, Purtătorul de biruință.

24 aprilie - Ziua Comemorării Genocidului Armean

În 25 aprilie anul acesta este Intrarea Domnului în Ierusalim/Duminica Floriilor (Sfântul Apostol Evanghelist Marcu)

În 29 aprilie e Ziua Mondială a Dansului, celebrată din anul 1982 - e comemorată astfel și ziua de naștere a creatorului baletului modern, Jean-Georges Noverre (1727-1810).

Image by _Alicja_ from Pixabay

Paștele cu bucurie!

Pentru toți cei care sărbătoresc Paștele acum!

Sfânta sărbătoare a Învierii Domnului să vă sădească în suflet, inimă și minte încredere, lumină, iubire și speranță.

Imagine de Pezibear de la Pixabay

Paștele cu bucurie să ne fie!

Iepurașul să ne-aducă liber la plimbare! Și ceva dulce! Viață dulce!

Vă doresc ca Sărbătoarea de Paște cu senin in suflet să vă fie!

Pe blogul Monei, in articolul "Unde cauți", am aflat ieri un punct de vedere la care nu știu dacă s-au gȃndit mulți. Mi-a plăcut atȃt de mult ȋncȃt am copiat aici fragmentul. 

Poate ȋși liniștesc sufletul și cei care sunt azi tulburați că nu pot merge la biserică din cauza interdicțiilor:

Petrecem Paștele precum ȋntȃiul Paște. Cȃnd Iisus a fost răstignit și pus in mormȃnt, și apostolii și cei care ȋl ȋnsoțiseră stăteau ascunși ca să scape de persecuții. La fel precum restul creștinilor, ascunși in case, ferindu-se de oameni. Ȋl petrecem la fel ca ei! In tăcere, ascunși, neieșind afară. Ȋnsă cu mesajul de speranță: că a venit Iisus la oameni, arătȃndu-se lor, trecȃnd prin ușile ferecate, a VENIT EL la ei! Crezi in Paștele acesta, precum aceia au crezut in primul Paște al lui Iisus... Pregatește-ți casa pentru oaspetele cel mare, nu te gȃndi la ce nu e, ci gȃndește-te la ce e Paștele acesta.

Duminica Floriilor

Duminica Floriilor aminteşte intrarea Mântuitorului in cetatea Ierusalimului. Oamenii, auzind de venirea lui Isus, au luat ramuri de finic şi l-au întâmpinat cu bucurie. Sărbătoarea Floriilor este o celebrare a bucuriei.

După aceasta duminică începe Săptămâna Mare, numită şi Săptămâna Patimilor, care este una a tristeţii; in fiecare zi (începând cu seara din Duminica Floriilor), in biserici se ţin deniile, slujbe speciale care amintesc momente din viaţa Mântuitorului - de la intrarea in Ierusalim şi până la Înviere.

Tradiţia cea mai cunoscută a zilei de Florii este sfinţirea ramurilor de salcie pe care credincioşii le duc la biserică şi pe care, apoi, le aşază in locuri luminoase pentru a fi protejaţi de boli şi alte forme ale răului. De ce ramuri de salcie şi nu de finic?! Deoarece curmalul (finicul) nu creşte in toate zonele unde se sărbătoreşte Intrarea Domnului in Ierusalim. Ramurile de finic au fost înlocuite cu ramuri de salcie şi pentru că este amintită in Biblie, in special in Vechiul Testament, unde apare in contexte care exprimă bucuria de a trăi: in timpul Sărbătorii Corturilor, de exemplu, sărbătoare care comemorează momentul ieşirii din Egipt a evreilor conduşi de Moise. La această sărbătoare e simbol al vieţii abundente.

Exista versete legate de salcie, care exprima atmosfera sumbră, pierderea speranţei. Unul dintre versete se referă la râul Babilon pe malul căruia evreii, aflaţi in robia babilonică, şi-au plâns disperarea. Aici, salcia devine semn al neputinţei, al resemnării. Salcia îşi păstreaza dualismul simbolic: viaţa şi moartea, simbol de care vor ţine cont preoţii şi scriitorii bisericeşti creştini care vor încerca să dea sens şi semnificaţie aspectelor tainice ale credinţei lor. In cultul creştin, ramurile de salcie sunt semnul vieţii celei noi (Remus Rus, profesor de Istoria religiilor la Facultatea de Teologie Ortodoxă “Justinian Patriarhul“ din Bucureşti).

Salcia, însă, apare ca simbol şi in tradiţiile antice. La grecii antici, de exemplu, alături de plop, salcia umbreşte intrarea in împărăţia morţii stăpânită de Hades.

Prin particularităţile sale naturale salcia a atras atenţia oamenilor din cele mai vechi timpuri deoarece creşte in locurile unde apa este in abundenţă şi a fost considerată ca fiind o adevărată “iubitoare de apă”, dar a atras atenţia mai ales prin puterea ei aproape indestructibilă de creştere şi regenerare fără intervenţia omului. O alta caracteristică despre care se poate spune că a făcut din salcie un simbol religios puternic este faptul că florile îi cad înainte ca rodul să se lege şi că, de fapt, nu se înmulţeşte prin seminţe, ci prin puterea de a arunca vlăstari. Homer aminteşte acest fapt când Circe îi indică lui Odiseu unde se află intrarea in infern: “dumbrava neîngrijită, dincolo de cărările Oceanului, unde cresc plopi măreţi şi salcii distrugătoare de rod” (prof.dr. Remus Rus)

Astfel, in salcie se întâlneşte activă forţa vieţii şi a morţii. Pentru puterea ei regeneratoare de viaţă salcia a fost asemuită lui Hristos.

Resurse online

https://www.traditii-superstitii.ro/

https://www.crestinortodox.ro/

Sursa foto silvanews.ro

Floriile şi Flora, zeiţa florilor

Duminica Floriilor marcheaza inceputul Saptamanii Patimilor, dar traditia precrestina atribuie acestei zile semnificatia renasterii naturii.

Sarbatoarea de Florii se suprapune (un fel de a zice) festivalului de celebrare a zeitei romane a florilor, primaverii si fertilitatii: Flora, al carei nume deriva din latinescul Floris, cu sensul de floare.. La romani, festivalul (Floralia) se desfasura intre 27 aprilie si 3 mai, ultima zi fiind dedicata luptelor intre gladiatori.

Desi a fost o zeita minora, una dintre multele zeite ale fertilitatii, fiind asociata cu florile care infloresc, cu primavara si-a castigat statutul de protectoare a culturilor (dar si a tineretii) iar romanii o cinsteau cu fast, impodobindu-si casele si templele cu flori in timpul festivalului, iar imaginea ei era gravata pe monede. Era reprezentata ca o femeie frumoasa purtand o coroana de flori. Ovidiu a mentionat-o si el: “Zeita apare, incununata cu ghirlande din o mie de flori”.

Flora avea o sora geamana: Fauna, zeita vietuitoarelor din regnul animal. 

Pentru prima data Flora a fost onorata in Roma, prin construirea unui templu dedicat ei, conform “Cartilor Sibiline” (o colectie de profetii ale unui oracol din Cumae), urmand a fi ridicate in total sapte.

Sibilele erau femei (tinere sau varstnice) care traiau preponderent in stare de transa si care aveau un statut aproape sacru in societatea romana dar si in cea greaca, fiind preotese, profetese si pastratoare a tainelor.

Un alt templu se afla langa Circus Maximus – cu ocazia dedicarii acestui templu a fost instituita sarbatoarea Floralia (sau Ludi Florales).

Peste timp, creştinii au suprapus acestei sarbatori – in duminica ce precede Paştele – sarbatoarea Intrarii lui Isus in Ierusalim, Floriile. La semnificatia veche, de reinviere a naturii, cand infloresc florile, salcia si pomii fructiferi, s-au adaugat functii si semnificatii noi, legate de cultul stramosilor (pomeni, curatirea mormintelor si cimitirelor, infigerea in morminte a ramurilor de salcie, invocarea spiritelor mortilor in actele de divinatie s.a.).

Duminica de Florii se mai numeste Duminica Patimilor sau Duminica Floriilor a Patimilor Domnului. In Evul Mediu, era denumita duminica aspirantilor sau a candidatilor (persoanele nebotezate se duceau la episcop si cereau botezul) ori duminica gratierilor, deoarece conducatorii acordau gratieri pentru condamnati.

Traditii si superstitii de Florii

Floriile imbina semnificatia evenimentului biblic cu traditii populare care isi trag radacinile din antichitatea traco-pontica.

Salcia este una dintre plantele “centrale” in aceste traditii si superstitii.

Ramurile de salcie se duc la biserica in aceasta zi, pentru a fi sfintite, apoi se pun la tocurile usilor, la ferestre, la streasina, la intrarea in grajd, pe icoane (acestea se folosesc ca leac peste an) si chiar pe morminte. Se crede ca ramura de salcie sfintita aduce liniste si prosperitate in camine. Sunt atinsi cu ele copiii, sa creasca mari si frumosi.

Ramura de salcie simbolizeaza innoirea, primavara, renasterea naturii. Se planteaza rasaduri si se infige in pamant un manunchi de mâţisori, menit sa aduca ocrotirea plantelor. Se spune ca ramurile de salcie vindeca animalele bolnave si aduc o recolta mai bogata.

Apicultorii din Bucovina obisnuiesc sa atinga stupii cu ramuri de salcie, pentru sanatatea stupului si belsug de miere. In alte zone salcia are rolul de a imprastia norii de grindina si de a tamadui afectiuni precum durerea de spate (ramurile de salcie se leaga in jurul mijlocului), fiind pastrate peste an in scopul tratarii afectiunilor. Se crede ca cel care inghite trei matisori intregi in ziua de Florii nu va suferi de dureri in gat tot anul.

In alte zone, in ziua de Florii mărţişorul primit cadou la 1 martie se agata intr-un maces sau intr-un pom inflorit, se aerisesc hainele si zestrea etc..

Ca sa se fereasca roadele de piatra, podgorenii leaga primavara vita de vie cu salcie de la Florii sau ingroapa un ou rosu din Vinerea Mare. 

In ziua de Florii nu se lucreaza, iar in toate casele de la sate se coc pâini din faina de grau impletite si ornate cu cruci, care se dau de pomană la saraci.

Se spune ca asa cum va fi vremea de Florii va fi si de Paşte.

In seara de Florii incep slujbele deniilor, care vor continua in Saptamana Patimilor. Deniile sunt slujbe de dimineata tinute seara. Aducand lumina diminetii in intunericul serii, ele au rolul de a-l pregati pe crestin sa treaca de la intunericul pacatului la lumina credintei.

De ce se mananca peşte in Duminica Floriilor

E a doua “dezlegare la peşte” din postul Paştelui (dupa cea din ziua Bunei Vestiri) deoarece se spune ca Isus ar fi cerut sa manance peşte.

Obiceiuri păgâne 

(le prezint aproape râzând, nu va fie cu suparare)

Pe vremuri, la sate, la miezul noptii dinspre Florii, fetele fierbeau apa cu busuioc si cu fire de la ciucurii unei naframe furate de la inmormantarea unei fete mari, iar in Duminica de Florii se spalau cu aceasta apa pe cap, aruncand-o apoi la radacina unui pom fructifer, sperand ca in acest fel sa le creasca parul frumos si bogat. In alte zone oamenii nu isi spalau parul in aceasta zi pentru a nu albi ca pomii in floare.

Exista si credinta potrivit careia daca se aprind mâţişori si se afuma casa cu ei cand este furtuna caminul va fi ferit de fulgere (intre timp s-a inventat paratraznetul).

Sursa foto

Flora

http://deitchman.com/mcneillslides/units.php?unit=%20Roman%20Murals%20and%20Mosaics

Intrarea in Ierusalim

http://forumjesusseigneur.soforums.com/t3174-Liens-catholiques.htm

Sfântul Gheorghe e şi ocrotitor al soldaţilor

Sfântul Mare Mucenic Gheorghe (George) s-a nascut in Cappadocia, intr-o familie creştină, si a trait in timpul domniei imparatului Diocleţian. Mai multe date nu se cunosc cu certitudine, neexistand niciun document al epocii care sa contina date despre viata sa. Ceea ce se stie despre el a fost scris ulterior.

Cappadocia e afla in estul Anatoliei, in centrul a ceea ce este acum Turcia. Relieful consta dintr-un platou inalt de peste 1000 m altitudine, care este strapuns de varfuri vulcanice, Muntele Erciyes (Argaeus vechi), in apropiere de Kayseri (vechea Cezaree), cu 3916 m, fiind cel mai inalt.

In anul 17 imparatul Tiberius, a transformat Cappadocia intr-o provincie romana.

Sfantul Gheorghe a fost la origine un cetatean al Imperiului Roman, nascut undeva intre anii 275-285 d.Hr. in orasul Lydda (Lido, Lida) din Palestina (specifica alte surse). Tatal sau, Geronzio, descindea din nobila familie Anici, si avea rangul de conducator al trupelor armatei romane dislocate in provincia Capadocia din Asia Mica, iar mama sa Policronia era de neam palestinian. Parintii sai erau crestini devotati care practicau acesta noua religie in conditii de absoluta clandestinitate. Ei i-au ales numele de Gheorghe care in greaca veche simboliza protectorul pamantului, agricultorul.

Etimologia numelui vine din grecesul "geos" adica pamant si "orge" a semana, a cultiva. Alti cercetatori sustin ca numele de Gheorghe sustine natura sfantului, "geror" insemand sfant si "gyon" lupta, adica "sfantul luptator" in dialectele din Capadocia.

De mic copil este atras de manuirea armelor, dand dovada de o dibacie neobisnuita. Cand micul Gheorghe avea doar 14 ani, tatal sau a murit, fiind osandit la moarte muceniceasca. Dupa acest moment dramatic, Gheorghe decide sa plece spre cetatea Nicomidiei, oras imperial pe atunci. Tanar placut la infatisare, inalt, cu o constitutie fizica atletica, Gheorghe imbratiseaza cariera militara a parintelui sau, ajungand in scurt timp comandant al unui corp de armata, in timpul lui Diocletian.

Sfantul Gheorghe se numara intre putinele personaje crestine adorate chiar de o parte a musulmanilor: Sub numele de Haderiliaz, Gheorghe este respectat si glorificat in republicile caucaziene preponderant musulmane, in Turcia, Kurdistan, Turkmenistan si Kazahstan.

Oamenii l-au iubit atat de mult incat este si astazi patron al unor tari, orase, categorii sociale si chiar echipe de fotbal. Impreuna cu Dimitrie Izvoditorul de Mir, Gheorghe imparte statutul unic de sfant-soldat al ortodoxiei.

Imbracat soldateste intr-o camasa de zale si inarmat cu o sulita prevazuta cu o cruce, Sfantul Gheorghe este patron-protector a numeroase ţări, ţinuturi si orase. Cel mai iubit este insa in Georgia, un stat mic din caucaz ai carui locuitori au ales sa-si numeasca ţara dupa numele sfantului, pe langa denumirea de Kartvelia sau Gruzia, cum ii spun ruşii.

Dragostea sa mare faţă de oameni a facut ca multe categorii sociale si tagme sa-si gaseasca in el patronul, protectorul si mijlocitorul intru Hristos. Este protectorul tuturor celor care lucreaza pamantul, al agricultorilor si ciobanilor, al sotilor si cavalerilor, al arcasilor, macelarilor, calaretilor, calatorilor, taranilor, fierarilor, lemnarilor, dogarilor, selarilor, curelarilor si soldatilor.

De la cavalerii templieri, maltezi si teutoni până la sifilitici si leprosi - toti si-au gasit de-a lungul veacurilor reazem si alinare in rugaciunile adresate Sfantului Gheorghe ca un drept mijlocitor intre credinciosi si Bunul Dumnezeu. Tot el este cel care apara de urgia ciumei, febrei si bolilor de piele. O cruce roşie pe fond alb este simbolul acestui sfânt mare mucenic, pe scuturile medievale cruciate, sau pe drapelul Georgiei si Angliei. Crucea sa sta la originea insemnului heraldic al Ierusalimului si Georgiei, fiind insotita de 4 cruci mai mici simbolizand cu totul cele 5 răni ale Mântuitorului. Acest insemn a fost purtat pentru prima data de printii georgieni crestinati, urmati de templierul Godefroy de Bouillon, unul dintre liderii Primei Cruciade, primul suveran al Regatului Ierusalimului (nu a folosit denumirea de “rege”).

Desi pagan, imparatul Diocletian pana la anul 303 nu a luat nici o masura impotriva crestinilor. In anul 303 insa, din indemnul ginerelui sau Galeriu, pe care Diocletian l-a luat ca insotitor la domnie, a aprins prigoana impotriva crestinilor. Diocletian emite un edict conform caruia fiecare soldat crestin trebuie arestat si obligat sa ofere sacrificii si rugaciuni zeilor pagani ai Romei Antice. Afland de gestul imparatului,Gheorghe hotareste ca acesta este momentul potrivit mantuirii prin jertfa sa muceniceasca. A doua zi, imparte saracilor toate lucrurile sale, aurul, argintul si hainele scumpe si isi elibereaza toti sclavii, dand ordin ca toate pamanturile, casele si averile din Palestina sa fie impartite oamenilor nevoiasi.

Initial, Diocletian nu vroia sa-l condamne pe Gheorghe, deoarece s-ar fi lipsit de un comandant militar extrem de capabil, dar pana in final aversiunea sa impotriva crestinilor a invins. Imparatul ii spune generalului cat de mult il pretuieste, indemnandu-l sa-l renege pe Hristos si sa dea jertfa zeilor pagani, promitandu-i in schimb pamanturi, sume de bani, sclavi si avansari in functie. In fata acestor tentatii materiale, Sfantul Gheorghe l-a privit direct in ochi si i-a spus ca imparatia din prezent este desarta, nestatornica si curand pieritoare, iar toate cate se afla in ea sunt trecatore si curand pieritoare. A incheiat intarind cuvantul sau ca nimic dintre cele lumesti nu-l va face sa se razgandeasca. Imparatul l-a aruncat in inchisoare, condamnandu-l la tortura. Noaptea, insa, spune legenda, un inger cobora in celula si ii vindeca toate ranile. In bunatatea lui ajuta pe toti nevoiasii, ba chiar se zice ca a inviat un om si vita unui om sarac. Diocletian (care avea viziuni fel de fel) era turbat de ciuda, asa ca temeandu-se de marea putere ce ar putea-o avea Gheorghe a dat ordin ca sfantul sa fie dus in afara cetatii si decapitat. Rugandu-se cu bucurie si-a pus impacat capul sub sabia ce avea sa i-l reteze. Se intampla in 23 aprilie.

In traditia românilor

Sfantul Gheorghe este prezent in credintele populare ale romanilor inca din cele mai vechi timpuri. Sangiorzul este unul dintre cele mai importante personaje din mitologia romaneasca, reprezentand o sinteza autohtona dintre venerarea Sfantului Gheorghe si cultul unei divinitati agro-pastorale dacice. Cei doi mari sfinti militari ai Ortodoxiei, Gheorghe (23 aprilie) si Dimitrie (26 octombrie) impart dintotdeauna anul pastoral in cele doua mari etape ale transhumantei. Credintele populare afirma ca Dumnezeu insusi i-a incredintat "cheile vremii" cu care el deschide sezonul cald, in timp ce Sfantul Dimitrie (Samedru) inchide anul pastoral.

Armata româna se afla sub ocrotirea Sfantului Gheorghe inca din vremea lui Stefan cel Mare, al carui stindard de biruinta purta imaginea acestuia, fiind “Ocrotitorul Ostirii”. Asa a fost până in anul 1996, cand printr-un ordin al ministrului Apararii Nationale s-au nominalizat ocrotitorii spirituali pentru fiecare categorie de forta armata: aviatorii, respectiv Statul Major al Fortelor Aeriene, au ales ca ocrotitor pe Sfantul Prooroc Ilie Tesviteanul, marinarii, respectiv Statul Major al Fortelor Navale, au ales-o ca ocrotitoare pe Sfanta Fecioara Maria, iar Statul Major al Fortelor Terestre a ales ca patron spiritual pe Sfantul Mare Mucenic Gheorghe.

Crestinii ortodocsi de stil vechi il celebreaza pe Sfantul Gheorghe in data de 6 mai.

Cavalerul Trac (Sangeorzul românesc)

Spun altii: in Panteonul românesc este asimilat cu Cavalerul Trac, in timp ce pentru spiritualitatea populara este cel de-al doilea stalp calendaristic, alaturi de Sfantul Dumitru, Samedru.

Mitul cavalerului trac constituie in traditia românească (daco-romană, aromână, macedoneană) un scenariu aproape canonic al colindelor vechi de iarna, creştine. C. Cinodaru remarca cu surprindere ca tracii aveau in Aprilie "serbarile păgâne" tinute in cinstea eroului trac. Odata cu consolidarea creştinismului in spatiul traco-dac, aceasta sarbatoare a fost inlocuita cu cea a Sfântului Gheorghe, sfant a carui iconografie a fost inspirata de cea a cavalerului trac.

Viitorul sfant - Sfântul Gheorghe intruchipare a zeului trac-ucigand balaurul, stapanul Infernului, devine Katahtonis (stapanul celor morti) si totodata si al celor vii. Cavalerul Danubian sau Trac se dedubleaza in Sfântul Gheorghe. Prin crestinarea treptata a geto-dacilor, deveniti, datorita cuceririi si a colonizarii romane, daco-romani, aparuti in istorie la sfarsitul a patru secole de prefacere, in veacul al VIII-lea, se iveste Sfântul Gheorghe provenit din Cavalerul Danubian. El a urmat pilda lui Isus si s-a sacrificat pentru eliberarea prin credinta a celor multi. Transformarea Cavalerului Danubian are loc in perioada avansului dinspre sud spre nord a crestinismlui si a transformarii Republicii Romane in Monarhie de drept Divin si a imparatului in Deus, sub influenta culturii persane. Reactia a avut loc in zona spatiului traco-daco-roman, in Dacia nord-dunareana.

Ordinul Dragonului

Ordinul Dragonului, unul dintre cele mai faimoase ordine cavaleresti europene, pare sa fi fost privit de initiatorii săi ca un continuator al vechiului Ordin al Sfântului Gheorghe (Societas militae Sancti Georgii), fondat de Carol Robert de Anjou in anul 1326.

Numele de Dracula provine din porecla Draculea pe care Vlad Tepes o purta din cauza faptului ca era fiul lui Vlad Dracul, un domnitor din Tara Romaneasca apartinand dinastiei Basarabilor. Acesta purta vestminte negre si un medalion infatisandu-l pe Sf. Gheorghe luptand cu balaurul sau cu dracul, de aici numele de Vlad Dracul. Acel medalion era purtat de cavalerii unui ordin instituit de catre regele Ungariei Sigismund de Luxemburg: Ordinul Dragonului. Patronii spirituali ai Dragonului sunt Sfantul Gheorghe, Sfantul Arhanghel Mihail si Sfanta Margareta.

Societas Draconistrarum – in latina – a fost un ordin religios cavaleresc creat in 12 Decembrie 1408 de imparatul Sigismund de Luxemburg (care va fi Maestru magnificus), in special pentru a proteja crestinatatea de amenintarea otomana. Desi in heraldica crestina traditionala Dragonul e asociat puterii malefice invinse de Sfantul Gheorghe, Dragonul reprezinta, in heraldica Ordinului, sufletul unui cavaler care-si da viata pentru a salva un alt suflet, imaginea fortei impresionante pe care o ofera in jerfa de sine.

Ordinul Jartierei

Ordinul Jartierei a fost instituit pe la anul 1340; dupa alte surse prin 1344 (altii zic 1348).
Honi soit qui mal y pense (Ruşine aceluia ce de rău gândeşte) – deviza Ordinului.

Este cel mai inalt ordin cavaleresc britanic, instituit in Anglia de regele Eduard al III-lea. Se spune ca, la un bal, in Calais, Catherine Montagu, contesa de Salisbury, amanta regelui, a lasat sa-i cada jartiera, in timp ce dansa. Regele a ridicat jartiera si, taind elanul celor care faceau glume la adresa gestului sau, a spus: Domnilor, nerusinat sa fie [considerat] cel ce se gandeate la rău! Cei care râd acum se vor simti, intr-o zi, foarte onorati sa poarte o panglica asemanatoare, pentru ca aceasta panglică va fi aaezata intr-o asemenea onoare incat zeflemiştii însisi o vor cauta curtenitor.

Potrivit altei legende, regele Richard I a fost inspirat in secolul al XII-lea de Sfântul Gheorghe luand hotararea de a atasa o jartiera in jurul gambei cavalerilor sai pentru a le purta noroc in batalie, in timpul cruciadelor. Regele Eduard al III-lea ar fi hotarat sa faca referinta la acest eveniment cand a fondat Ordinul, in secolul al XIV-lea.

Ordinul Sfantului Gheorghe

Crucea Sfântului Gheorghe este o decoratie rusa infiintată in 1807 in Imperiul Rus, fiind destinata subofiterilor, soldatilor si marinarilor pentru eroismul dovedit in lupta. Distinctia a fost, până in 1913, cunoscuta ca Insemnul Distincţiei Ordinului Militar al Sfântului Gheorghe. E o cruce din metal comun acum, cu un disc central cu imaginea Sfântului Gheorghe calare ucigand balaurul. Era purtat in partea stanga a tunicii cu bareta Ordinului Sfântului Gheorghe, care era portocalie cu trei dungi negre.

Distinctia a fost desfiintata de regimul comunist, dupa Revolutia Socialista din Octombrie. Ordinul a fost reinstituit de Federatia Rusa in anul 2000 si se acorda ofiterilor armatei ruse pentru acte de vitejie exceptionala.

Distinctia “Crucea Sfantului Gheorghe” nu trebuie confundata cu Crucea Sfântului George (steagul Angliei) sau cu Crucea George, medalie britanica acordata civililor pentru bravura.

Pentru mai multe informatii:

Spiritualitatea geto-dacilor. Repere istorice, Ion Horaţiu Crişan, Ed. Albatros, Bucuresti, 1986

http://www.descopera.ro/cultura/4219406-sfantul-gheorghe-purtatorul-de-biruinta

https://oceanospotamos.wordpress.com/2009/01/27/zalmoxis-un-zeu-profet-sau-un-profet-divinizat/

http://www.descopera.ro/cultura/4219406-sfantul-gheorghe-purtatorul-de-biruinta

https://ro.wikipedia.org/wiki/Sf%C3%A2ntul_Gheorghe

http://ro.wikipedia.org/wiki/Ordinul_Dragonului

https://ro.wikipedia.org/wiki/Ordinul_Jartierei

https://ro.wikipedia.org/wiki/Crucea_Sf%C3%A2ntului_Gheorghe

surse foto

Sfantul Gheorghe

http://www.ghidularadean.ro/stire/13467/sfantul_mucenic_gheorghe_ce_este_focul_viu_%C8%99i_de_ce_nu_ai_voie_sa_dormi_azi.html

Cavalerul trac

https://ro.wikipedia.org/wiki/Cavalerul_trac#/media/File:Heros-from-Phillippi1.jpg

Ordinul dragonului

https://ro.wikipedia.org/wiki/Ordinul_Dragonului#/media/File:Dragon_order_insignia.jpg

Crucea Sfantului Gheorghe
http://clasate.cimec.ro/detaliu.asp?k=83E1E6169D874E2992AA05FE4695D28C

Stema Ordinului Jartierei

https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/a/aa/Arms_of_the_Most_Noble_Order_of_the_Garter.svg

Parabola Sfantului Gheorghe si a dragonului

Impresionanta legenda a Sfantului isi coboara radacinile pana in secolul al treilea dupa Hristos si e strans legata de crestinism.

de Raphael

Nascut din parinti nobili crestini, dupa moartea tatalui s-a mutat cu mama in Palestina. A urmat cariera militara si a ajuns comandant in armata imparatului roman Diocletian. In anul 303 imparatul a dat un decret prin care cerea tuturor crestinilor sa se lepede de credinta si sa se inchine zeilor. Militarul Gheorghe nu s-a lepadat de credinta, a marturisit-o public si a fost intemnitat, torturat si in ziua de 23 aprilie 303 a fost decapitat. Acela a fost, probabil, momentul nasterii legendei “purtatorului de biruinta”.

In anul 1222, regele Angliei, Richard Inima de Leu, l-a ales pe Sfantul Gheorghe patronul spiritual al Casei Regale si al intregului regat. Regele Edward al III-lea a infiintat Ordinul Saint George, iar crucea Sfantului Gheorghe a devenit mai tarziu, steagul Angliei.

Legenda Sfantului Gheorghe poate fi considerata o parabola cu profunde semnificatii: uciderea dragonului (balaurului) poate simboliza infrangerea demonilor interiori, uciderea mandriei, invidiei si a tuturor pacatelor considerate capitale. Acesta ar putea fi si motivul pentru care unele state au ales ca sfant protector pe Sfantul Gheorghe desi acesta nu are vreun loc anume in iconografia traditionala.

Sanatate, armonie si belsug tuturor celor care poarta prenumele Sfantului (si derivatele acestuia).

Sfantul Gheorghe si Cavalerul trac

Sfantul Gheorghe a trait pe vremea imparatului Diocletian, s-a nascut in Capadochia, fiu al unor parinti crestini si invatat din tinerete in dreapta credinta. Ramas fara tata in copilarie, Sfantul s-a mutat, cu maica sa din Capadochia in Palestina, fiind cu neamul de acolo si avand acolo multe averi si mosteniri. Ajuns la varsta desavarsita si fiind frumos la chip si viteaz in lupta, prin osteneala, pricepere si destoinicie, tanarul Gheorghe s-a facut pretuit si, imbratisand slujba armelor, in scurta vreme, a cucerit cele mai inalte cinstiri, pana si dregatoria de conducator de oaste, in garda imparatului.

Dintre toti Sfintii sarbatoriti in lumea crestina, putini au ajuns la faima de care s-a bucurat si se bucura Sfantul Gheorghe la poporul nostru. In satele, comunele si orasele tarii noastre, foarte multe biserici sunt ridicate in cinstea lui. Multi oameni, barbati si femei, ii poarta numele. De asemenea si multe orase din tara; al treilea brat al Dunarii, in Delta se cheama bratul Sfantul Gheorghe. Se stie, apoi ca multa vreme ocrotitorul ostirii romane a fost si este Sfantul Mare Mucenic Gheorghe. Asemenea, steagul Moldovei, trimis de Stefan cel Mare la manastirea Zograful din muntele Athos, are chipul Sfantului Gheorghe, doborand balaurul. Iar acest chip al Sfantului doborand balaurul, a fost la noi ca un rasunet si o chemare a poporului la lupta crestinilor impotriva balaurilor vremii, adica a paganilor otomani si impotriva diavolului.

La inceput bisericile se zideau pe mormintele martirilor; urmand aceasta randuiala, biserica ortodoxa din localitatea Lodd (Lod, Lida, Lydda), purtand hramul Sfantului Gheorghe a fost ridicata pe locul in care a fost inmormantat Sfantul Mare Mucenic Gheorghe, Purtatorul de Biruinta.

Pana in epoca bizantina, orasul Lod era deja in mare parte increstinat. Acesta este unul dintre locurile legendare in care s-ar fi nascut Sfantul Mare Mucenic Gheorghe, ocrotitorul Angliei, motiv pentru care, intr-o vreme, s-a si numit Georgiopolis. Mormantul sfantului martir va fi construit chiar in acest loc, unde se afla si astazi.

Sfantul Gheorghe este renumit in toata lumea crestina, ca unul dintre cei mai cunoscuti si iubiti sfinti, si cu atat mai mult in Lodd, orasul sau natal. Dupa martiriul sfantului, crestinii i-au luat sfantul trup si i l-au adus in Tara Sfanta, in satul sau natal. Biserica Sfantul Gheorghe (el-Khader) din Lodd (Lida). este unul dintre cele mai mari sfinte locasuri inchinate martirului din secolul al IV-lea. Manastirea greco-ortodoxa are doua hramuri: Sfantul Mare Mucenic Gheorghe si Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil.

Dar variante mai sunt:

Cavalerul trac, tanar zeu al tracilor balcanici si danubieni, reprezentat calare, adesea in scene de vanatoare. Atributele si originea zeului sunt (deocamdata) obscure. Numit Theos Heros- stapan capetenie, mai apoi semizeu de origine muritoare iar in varinata romana, Deus sanctus Heron; unele imagini ale calaretului trac sunt insotite de inscriptii unde numelui Heron, Heros ii urmeaza adesea diverse epitete: Invictus (Nebiruitul), Aeternus (Vesnicul), Katahtonios (Stapanul mortilor), "Ktistes (intemeietorul de neamuri) sau Vetespios. Iconografia romaneasca l-a pastrat in chipul Sfantului Gheorghe.

O stranie si misterioasa religie pagana, Cultul Cavalerilor Danubieni, isi are originea in enigmaticul Cult al Cavalerului Trac. Mihail Rostovtev era de parere ca acest Cult al Cavalerilor Danubieni reprezinta o contopire a Cultului lui Mithras cu al Cavalerului Trac, o divinitate pastoral-agricola a triburilor trace.

Scena centrala a Cultului Cavalerului a fost reprezentata pe tablite sculptate, basoreliefuri lucrate in plumb - in vechile credinte plumbul era un metal al infernului si magiei - si infatiseaza o Mare Zeita care primeste un Zeu Cavaler care calca sub copitele calului un dusman invins; mai apoi in jurul Marii Zeite apar doi Cavaleri Gemeni, in ambele infatisari apar simboluri de cult (berbec, taur, cocos, corb, vultur, sarpe, leu), apar divinitatile solare, scenele misterioase de sacrifiu, banchetul sacru oferit numai celor initiati, diferite obiecte de cult, sau chiar Magna Mater - Cybelle (Sibille).

Exista argumente cum ca acest Zeu Tanar ar fi patronat razboiul si cultul funerar, deoarece apare reprezentat pe stele funerare mai tarziu, iar in iconografia locala este pastrat ca Sfantul Gheorghe. Cultul Cavalerului Trac este atestat prin imaginile de epoca gasite in Oltenia, Dobrogea, Transilvania, dar si in alte locuri unde au poposit populatiile geto-dacice.

In cultul Cavalerului trac sunt infatisate cele patru elemente din natura (pamantul, aerul, focul si apa), luate din teologia zeului Mithra, prin prezenta simbolurilor sarpe, cocos, leu si vas, puse in opozitie unele fata de altele. Cele patru vanturi sunt prezente sub forma de busturi masculine care sufla in trompete, la fel, apar cele patru anotimpuri, sub forma de cununi purtate pe cap. Cultul Cavalerilor danubieni s-a stins. In ultima perioada a adorarii cultului, preotii au pus un accent deosebit pe partea mistica si magica, atractive fiind ca forme pentru credinciosi si care raspundeau framantarilor lor spiritual-religioase. Cand in Imperiul roman biserica crestina a fost proclamata ca unica biserica in stat, vechile zeitati militare pagane au fost ingemanate cu martirii crestini militari, care, mai apoi au fost canonizati (Sfintii Gheorghe, Dumitru, Theodor, Arhanghelii Mihail si Gavril ). In concluzie, Zeul Cavalerilor Danubieni, sub chipul unui erou pamantean geto-dac se confunda o data cu raspandirea crestinismului in Dacia cu Sfantul Gheorghe. Cavalerul Danubian sau Trac se dedubleaza in Sfantul Gheorghe, aparatorul, biruitorul care s-a sacrificat prin credinta pentru cei multi, Sf Gheorghe, razboinicul calare. In calendarul popular, Sf Gheorghe este sarbatorit si cinstit in 23 aprilie, fiind considerat un zeu al vegetatiei, protector al naturii inverzite, al vitelor si al oilor si este identificat cu Cavalerul Trac. 23 aprilie e ziua care coincide cu celebrarea sosirii primaverii in credintele traco-dacice si sarbatorirea Cavalerului danubian.

Sursa: informatii adunate de pe net, in cea mai mare parte, si Dacia secreta, de Adrian Bucurescu, Ed Arhetip, 1998.

Informatii despre Sangeorz aflati pe Daurel's blog.

Pe aceeasi tema: Cavalerul trac si cavalerul Kalki