In loc de Introducere: In literatura de specialitate se
foloseste des termenul sabie (arma cu un singur tăiş) si pentru a indica spada
(arma cu doua tăişuri) – si invers, poate si pentru ca unele arme albe desi au
lama curbata au doua taisuri si invers: desi drepte au un singur tăiş.
Cuvantul spada
provine din italienescul spada, care
isi are originea in latinescul spatha.
Cuvantul sabie isi are originea in
bulgarescul sabja.
Sabia este cel mai frecvent curba, in timp ce spada este intotdeauna dreapta. Sabia
are de cele mai multe ori un singur tăiş, spada
are ambele laturi ascutite.
Daca ma intrebati pe mine as pune ca habar n-am daca
paloşul, de exemplu, e spada sau sabie. E paloş, da. :)
***
Spada, o arma cu
lama lunga, dreapta, lata, cu doua tăişuri,
este o inventie din epoca mijlocie a bronzului1. In secolele XV-XIV
i.Hr. s-a raspandit sabia de tip micenian2 numita rapiera dar si
spada scurta si lata.
Rapiera este o
spada cu lama dreapta si subtire, fina, avand un tăiş sau doua si garda complexa care acopera pumnul; era
utilizata mai ales in dueluri si a fost folosita in Europa moderna timpurie in
secolele XVI si XVII.
La inceputul perioadei Hallstatt3 (prima epoca a
fierului) se foloseau varietati de spade scurte. Spada lunga, ca un palos, a
fost raspandita de celti in secolele IV-III i.Hr.
Spada e o arma
individuala de lupta corp la corp, pentru
lovit si impuns, cu lama dreapta prevazuta cu doua tăişuri. In antichitate a fost numai arma de cavalerie, folosita
pentru a lovi descendent, folosindu-se greutatea ei. Spre finele Evului Mediu
Timpuriu4 a devenit si arma de impuns.
Diferitele spade medievale si premoderne nu au intotdeauna
corespondent satisfacator in limba română: pentru spadele foarte grele,
raspandite mai ales in secolul XVI, asa-numitele Zweihänder, Bidehänder, Flamberg (germana), Claymore (engleza), Espadon (spaniola) se foloseste
“spada mare pentru doua mâini”, la care se adauga caracteristicile fiecareia:
lama flambata, zimtata sau prevazuta cu pinteni. Uneori, pentru acest gen de
spada grea se foloseste, impropriu, termenul paloş, care e alt tip de arma
alba.
Spada medievala si moderna are la originea denumirii
cuvantul latin spatha, termen care
desemneaza arma cavaleriei din epoca romană si perioada migratiei popoarelor;
spatha are la baza cuvantul antic grecesc spáthe
– in latina a fost preluat cu intelesul de “obiect lung si plat” pentru
amestecat diferite substante. Termenul spada
din limba română isi are originea in italienescul spada, preluat din latina:
spatha.
Spatha, o spada
folosita de cavalerie in armata romană, considerabil mai lunga (cca 90 cm)
decat gladius (care avea lama lunga de cca 45-50 cm), cu garda cubica masiva era
destinata tăierii. A fost acceptata
de conducatorii armatei pentru ca cerea antrenament mai putin si disciplina mai
scazuta. E precursoarea spadelor de mai tarziu.
Gladius - o spada
scurta dupa modelul celto-iberic – care avea ca scop principal impungerea, metoda eficienta in atacul in care
soldatii erau strans grupati. Gladius – spune Polybius (om politic si istoric
grec, care a trait intre cca. 201-cca
120 i.Hr.) - a fost introdusa in armata romana dupa razboaiele punice5.
Folosirea gladiusului prin taiere verticala, orizontala sau oblica, prin
miscari ample, expunea corpul soldatului. In perioada tarzie a Imperiului Roman
gladius a fost inlocuit treptat cu sabia lunga, dupa model barbar.
Principalele tipuri de gladius erau: Mainz, cu taisuri in forma concava; Pompei, cu taisuri perfect paralele; Fulham, cu taisuri paralele si lama putin mai ingusta la varf.
Tecile pentru gladius erau confectionate din lemn sau piele si deseori aveau
ornamente metalice in voluta, fiind dotate si cu doua inele pentru legarea la
curea.
Spada medievala are cca un metru lungime, doua taisuri si o
nervura mediana, destul de groasa, pentru a rezista loviturilor; are garda
solida si maner prins ferm de lama – lama si garda ii dau spadei forma unei
cruci latine. Spada cu doua taisuri era principala arma a cavalerului medieval.
Cavalerii medievali manuiau spadele cu doua maini pentru ca erau foarte grele
si prea mari pentru a fi manuite cu o singura mana.
Ceremonialul medieval ce avea loc la primirea cuiva in
randul cavalerilor se numea acolada
si consta dintr-o imbratisare si o lovitura usoara cu latul spadei, data de
investitor celui investit. Seniorul inmana personal cavalerului spada la
investitura, aceasta devenind astfel personificata.
Floreta este o
arma alba cu maner, cu lama lunga, ingusta, flexibila, cu un tăiş sau cu doua, cu trei sau patru muchii. Ca functie seamana
cu pumnalul. Este eficienta in cazul inteparii (impungerii) dar si pentru
aplicarea unor lovituri usoare. Are o garda elaborata, pentru protejarea mainii,
drepte sau in forma de S care se rasucesc si pot forma un fel de toarte;
initial, garda avea forma de cruce. Floretele de prin secolul XVII au fost
prevazute cu o garda tip “farfurie” – o protectie mai buna impotriva atacurilor
de tip “impungere”.
Provine din Italia (secolul XV), unde se bucura de o
apreciere deosebita. Fiind lungi, nu erau potrivite ca arme militare pentru
calareti si nici pentru pedestri; in a doua jumatate a secolului XVII au aparut
floretele cu lama mai scurta si mai lata, garda devenind rotunda.
Floreta a devenit simbolul claselor sociale privilegiate,
luand definitiv locul spadei.
Spada a fost folosita mai ales in secolele XIV-XV.
Importanta spadei era asa de mare in evul mediu incat a
fost, uneori, personaj principal in cantecele trubadurilor si menestrelilor,
avand puteri supranaturale: Excalibur, spada regelul Arthur, Durendal, spada
lui Roland, Balmung, spada lui Siegfried, amintit in Cantecul Nibelungilor.
Cea mai veche spada din fier descoperita pe teritoriul
României este cea de la Dobolii de Jos (com. Ilieni, Covasna). Spada pastreaza
in morfologia mânerului elemente specifice pumnalelor akinakes (butonul cu
antene sau gheare de vultur si garda antropomorfa); are lama dreapta cu o
lungime neobisnuita: 1,12 m si dotata cu şănţuiri; se estimeaza ca ar data de
prin secolele VI-V i.Hr., fiind opera sciţilor.
In anul 2015, in
satul norvegian de munte Haukeli, a fost descoperita o lama cu doua tăişuri, lunga de 77 cm, veche de
mai mult de 1200 de ani (dar nu s-au pronuntat cu certitudine). Desi acoperita
de rugina lama, pe care o presupun arheologii ca apartinand vikingilor, este
bine conservata: “daca i-am ascuti lama am putea s-o folosim azi”, s-a
pronuntat cineva.
Note:
1 Epoca bronzului
mijlociu cuprinde prima jumatate a mileniului II i.Hr. (conform cronologiei
traditionale, sec. 17-14 i.Hr.)
2 Cetatea Micene
(Grecia, Peloponez) a fost fondata de triburile indo-europene ale aheilor in jurul
anului 2000 i.Hr.
3 Arheologii
considera ca epoca fierului incepe odata cu epoca intunecata din istoria
Greciei, in secolul al XII-lea i.Hr..
4 Evul Mediu
Timpuriu reprezintă o perioada din istoria lumii de dupa caderea Imperiului
Roman de Apus - se intinde pe aproximativ cinci secole, intre 500 si 1000 d.Hr.
5 Razboaiele
Punice – o serie de trei razboaie intre Roma si Cartagina in perioada 264-146
i.Hr., terminate cu victoria Romei; se numesc punice de la numele de puni dat
de romani cartaginezilor.
Surse de inspiratie online:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Spad%C4%83
http://www.enciclopedia-dacica.ro/?operatie=subiect locatie=romanii fisier=ARMATA_ROMANA
https://ro.wikipedia.org/wiki/Floret%C4%83
https://ro.wikipedia.org/wiki/Rapier%C4%83_(arm%C4%83)
http://www.history.com/news/hiker-discovers-1200-year-old-viking-sword-in-norway
sursa foto:
wikipedia.