În trecut, pe teritoriul
României, existau 35 de sărbători (18 cu data fixă) dedicate lupului (I. A.
Candrea afirma în cartea Iarba fiarelor).
Filipii. Un lanț de sărbători ale femeilor căsătorite, dedicate
unor divinități protectoare ale lupilor. Aceste sărbători pot avea un număr
diferit de zile (în funcție de obiceiul satului sau al familiei) și se
celebrează în perioada formării haitelor și împerecherii lupilor - între
Lăsatul Secului de Crăciun (14 noiembrie) și Noaptea Strigoilor (30 noiembrie,
Sf. Andrei).
Se credea că în această perioadă
lupoaicele calcă hotarul satelor și vin pe lângă case, scotocesc în gunoaie
pentru a găsi tăciuni aprinși pe care îi mănâncă pentru a deveni mai fertile.
Pentru a împiedica - sau limita - înmulțirea lupilor, femeile îndeplineau fel
și fel de ritualuri: fierul de care se atârna ceaunul deasupra focului,
foarfecele, cleștele, în aceste zile trebuiau legate cu sfoară (legau,
simbolic, boturile lupilor); toate crăpăturile vetrei focului și ale ușii sobei
erau chituite cu lut (lipeau, simbolic, ochii lupilor); femeilor le era
interzis pieptănatul, să nu se îndesească pădurile și astfel lupii să se înmulțească;
era interzisă prelucrarea lânii și a blănurilor, ca să nu atragă lupii; se
încleștau dinții de la pieptenii daracului (încleștau, simbolic, colții
lupilor); nu se pronunța cuvântul lup (se înlocuia cu Gădineț); femeile, tot în
aceste zile, trebuiau să spele cămășile (A. Gorovei, în Credinți și
superstiții).
Există: Filipii de Toamnă
(mijlocul lui noiembrie: 13 noiembrie Ziua lupului; 12-16 noiembrie Gădineții);
Filipul cel Mare (21 noiembrie) sau Filipul cel Șchiop.
Cel mai puternic și mai de temut
este considerat Filipul cel Șchiop (antagonistul lui Sântoader cel Șchiop,
divinitate cabalină și conducătorul cetei Sântoaderilor pe timpul verii). Toţi
Filipii te mai pot ierta, dar Filipul Şchiop niciodată. Filipii o ţin şi
femeile, şi bărbaţii, iar mocanii o ţin atâtea zile câţi cai au. De obicei se
ţine trei zile, 12, 13 şi 14 noiembrie. Ca să mai scape de ele, le mai dau şi
copiilor la căsătorie câte o zi de ţinut. Fiecare noră e datoare să ţină atâtea
zile câte a ţinut soacra. (traditiile difera de la regiune la regiune).
Filipii de Iarnă (sfârșitul lunii
ianuarie).
În credința populară, a doua zi
după Lăsatul Secului de Paște, la Tărbacul Câinilor, avea loc lupta între
divinitatea lupilor (Filipul cel Șchiop) și cea a cailor (Sântoader cel Șchiop)
- lupta între spiritul iernii și spiritul verii.
Alte două serbări importante ale
lupului mai sunt la 16 ianuarie - Sf. Petru de iarnă, denumit și Lanțul lui Sf.
Petru sau Nedeea Lupilor - și la 29 iunie, Sf. Petru de vară, când patronul îi dezleagă și le dă voie să mănânce
din vitele și din oile oamenilor. In 8 iulie, Ziua Lupului sau Ziua lui Precup.
Lucinul. O sărbătoare pastorală cu dată fixă: 18 octombrie,
perioada constituirii haitelor de lupi în vederea reproducerii. E specifică
regiunii Banat și era dedicată unei divinități
care protejează lupii: Lupinul, scopul sărbătorii fiind de a preveni ca lupii
să distrugă turmele de oi sau bovine.
Ce-a de-a treia săptămână a lunii
octombrie poartă numele de Săptămâna
Lucinului şi deschide un ciclu de zile festive închinate lupului, animal
totem al dacilor.
O mare parte a sărbătorilor şi
ritualurilor străvechi au fost canonizate, astfel Lucinul a preluat numele Sfântului Apostol şi Evanghelist Luca,
prăznuit în aceeaşi zi de Biserica Ortodoxă. La fel s-a întâmplat şi în cazul
Filipilor de Toamnă (10-30 noiembrie ), care au preluat numele Sfântului
Apostol şi Evanghelist Filip, prăznuit pe 14 noiembrie . În accepţia ţăranului
român, această zi anunţă începutul răstimpului în care lupii se înmulţesc,
perioadă care va dura 80 de zile, până la Filipii de Iarnă, în ziua numită
Dragostiţele.
La 18 octombrie, de Lucin, era interzisă scoaterea cenuşii
din vatră, deoarece cărbunii aprinşi, dacă ar fi găsiţi de lupi, le-ar putea
stimula fecunditatea. Ciobanii obişnuiau să ţină post şi să facă rugăciuni în
Ziua Lucinului, pentru ca turmele să le fie ferite de lupi. Alte interdicţii,
exceptând-o pe aceea a pronunţării numelui animalului-totem, le priveau numai
pe femei: nu aveau voie să-şi descurce părul pentru ca pădurea, la rândul ei,
să încurce cărările lupilor, nu aruncau gunoiul şi cenuşa din casă, nu
împrumutau nimic, nu coseau, nu torceau, nu împleteau.
Tăbarcul Câinilor. Era un procedeu barbar. În prima zi după Lăsatul
Secului de Paște, bărbații prindeau toți câinii din sat și îi chinuiau violent,
cu diferite instrumente de tortură. Aceste practici erau folosite frecvent în
Muntenia și Dobrogea. Semnificația acestui martiriu a celor mai fidele animale
de lângă casa omului este aceea de a alunga lupul (câinele fiind înrudit cu
lupul) și odată cu el iarna, pentru a face loc verii, patronată de cal. A doua
zi după Tărbacul Câinilor începe în calendarul popular o săptămână dedicată
unei divinități cabaline mitice: Caii lui Sântoader. (Ion Ghinoiu, Obiceiuri populare peste an).
Vezi și: Legenda Marelui Lup Alb