Încărcătura istorică a lunii august

Ideea acestui text mi-a venit în timp ce încercam să aflu de ce data de 1 august e dată pe site-ul http://calendar.city-star.org/ro ca fiind ziua în care a început primul război mondial care, până la începerea celui de-al doilea război mondial, s-a numit războiul cel mare (războiul națiunilor). Declanșarea acestui război a avut ca motiv asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand al Austriei, moștenitorul tronului Austro-Ungariei, la Sarajevo, în 28 iunie 1914. Cine nu are motiv creează unul.

Și tot căutând mi-am zis că... ce-ar fi să adun la un loc unele evenimente istorice care au avut loc în august (de-a lungul timpului) și sunt legate de România? Nu mă mai încumet la așa ceva a doua oară, dar nu spun „niciodată”.

Evenimente în august din primul război mondial

Războiul a durat din 28 iulie 1914 (când Austro-Ungaria a declarat război Serbiei) până în 11 noiembrie 1918 și au fost implicați peste 70 de milioane de militari.

De ce e dată ziua de 1 august ca început de război mondial? N-am idee, îmi dau cu presupusul, dar - poate - aflu de ce scrie așa pe acel site sau aflu că e greșit total: poate pentru că la 1 august a intrat în război și o a treia națiune: Rusia?

După multe scandaluri diplomatice, în 28 iulie 1914 erau, practic, în război doar Austro-Ungaria cu Serbia, dar la 1 august Germania a declarat război Rusiei, Rusia a îndemnat Franța să deschidă un al doilea front în vest, iar la 3 august Germania a declarat război și Franței. Tot în 3 august 1914, Consiliul de Coroană de la Sinaia hotărăște neutralitatea României în primul război mondial. În 4 august Regatul Unit a declarat război Germaniei, pentru încălcarea neutralității Belgiei, iar la 23 august a intrat în război și Japonia, de partea Puterilor Aliate, profitând de distragerea Germaniei, prinsă în războiul european, pentru a-și extinde sfera de influența în China și Pacific.

În 14 august 1916, România (Regatul României) intră în primul război mondial; după doi ani de neutralitate fiind în stare de război cu Austro-Ungaria, de partea Antantei (Franța, Imperiul Francez și Imperiul Rus). Două dintre motive: „unirea Româniilor de pe cele două părți ale Carpaților”, eliberarea „de sub stăpânirea străină pe frații noștri de peste munți și din plaiurile Bucovinei” (din Proclamația Regelui Ferdinand către Români, din 15 august 1916).

18 august 1916 - Bulgaria atacă Dobrogea românească; declarația de război a fost făcută abia a doua zi.

28 august 1916 - Germania declară război României (primul război mondial)

În noaptea 28/29 august 1916 (15/16 august pe stil vechi) - București e a treia capitală europeană (după Paris și Londra) bombardată de aviația germană.

6 august 1917, începe Bătălia de la Mărășești, între armatele României și Germaniei, în primul război mondial.

Evenimente în august din al doilea război mondial

La 2 august 1940, Stalin semnează un decret pentru crearea Republicii Sovietice Socialiste Moldovenească, pe o parte din teritoriul României ocupat cu forța.

În 30 august 1940, Dictatul de la Viena: România pierde nordul Ardealului.

3 august 1941 - bombardament sovietic puternic asupra municipiului Constanța.

22 august 1941 - e numit mareșal Ion Antonescu.

La 1 august 1943, aviația americană bombardează orașul Ploiești pentru prima dată (Operațiunea Tidal Wave)

În 23 august 1944, regele Mihai I de România ordonă arestarea mareșalului Ion Antonescu și întoarcerea armelor împotriva trupelor hitleriste.

31 august 1944 - trupele sovietice au intrat în București.

6 august 1945 - guvernul sovietic restabilește relațiile diplomatice cu România; guvernele SUA și Angliei au condiționat reluarea relațiilor diplomatice de includerea în guvernul Petru Groza a unor reprezentanți din Partidului Național Liberal și din Partidul Național Țărănesc; vor stabili relații diplomatice cu România în 5 februarie 1946.

În 21 august 1945 Regele Mihai I a somat guvernul Petru Groza să demisioneze; fiind refuzat a hotărât să nu mai semneze decretele de legi („greva regală”).

După război

15 august 1947 - în România e adoptată o nouă reforma monetară.

Istorie și mai veche

22 augsut 1456 - a început a doua domnie a lui Vlad Țepeș în Țara Românească (până în noiembrie 1462)

6 august 1484 - începe asediul cetății Chilia, în timpul campaniei sultanului Baiazid al II-lea în Moldova (iunie-august 1484); cetatea e cucerită de invadatori în 14 august 1484.

22 august 1531, Petru Rareș e înfrânt de poloni - Bătălia de la Obertyn.

27 august 1588 - Tratat de comerț încheiat de Petru Șchiopul, cu Elisabeta, regina Angliei, prin intermediul ambasadorului Angliei la Constantinopol.

13/23 august 1595 - victoria armatelor munteno-transilvănene conduse de Mihai Viteazul (Bătălia de la Călugăreni, împotriva otomanilor)

În 19 august 1601 este asasinat Mihai Viteazul, în cortul sau din tabăra amplasată în apropierea orașului Turda (se pare că ordinul era „arestat sau ucis”).

15/26 august 1714: domnitorul Țării Românești, Constantin Brâncoveanu, și cei patru fii ai lui și ginerele au fost executați de turci prin decapitare (sultan era Ahmed al III-lea).

5 august 1746: domnitorul fanariot Constantin Mavrocordat desființează rumânia (iobăgia, cum era numită în Transilvania) în Muntenia.

20 august 1749 - a început domnia fanariotă a lui Constantin Racoviță în Moldova.

În 22 august 1785 e promulgată patenta de desființare a iobăgiei în Transilvania. În anul 1784 are lor Răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan, având ca scop desființarea șerbiei (șerbul avea pe atunci aproape statutulunui sclav). Datorită răsunetului european stârnit de răscoală, Curtea de la Viena, prin împăratul Iosif al II-la, emite ordonanța din 22 august 1785, prin care e suprimată șerbia. Desființarea definitivă a iobăgiei a avut loc abia în anul 1848.

La 28 august/9 septembrie 1804, un puternic incendiu a distrus o parte din București; atunci s-au luat primele măsuri de aliniere a străzilor orașului.

26 august 1826 - ultima execuție publică la București; pedeapsa cu moartea va fi desființată de Regulamentul Organic, în iulie 1831 (până în 1834, urmând apoi alte aboliri)

7 august 1858 - Convenția de la Paris. Pentru Principatele Române se prevedea un regim parlamentar și cenzitar și se desființau privilegiile marii boierimi.

8 august 1870 - a avut loc mișcarea antidinastică de la Ploiești, condusă de Alexandru Candiano-Popescu, numită și Republica de la Ploiești.

27 august 1877 - primul atac al trupelor române asupra redanului (lucrare simplă de fortificație) otoman din față redutei Grivița-1 din sistemul de apărare a Plevnei.

30 august 1877, asaltul armatei române asupra redutei turcești Plevna III, în timpul războiului pentru independența.

Evenimente alese aproape la întâmplare

7 august 1922, acțiunea grevistă a muncitorilor de la Fabrica de vagoane „Astra” din Arad.

5 august 1929, greva minerilor de la Lupeni.

31 august 1931 - Corneliu Zelea Codreanu a fost ales deputat.

29 august 1936 - Nicolae Titulescu este înlăturat de la conducerea Ministerului de Externe al României în urmă presiunilor cercurilor guvernamentale din Germania și Italia.

21 august 1965 - în urma adoptării unei noi constituții e proclamată Republica Socialistă România.

2 august 1969, Richard Nixon vine la București (primul președinte american care a fost în România)

În 3 august 1975 s-a încheiat vizita oficială (de două zile) efectuată de președintele american Gerald Ford în România.

1 august 1977, greva generală a minerilor din Valea Jiului (s-a încheiat în 3 august).

27 august 1989 - Marea Adunare Națională de la Chișinău a decis oficializarea limbii române și trecerea la alfabetul latin.

27 august 1990 - Parlamentul de la Chișinău a adoptat Declarația de Independență a Republicii Moldova.

Informațiile le-am cules de pe wikipedia; știind că pot apărea unele erori și acolo am verificat cele mai multe date, dar nu toate. În caz că am scris vreo prostie vă rog să-mi atrageți atenția.

Ecaterina Teodoroiu, eroina de la Jiu

- Înainte, băieţi, nu vă lăsaţi, sunteţi cu mine! A murit în clipa când se descoperea spre a îndemna ostaşii cu aceste vorbe.

Ecaterina Teodoroiu s-a născut la 14 ianuarie 1894, în comuna Vădeni, azi cartier în Târgu Jiu, în familia agricultorilor Elena şi Vasile Toderoiu. A început şcoala primară în satul natal şi a terminat-o la Târgu Jiu, unde învăţătoarea a înscris-o în catalog cu numele de Ecaterina Teodoroiu.

În condiţiile declanşării Primului Război Mondial, tânăra s-a înrolat într-una dintre primele unităţi de cercetaşe din Bucureşti, cohorta "Păstorul Bucur", condusă de către Arethia Piteşteanu.

În vara anului 1914 a revenit la Târgu Jiu, activând în cadrul cohortei de cercetaşi "Domnul Tudor". Din iunie până în august 1916, la decretarea mobilizării, Ecaterina s-a aflat din nou la Târgu Jiu, ajutând la îngrijirea răniţilor în cadrul aceleiaşi cohorte "Domnul Tudor", aflate sub conducerea lui Liviu Teiuşanu. Date fiind dăruirea şi angajamentul său, la începutul lunii octombrie 1916, Ecaterina a fost chemată la Bucureşti de către Regina Maria.

Pe 14 octombrie 1916, în timpul primei ofensive germane peste Munţii Gorjului, Ecaterina ia parte alături de populaţia civilă, cercetaşi şi o companie de miliţieni la luptele de la Podul Jiului, concurând la respingerea atacului unei companii bavareze inamice.

Pe 30 octombrie, în timpul ofensivei trupelor germane şi a retragerii trupelor noastre, ignoră orice risc şi-i duce de-ale gurii fratelui său Nicolae, sergent în Regimentul 18 Gorj. Răpus la finele întrevederii de explozia unui obuz, tânăra jură că îl va răzbuna.

La începutul lui noiembrie 1916, Ecaterina îi solicită colonelului Obogeanu, în comuna Dăneşti, să fie primită voluntară într-unul dintre regimentele de infanterie ale brigăzii. Ca urmare, ziua de 4 noiembrie o găseşte cu Compania a 8-a comandată de locotenentul Gheorghe Gheorghiţoiu în marş spre comuna gorjeană Răşina, pentru a ţine piept inamicului pe aliniamentul Târgu Jiu-Brătuia-Răşina-Peşteana. Aici are loc primul episod eroic al tinerei combatante, care, intrând în contact cu inamicul care încercuise compania, a reuşit o eschivă demnă de un cercetaş iscusit: le răspunde nemților pe limba lor că se predă dar pune arma la ochi și ucide câțiva soldați. Datorită gestului ei, care a creat derută în rândul inamicului, scapă de a fi luați prizonieri comandantul companiei, locotenentul Gheorghițoiu și 15 soldați.

Într-o altă împrejurare, relatată de colonelul Jipa, comandantul Regimentului 43/59, Ecaterina a căzut prizonieră împreună cu alţi camarazi, fiind dusă sub escortă spre Bumbeşti. Făcându-se noapte şi profitând de neobservarea santinelei, ea a scos un revolver pe care îl avea în sân şi, fără a avea un singur moment de ezitare, a împuşcat santinela. A scăpat cu o rană uşoară la piciorul drept şi s-a alăturat din nou regimentului său.

În luptele din 6 noiembrie 1916 din apropiere de Filiaşi a fost rănită de un obuz la ambele picioare, fiind evacuată la Bucureşti şi ulterior la Spitalul "Regele Ferdinand" din Iaşi. Cu prilejul vizitei M.S. Regina Maria, aceasta a recompensat-o cu 400 lei lunar, acordându-i totodată gradul de sublocotenent onorific, pentru a-i conferi autoritate în faţa trupei.

După ieşirea din convalescenţă, la 23 ianuarie 1917, Ecaterina a fost încadrată în Regimentul 34/59 Infanterie (cantonat la Codăeşti pentru refacere), în calitate de comandant de pluton în Compania a 7-a, comandată de sublocotenentul Mănoiu, pe care îl cunoscuse în spitalul de la Iaşi.

În ziua de 7 februarie 1917 s-a dus la Iaşi şi s-a prezentat M.S. Regina Maria, rugând-o să îmbunătăţească traiul soldaţilor din Regimentul 43/59 Infanterie. M.S. Regina a ascultat-o cu bunăvoinţă şi apoi a ordonat ca să i se pună în sanie 400 kg sare de bucătărie şi câteva mii de ţigări pentru soldaţi. Aceste daruri Ecaterina Teodoriu le-a împărţit personal la toţi soldaţii din regiment.

În ziua de 14 februarie, în urma unui denunţ anonim la Marele Cartier General cum că în cantonamentul Regimentului 43/59 Infanterie se găseşte o femeie, domnul colonel Lăzărescu, şeful de stat major al Diviziei a II-a a făcut o anchetă. Simţindu-se vizată prin această anchetă, Ecaterina Teodoroiu s-a prezentat în persoană domnului general Broşteanu, comandantul Diviziei a XI-a, şi i-a raportat situaţia sa.

Generalul Broşteanu ordonă efectuarea unei anchete; Ecaterinei i se permite să rămână: Purtarea sa a fost din cele mai morale.

Moartea Ecaterinei Teodoroiu

Pe 4 august 1917, Ecaterina a plecat împreună cu camarazii săi pe front, îmbrăcată în uniforma de sublocotenent şi echipată cu armă, raniţă, cartuşieră, grenade şi sacul cu pesmeţi. În pofida drumului anevoios, a mărşăluit alături de soldaţi, iar pe 20 august regimentul şi-a ocupat poziţiile în tranşeele de pe Dealul Secului.

Miercuri, 22 august 1917, la ora 21.15, unităţile române sunt atacate şi surprinse descoperite de unităţi din Regimentul 40 Rezervă german. Pe timpul retragerii, sublocotenenta Ecaterina Teodoroiu a fost izbită în cap de două gloanţe de mitralieră pe Dealul Secului-Muncel.

A fost înmormântată cu paradă pe 23 august 1917, în valea Zăbrăuciorului, lângă casa viei Apostoleanu, alături de căpitanul Dumitru Morjan, gorjean căzut la datorie cu o zi înainte, în fruntea Companiei a 6-a. La căpătâi i-a fost ridicată o mare cruce de stejar, de către comandantul Diviziei a XI-a.

La patru ani de la moartea Ecaterinei, pe 4 iunie 1921, osemintele Ecaterinei au fost deshumate şi transportate la Târgu Jiu, unde, pe 9 iunie, au fost depuse în cavoul din faţa Primăriei, în aşteptarea unui proiectat monument comemorativ. Sicriul eroinei a fost confecţionat din oţelul unor tunuri capturate de la inamic şi a fost depus într-o criptă betonată din faţa catedralei din Târgu Jiu. Ulterior, deasupra criptei a fost amplasat un monument din marmură.

Casa în care s-a născut Cătălina Toderoiu există şi azi, în Târgu Jiu, în ea fiind amenajat un muzeu dedicat tinerei eroine ce a căzut pentru Patrie în timpul primului război mondial.

Din Ordinul de zi nr. 1 din 23 august 1917

În timpul ciocnirii de ieri noapte pe Dealul Secului a căzut în fruntea plutonului său, lovită în inima-i generoasă de două gloanţe de mitralieră, voluntara Ecaterina Teodoroiu din Compania a 7-a.

Pilda rară a unui entuziasm unit cu cea mai stăruitoare energie, aceea pe care unii au numit-o cu drept cuvânt Eroina de la Jiu, şi-a dat jertfa supremă, lipsită de orice trufie, de orice deşartă ambiţie, numai din dragostea de a apăra pământul ţării acesteia cotropită de duşmani.

Ecaterina Teodoroiu a fost la înălţimea celor mai viteji apărători ai ţării sale şi i-a întrecut prin puterea cu care înfrângând slăbiciunea femeiască a ştiut să dovedească vigoarea bărbăţiei de trup şi de suflet şi calităţile întregi ale unui ostaş îndrăzneţ, neobosit şi plin de entuziasmul de a se face folositoare cu orice preţ. […]

Pentru dragostea-i de ţară, pentru simţu-i rar al datoriei, pentru energia şi avântul cu care şi-a împlinit ceea ce socotea misiunea ei, până la jertfa supremă, o citez la ordin de zi pe Regiment, dând-o ca pildă tuturor ostaşilor.

Nota

În general, legenda creată în jurul Ecaterinei a dat naştere multor neconcordanţe; se pare că, pe alocuri, mitizarea a luat-o înaintea faptelor.

Numele de familie al eroinei: potrivit certificatului de naştere (redat de Ion Mocioi, cel mai apreciat monograf al Ecaterinei), acesta e Toderoiu - Cătălina Vasile Toderoiu. În scrisori, rapoarte, ordine, memorii apar însă mai multe variante: Toderoiu, Teodoroiu, Toderiu, Teodoriu. Contemporanii au receptat, deci, diferit numele de familie al fetei, iar noi redăm întocmai variantele, menţionând că însăşi Cătălina a ortografiat pe nişte cârţi poştale şi albume gen oracol de liceu când Lili Toderoiu, când Lili Teodoroiu. Schimbarea numelui şi a prenumelui a intervenit, se pare, în timpul şcolii, tânăra din Vădeni fiind prezentă în documentele militare şi cu numele vechi, şi cu numele consacrat, şi cu alte forme intermediare.

Vârsta tinerei reprezintă o altă sursă de inadvertenţe: născută la 14 ianuarie 1894 (potrivit aceluiaşi certificat de naştere), Ecaterina ar fi avut, deci, 23 de ani la momentul sacrificiului suprem pe câmpul de luptă. Cu toate acestea, în numeroase documente ale timpului e prezentată drept o „copilă”, iar generalul Ernest Broşteanu notează – vom vedea – că Ecaterina nu are decât etatea de 17 ani. În plus, luând ca referinţă datele oferite de acelaşi Ion Mocioi, doar fratele cel mai mare, Nicolae, a murit pe front în 1916, trimiterile Ecaterinei la activitatea de front a tatălui şi a celorlalţi fraţi fiind voit mistificate.

Surse info: historia.ro, wikipedia.org, enciclopediaromaniei.ro

Sursa foto: ro.wikipedia.org