În
calendarul Gregorian, luna februarie este a doua și este cea mai
scurtă (e numită și „Fratele cel mic al lunilor anului”); are
28 de zile în mod obișnuit, 29 de zile în anii bisecți (din patru
în patru ani, altfel spus), iar celelalte luni din an au câte 30-31
de zile.
Numele
lunii e de origine latină: Februarius,
de la februum, care înseamnă/reprezintă mijloc de purificare,
ofrandă, obiect folosit la ritualul purificării (scrie pe
wikipedia). Această lună era închinată, de romani, zeului
subpământean Februs. Ritualul curățirii se făcea în fiecare an
la 15 februarie.
În
folclorul românesc, luna februarie e numită Făurar,
de la „faur” – era timpul când se ascuțeau uneltele pentru
începutul muncilor agricole. Luna februarie este luna în care
„iarna începe să moară” și primăvara prinde putere, așa că
oamenii se pregăteau pentru sezonul agricol.
Superstiții
despre vreme
Dacă
nu e îngheț, e semn de mană în timpul anului. Dacă apa
curgătoare e caldă, urmează ger năprasnic. Dacă nu vin ninsorile
și viscolele, vor apărea la Paște. Dacă tună, vara vor fi
furtuni cu grindină.
Despre
luna februarie se spune în folclor că este o lună
capricioasă
și nemiloasă, pentru că temperaturile fluctuează de la o zi la
alta; noaptea îngheață tot, ziua se dezgheață. Ar fi așa
„răutăcioasă” din cauză că a primit mai puține zile față
de celelalte luni ale anului.
Sărbători
religioase importante
2
februarie.
Întâmpinarea
Domnului
– prăznuirea are loc la 40 de zile după nașterea lui Hristos
(Crăciun). Mântuitorul este dus la Templu de părinții lui
„lumești”, Fecioara Maria și dreptul Iosif, pentru împlinirea
Legii, care prevedea că orice întâi născut de parte bărbătească
să fie afierosit (dedicat)
lui
Dumnezeu în a 40 a zi de la naștere. În acest moment se făcea și
curățirea mamei.
Există obiceiul ca la 40 de zile după
ce naște, mama creștină să ducă pruncul la biserică, și
amândoi sunt binecuvântați în cadrul unui ritual specific.
În anul 494, papa Gelasiu a introdus
această sărbătoare la Roma, înlocuind vechea sărbătoare păgână
a Lupercaliilor de la începutul lunii februarie, când aveau loc
procesiuni în jurul orașului, cu făclii aprinse, în cinstea
zeului Pan, care era numit și Lupercus – ucigătorul lupilor sau
ocrotitorul turmelor împotriva lupilor. Sărbătoarea s-a
generalizat începând cu anul 534, când împăratul Justinian a
schimbat data sărbătorii de la 14 februarie la 2 februarie (40 de
zile de la 25 decembrie,
noua dată a sărbătoririi Nașterii Domnului (sursă:
crestinortodox.ro)
10 februarie. Sfântul
Sfințit Mucenic Haralambie. Sfântul Haralambie a trăit în
secolul al II-lea; a fost episcop al cetății Magnezia din Asia
Mică. Tămăduia oamenii și animalele fără să ceară plată și
lumea l-a făcut sfânt. Se spune că e patronul ciumei – ținea
ciuma legată și o slobozea numai când oamenii își pierdeau
credința.
Tradiții
și superstiții de Sfântul Haralambie
Înainte de răsăritul soarelui,
femeile coc un colăcel, îl rup în patru bucăți pe care le aruncă
în cele patru vânturi. Pentru protejarea vieții și a gospodăriei
se stropesc grădinile și vitele cu apă sfințită; în această zi
nu se înjugau boii.
Se face pomană pentru cei care nu au
murit de „moarte bună”. Se duc la biserică grâu curat, colaci
și colivă – boabele de grâu sfințite se dau vara la păsări,
ca să nu le atingă boala; din colaci, oamenii mănâncă atunci
când sunt bolnavi; pomii se ung pe tulpini cu colivă sfințită, să
nu se usuce în timpul verii.
Se crede că dacă plouă în această
zi, atunci ploaia va continua timp de 40 de zile.
Sărbătoarea se ține de cei care vor
să aibă parte de cai buni, sănătoși, de cei care vor să nu le
șchiopăteze vitele sau să le mănânce lupii; se ține și pentru
câmpuri, să nu distrugă recoltele gândacii și viermii.
O tradiție românească veche (și
uitată) se referă la „cămașa ciumei”, care era țesută
din cânepă, conform unor ritualuri, și se presupunea că apără
de molimă.
https://www.fotostefan.ro/camasa-ciumei-leac-pentru-molime-expozitie-la-mtr-bucuresti/?unapproved=142028&moderation-hash=94ff63e786b19ef3e11c560616aaee4c#comment-142028
24 februarie. Întâia
și a două aflare a capului Sfântului Ioan
Botezătorul.
Sărbători mai puțin importante
(după cum sunt marcate în calendar) și tradiții
1 februarie. Sfântul Trifon
(Trif Nebunul) e un sfânt care apăra viile și livezile de omizi,
viermi, lăcuste și gândaci. Dimineața, oamenii mergeau la
biserică și luau agheasmă făcută special și stropeau viile,
livezile și grădinile. Femeile dau de pomană câte o strachină de
mălai cu speranța că insectele vor mânca mălaiul și vor lăsa
culturile. Erau și interdicții de la muncă pentru cei care voiau
protecția sfântului.
Legenda spune că e numit Trif Nebunul
pentru că a speriat-o pe Maica Domnului când aceasta mergea spre
biserică la 40 de zile de la nașterea lui Isus.
2 februarie. Ziua Ursului.
Târcolitul viilor. În Ziua Ursului vremea rece se confruntă cu cea
caldă – oamenii puneau schimbarea vremii pe seama comportamentului
ursului, numit Martin. Pentru a câștiga bunăvoința uriașului,
oamenii așezau bucăți de carne sau vase cu miere pe potecile
preferate de acesta. Se credea că puterea ursului putea fi
transferată asupra oamenilor – mai ales asupra copiilor – dacă
se ungeau în această zi cu grăsime de urs. Sperioșii erau
tratați, tot azi, prin afumare cu păr smuls dintr-o blană de urs.
1-3 februarie. Martinii de Iarnă.
11
februarie. Sfântul Sfințit Mucenic Vlasie Episcopul.
Vracii;
Vlasii; Moarte de mucenici.
Sfântul
Mucenic Vlasie a trăit pe vremea împăratului Dioclețian și a
fost episcop în cetatea Sevastia. A avut viață
fără
prihană și a făcut numai fapte bune. A fost prigonit pentru
credința în Hristos și s-a retras în pustie, unde a trăit în
post și rugăciune. A fost trădat de un vânător, a fost prins și
supus la cazne. Văzându-l în temniță,
în suferință și plin de sânge, șapte femei și doi copii au
îmbrățișat credința creștină, arătând multă râvnă în
slăvirea lui Hristos. Pentru puterea credinței lor au fost
decapitați toți, alături de sfânt, primind împreună
cu
acesta moarte de mucenici.
Tradiții
și superstiții de Sfântul Vlasie
Sfântul
este protectorul femeilor gravide.
Se
întorc păsările migratoare, li se deschide ciocul și încep a
cânta.
Sărbătoarea
e respectată de agricultori – pentru prevenirea stricăciunilor
aduse recoltelor de păsările pădurii. Cine a pierdut ceva sau cine
vrea să nu rămână fără parale în pungă se roagă
sfântului
azi și își recuperează paguba. Rugăciunile adresate sfântului
apără de boli și alte rele.
24
februarie. Dragobetele.
26 februarie. Sfântul Porfirie
(Porfirie din Gaza). Sâmbăta morților - Moșii de iarnă.
Sfântul Porfirie s-a născut la
Tesalonic, din părinți bogați. Era mare iubitor de oameni
nevoiași. La vârsta de 25 de ani și-a împărțit averea săracilor
și a ales drumul călugăriei; a trăit un timp într-o mânăstire
din Egipt, după care a plecat la Ierusalim, unde i s-a dat în pază
lemnul Crucii, apoi a fost trimis în Gaza, unde a reușit să
distrugă mai multe altare păgâne, închinate zeilor romani, și în
locul fiecărui altar dărâmat a pus să se ridice o biserică. A
trecut la cele veșnice în anul 420.
Numele Porfirie este un foarte vechi
nume grecesc, rar întâlnit astăzi, și s-ar traduce prin „cel
născut în porfiră sau purpură”.
Sâmbăta morților. Se face
pomenirea morților, pentru că Biserica nu vede în moarte sfârșitul
existenței omului, ci îi numește „adormiți” pe cei trecuți
în viața de dincolo (adică sunt într-o stare din care pot fi
treziți); nu vorbește de trecere într-o stare de neființă ci de
trecere dintr-un mod de existența în altul. Isus, când a ajuns la
casa lui Iair a cărui fiică în vârstă de numai 12 ani murise, a
spus: Nu plângeți, n-a murit, ci doarme. (Luca 8:52)
Moșii de Iarnă. Cuvântul
„moși” vine de la „strămoși” și face referire la oamenii
adormiți. Sărbătorile consacrate celor adormiți se numesc tot
„moși”. Pe tot parcursul anului, în spațiul religios românesc
există 20 de zile de Moși – exemple: Moșii de primăvară
(Măcinici), Moșii de vară (sâmbăta dinaintea Rusaliilor), Moșii
de toamnă (prima sâmbăta din noiembrie), Moșii de iarnă
(sâmbăta dinaintea Duminicii lăsatului de sec de carne). Moșii nu
au dată fixă.
Sărbătoare de la alții, adoptată
și în România
Zile
dedicate internațional
12
februarie: Ziua Darwin; ♦ 13 februarie: Ziua mondială a
radioului (oficiala ONU din 2011); ♦ 15 februarie: Ziua
internațională a demonstrațiilor pentru pace; Ziua bomboanelor de
tip jeleuri; ♦ 16 februarie: Ziua înveselirii persoanelor
morocănoase; ♦ 17 februarie: Ziua internațională a pisicii în
Europa; Ziua actelor de bunătate; ♦ 19 februarie: Ziua ciocolatei cu mentă;
♦ 20 februarie: Ziua mondială a Justiției Sociale
(oficiala ONU); ♦ 21 februarie: Ziua oficială a limbii materne;
♦ 22 februarie: Ziua internațională de susținere a victimelor
crimelor (din 1990); ♦ 22 februarie: Ziua pisicii în Japonia; ♦
26 februarie: Ziua spunerii basmelor.
