Tradiția spune că Iepurașul aduce
ouă colorate de Paști sau le ascunde - sau aduce daruri? Oricum, Iepurașul
ceva nu canarul.
Cu
această ocazie am constatat că nu am un iepuraș de pluș. Am
pisică, broccoli, cățeluși, hipopotami, chipmunk, șoricel,
urs, gărgăriță, miel, ștrumfi; am și un liliac
(se pune, chiar dacă l-am făcut eu) - chiar și un clovn - dar nu
și iepuraș. Hm. Ok, nu contează pentru că aici e vorba despre un
ou gigant de ciocolată și șapte ouă de găină.
Oul
gigant nu e făcut de ciocolată, e făcut de cineva, din ciocolată
(nu cineva e din ciocolată, ci „materialul” pentru ou).
Cineva
acesta a turnat mai multe ouă din ciocolată, dar numai unul a ajuns
la mine - și, ca de obicei, a avut și surpriză: o mașinuță
„hopa-mitică”; adică... nu pică-n fund și se ridică, ci se
dă peste cap atunci când întâlnește un obstacol. Șapte cm lungime are mașinuța și aproape șapte lățime. E demențială!
Am râs cu atâta poftă încât mi-au dat lacrimile, și nu mă mai
săturam s-o lovesc de obstacole. Cu cât are viteză mai mare cu
atât se rotește mai mult (am un filmuleț cu mașinuța dându-se
peste cap dar nu mă pricep să-l transfer pe blog pentru că nu știu
ce program trebuie să folosesc pentru a fi acceptat fișierul pe
blog). N-aș fi știut care-i treaba cu mașinuța dacă, împingând-o
pe parchet, cineva nu i-ar fi pus „stop” cu piciorul și lovind
pantoful mașinuța a început să se dea peste cap. Atâta mi-a
trebuit! Vreo 20 de minute nici n-am mai făcut altceva.
Păsările
sunt fotografiate în 23 aprilie. Era o înghesuială foarte veselă
în teiul
fără frunze
(acum are frunzulițe). Doi guguștiuci
și-o trupă de porumbei așteptau, pe crengi, să le dau grăunțe.
Abia am reușit să „prind” doar patru dintre păsări (celelalte
„ieșeau” din raza obiectivului sau zburau spre pervaz, unde
dădeau de mine la fereastră și zburau care-ncotro. E o „bătaie”
teribilă între guguștiuci
și porumbei! Porumbeii sunt tupeiști; unul dintre guguștiuci e
tare timid iar cel care are curaj și „se dă” la porumbei nu le
poate face față la toți - îl ajut cât pot, dar în final renunță
și el. Abia mai apucă guguștiucii să ciugulească. M-am străduit, din nou,
să fotografiez Luna. Avea halou și îi lipsea un „arc de cerc”
până să devină Lună plină, în 27 aprilie. În
seara zilei de 19 aprilie, pe la ora 19:30 îmi savuram țigara în
balcon când am dat cu ochii de cer. Am lăsat pipa și-am luat
telefonul. Am fotografiat cam „în orb” pentru că lumina
soarelui era încă puternică peste marginea norilor.
În
16 aprilie de dimineață plimbam cățelul și într-o zonă unde,
de regulă, unii aruncă ce nu le mai trebuie prin casă și unde,
de ceva timp, abia mai crește iarba (și câte păpădii erau
cândva în zonă! Până să înceapă bipezii să-și arunce
resturile acolo), am descoperit floricelele din imaginea de mai jos. M-am gândit că-s panseluțe, dar nu-s, deși seamănă (sau poate
sunt un soi de panseluțe, nu știu). Erau singurele de pe acolo și
era prima dată când le vedeam (și nu e că nu le-am observat în
anii din urmă). După câteva zile am observat că era plin de ele
la vreo trei-patru metri distanță, pe o pantă (Desigur! De ce să
le fi fotografiat?! Am o scuză: erau în pantă, aveam cățelul, era
mai dificil. Adevărul e că nu m-am gândit să le fotografiez,
mulțumită că le-am văzut).
Am
„cules” și câteva imagini cu zăpada din 7 aprilie, în jurul
teiului (la baza lui, printre ramuri și cu păsări pe ramuri, mai
spre seară):
Aici
închei ceea ce imaginez a fi o scurtă retrospectivă a lunii
aprilie.
(punctele
portocalii din imagini sunt acolo pentru a „marca” locul unde
sunt porumbei și guguștiuci). 😊
