Dacă doresti să
participi ,publică într-un articol pe blogul tău, o imagine sau un clip pe
care tocmai le-ai "vazut in oglinda ta" (poate fi si cea
retrovizoare) si inscrie articolul la Reflexii in oglinda.
*** *** *** *** ***
Steaua şi Nufărul
Cu multe, multe Luni in urma, cand Pamantul era tanar si
iarna nu exista, si totul parea intr-o vesnica primavara, cand violetele,
trandafirii si toate florile infloreau tot timpul anului si pasarile cantau zi
si noapte, o Stea foarte stralucitoare strabatea Cerul privind catre Pamant, la
frumusetea locului dar mai ales la copiii care alergau in canoele lor,
alunecand pe oglinda lacului, si râdeau cristalin. Si si-a dorit Steaua sa
ajunga si ea acolo, sa fie iubita de copii.
S-a transformat Steaua intr-o pasare frumoasa si a coborat planând
deasupra arborilor, dar nu stia ce forma sa aleaga pentru a fi iubita de copii.
A luat apoi forma unei fecioare stralucitor de frumoasa si a intrat in visul
unui tanar care dormea singur in cortul lui.
“Tinere viteaz, sunt o Stea care a parasit Cerul pentru a
locui pe Pamant. Minunate sunt lucrurile de pe Pamant! Sunt florile, sunt
pasarile, sunt râurile si lacurile, dar cei mai frumosi sunt copiii! Intreaba
batranii, ce forma ar trebui sa aleg pentru a fi foarte iubita de copii?” a
grait Fata in visul tanarului, apoi a plecat.
Cand s-a trezit, tanarul a iesit din cortul său si a vazut
Steaua stralucitoare luminand deasupra arborilor. In zori i-a cautat pe
inteleptii tribului său si le-a povestit visul. Apoi, cand noaptea a coborat
din nou, tanarul dormea iar singur in cortul lui. Steaua a luat infatisarea
fetei frumoase si a intrat din nou in visele lui. El i-a spus ca ar trebui sa
caute un loc in varful copacilor uriasi sau in inima florilor, pentru ca asa
copiilor le-ar placea. Fata l-a ascultat cu atentie si a plecat.
Devenita iar Stea ratacitoare pe Cer, cautand o forma, s-a
strecurat in frumosul Trandafir de munte, dar era atat de ascunsa intr-un loc
izolat incat copiii nu au vazut-o. S-a dus apoi in prerie, sa locuiasca in firele
de iarba, dar copiii erau atat de speriati de uriasii bizoni incat nu veneau până
acolo. A cautat sa se aseze pe un vârf de stâncă inalta, sa se intinda in
muschi, dar copiii nu puteau urca până acolo.
In final, Steaua s-a hotarat: “Voi trăi pe suprafata
lacului! Cât e ziua de lunga copiii se joaca in canoe si ma vor vedea
reflectata in valuri si ma vor iubi!”
A coborat pe lac si s-a dizlovat in frumusetea unei minunate
flori.
Cand copiii s-au trezit dimineata si au alergat la ţărm au
vazut sute si sute de flori albe, ca niste cupe de crin, plutind pe suprafata
apei. Si erau atat de frumoase florile incat, pe loc, Steaua stralucitoare si-a
gasit loc in inima fiecaruia dintre ei.
Fericiti, copiii au urcat in canoele lor si, repezindu-se
incoace si incolo, adunau florile si se strigau unii pe ceilalti, râzând
cristalin si chiuind; “Oh, cât de mult iubim nuferii!”
Legenda nativ americana
culeasa de Frances Jenkins Olcott (1917)
