2025-03-25

Dilema lui Heinz, de Lawrence Kohlberg

Lawrence Kohlberg (25.10.1927-17.01.1987) a fost un psiholog american care a creat Stadiile de dezvoltare morală avansate. In studiile sale s-a folosit, exemplificativ, de povești precum cea pe care o relatez mai jos (poate nu tocmai cu fidelitate) și care e cunoscută cu titlul Dilema lui Heinz (1950), prin care psihologul încearcă să arate felul în care indivizii își justifică acțiunile dacă s-ar afla in dileme morale similare:

Asculți glasul inimii sau al creierului?
Soția lui Heinz era pe moarte. Exista un singur medicament care ar fi putut să o salveze. Era un medicament descoperit recent de un farmacist din oraș. 
Producția medicamentului era scumpă și farmacistul cerea de zece ori prețul de producție. El a plătit 200 de dolari pe substanța activă și cerea 2000 de dolari pentru o doză mică de medicament.

Heinz a împrumutat bani de la toți cunoscuții săi, dar a reușit să adune numai jumătate din sumă, 1000 de dolari. I-a spus farmacistului că soția lui moare și l-a rugat să îi de-a medicamentul pentru suma strânsă, urmând să-i plătească diferența mai târziu. Farmacistul a fost categoric: Nu; eu am descoperit medicamentul și intenționez să fac bani pe seama acestuia.

Heinz, disperat, a spart laboratorul farmacistului și a furat medicamentul care ar fi salvat-o pe soția lui.

Ar fi trebuit să facă Heinz asta? De ce da sau de ce nu?

Dilema lui Heinz e un exemplu folosit frecvent în etică și morală și, in aceeași idee, există și alte versiuni: dilema feroviarului sau dilema prim-ministrului - aceasta din urmă e ecranizată in primul episod din serialul Black Mirror.

Teoria lui Kohlberg arată că justificarea pe care o oferă fiecare participant la un test despre etică și morală este importantă. Și, dintr-un punct de vedere teoretic nu contează ce ar fi trebuit să facă Heinz.

Sursa foto: https://pixabay.com/users/mohamed_hassan-5229782/

4 comentarii:

  1. Te hace pensar. Te mando un beso.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sí. Y nos hace desear no acabar en situaciones así. 😊
      Te mando un beso.

      Ștergere
  2. Ce surprinzator subiect! Nu prea citit astfel de scrieri. Insa un comportament empatic ne-ar scuti de multe dileme si ar face lumea mai frumoasa. Acum, declansandu-se un moment de introspectie, as zice ca nu prea mi-au placut astfel de teoretizari care se straduie sa justifice comportamente. De multe ori chiar as vrea sa stiu cat costa multe din studiile ce apar pe piata. Insa mai mult decat atat mi-ar placea sa citesc despre evaluarea efectelor lor si justificarea cercetarii. (In)utilul pentru noi, cobaii tuturor experimentelor posibile si imposibile!
    Multumesc pentru postare, Diana draga si scuza un comentariu cam paralel. M-am uitat pe Wiki la Lawrence Kohlberg si spasit recunosc ca desi nu m-a impresionat ideea: "Modelul stadial de dezvoltare morală", citind care este nivelul 1, imi suna oricum cam sinistru...
    Cam complicat cu teoretizarile astea si nu promit sa bat cararea...😃
    Pup si seara buna. De maine intru din nou la MFC. Administrativele nu sunt gata, dar sunt totusi multumita cu ceea ce am facut!😃
    ❤️😘

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Evident că empatia ne-ar scuti de multe neplăceri. 😊
      Psihologii (nu doar ei) încearcă să înțeleagă cum funcționează omul, creierul uman, și schițează unele linii generale. Teoria lui L.K. e criticata, și completată, așa cum și el a pornit de la unele idei ale altui psiholog, J. Piaget, care a pornit de la lucrări ale înaintașilor și tot așa... Acel nivel 1 se referă la om când e la vârsta bebeluș și un pic mai mare. Stadiile respective sunt gândite pe grupe de vârste - gen cum evoluează comportamentul pe măsura înaintării în vârstă (și factorii care influențează comportamentul). In baza unor astfel de teorii, cândva, copiii nu au mai fost spânzurați pentru anumite fapte, iar azi minorii sunt considerați a avea discernământ diminuat și nu pot fi pedepsiți penal decât în anumite condiții, și nu pot încheia de capul lor orice act civil. Datorită aplicării in practică a unor astfel de teorii s-au întâmplat și alte lucruri bune.
      Psihologii, psihiatrii, alții își pot dezvolta studiile cu pacienții pe care îi tratează, nu neapărat cu sume de bani de la guverne sau alții. Dacă aceste studii sunt inutile sunt inutile și textele numite de dezvoltare personală (unele scrise de psihologi). Aceștia cum își formează părerile? Citind lucrările celor considerați cei mai buni in domeniu (in cazurile fericite). Ar fi jale ca vreun autor să dea ca axiomă ceea ce i s-a potrivit lui, ceea ce a constatat numai cu privire la el.
      Hm. Teoria interacționează cu practica; criteriul de verificare e prin aplicarea ei în practică. Nu zic că psihologia nu-i teorie (departe de mine ideea), dar atunci ideea unei "lumi de dincolo", extratereștrii, ființele spirituale din ceruri etc. sunt... teorii sau doar presupuneri?

      Nici eu nu am terminat cu administrativele. 😊 Mă voi gândi la ele mai încolo.
      Mulțumesc, Suzana dragă! 😘💗 Noapte bună, zi frumoasă! Pupici!

      Ștergere

Va multumesc pentru ca sunteti aici. Comentariile scrise dupa trei zile de la data publicării articolului vor fi moderate. Multumesc pentru intelegere.