miercuri, 30 noiembrie 2022

Soricelul Bo. Mascota de Advent

Am cumpărat „șoricelul Bo” pe la mijlocul anilor 1990 dintr-un butic aflat în nu mai știu ce stație de metrou – în București, nu în New York City. L-am văzut în ziua când tocmai plecam din București și după ce ne-am cumpărat biletele de tren nu ne-au mai rămas prin buzunare decât monede. Prețul șoricelului nu mi-l amintesc, dar știu că nu aveam suficiente monede pentru a-l achiziționa. Asta a fost. Am ajuns la Brașov și în ziua următoare am luat la pas cât de multe buticuri am aflat pe unde sunt. Nicăieri n-am găsit un așa șoricel! Ce-a rămas de făcut? Să urc în tren, să cumpăr șoricelul, și să revin la Brașov cu următorul tren. Zis și făcut – am plecat singură, cu un tren mai de dimineață, am găsit gaura de metrou și buticul, am cumpărat șoricelul – era ultimul rămas și codița era cam ciudată, dar l-am luat; l-am prins pe rucsac și m-am refugiat în gară, în așteptarea trenului care urma să mă ducă acasă.

Am ajuns acasă obosită dar fericită că de rucsacul meu atârna șoricelul mult dorit (hamster negru, vreau să zic - ce dacă al meu are coada lungă?). 😊

Bonny, cățelușa pe care o aveam atunci, m-a întâmpinat așa cum știa ea: a alergat din ultima cameră, adunând covoare, și a sărit cu lăbuțele din față pe mine, dând din tot corpul ca și cum ar fi fost toată o coadă. La un moment dat se oprește – ținându-mă cu labele din față ca într-o îmbrățișare - și tot adulmeca spre spate, unde era rucsacul. Își pierde interesul pentru mine, trece la spate și agață șoricelul cu colții ei – voia șoricelul la fel de mult ca mine! Daaar! Când a strâns de el s-a auzit un sunet ascuțit, foarte puternic. Bonny a sărit într-o parte și a început să latre ca la intruși; eu am sărit în cealaltă parte, aruncând rucsacul din spate. Și eu, și Bonny, ne-am apropiat ușor de șoricel – l-am apăsat pe burtă și iar a țipat! Bonny lătra, eu râdeam în hohote și nu puteam explică asistenței care se ivise de ce facem atâta gălăgie – așa că am mai apăsat o dată burta șoricelului. Bonny a început să latre, asistența s-a dat câte un pas în spate, iar eu, în genunchi lângă rucsac, râdeam cu lacrimi, gândindu-mă (nu mă întrebați cu ce!) cum de nu mi-am dat seama că șoarecele are în el o „pompiță” care-l face să chițăie la apăsare?! Dacă apăsam pe el, din greșeală, în compartimentul în care eram când am venit? Aș fi sărit de fund în sus și cred că nu doar eu.

Din acea zi Bonny a vrut ca șoricelul să fie al ei. Cum să-i refuz cățelușei această plăcere?A devenit jucăria ei preferată. Ea, care făcea bucățele mici-mici (toca, efectiv) orice prindea în dinți cu șoricelul acesta s-a jucat finuț. Sigur că i-a ciufulit blănița, și-l spălăm aproape zilnic, da-i plăcea să-l chițăie de numa’! Îl strângea între fălci, șoarecele chițăia strident, ea-l arunca, alerga în jurul lui lătrând, apoi iar îl lua și-l chițăia. Evident că nu-i lăsăm șoarecele tot timpul – aveam vecini și pe atunci! Oriunde ar fi fost, orice ar fi făcut, când apăsam șoarecele pe burtă Bonny alerga de nebună prin casă, deschizând toate ușile care-i stăteau închise (știa să apese clanțele) și se înființa lângă mine. Lua cu bucurie jucăria și-și găsea un colțișor în care să o molfăie – renunțase, la un moment dat, să apese prea tare și șoricelul nu mai țipa disperat, ci doar sunete slabe scotea. Nu, nu se stricase – la fel de tare chițăie și azi, dar nu l-am mai apăsat pe burtă din anul 2000, când a murit Bonny. L-am apăsat zilele acestea, când m-am hotărât să fie mascota pentru Adventul fotografic (cine vrea să se joace trebuie să acceseze link-ul, pentru indicații).

Mai este un concurs-joc: Ornamente de brad.

Vi-l prezint pe Bo, șoricelul-breloc-mascotă, în ziua Sfântului Andrei.

soricel blanos negru, breloc

Așa s-a nimerit, pentru că nu am vrut să-l prezint fix în prima zi din calendarul de Advent, când el trebuie să prezinte tricolorul.

Sănătate și bucurii celor care poartă prenumele Sfântului Andrei!

28 de comentarii:

  1. Realitatea bate filmul. Sincer, nu am vazut vreo jucarie care sa-mi provoace o asemenea dorinta, chiar daca brelocuri simpatice am mai luat. O poveste intreaga si o jucarie simpatica. Ideea mascotei inca nu e, asa ca probabil nu voi participa. Arata... pufos si curios soricelul. Nu ma mira ca ti-a placut atat de mult.
    Sper ca ai avut o zi frumoasa, Diana draga! Pupici si seara buna. 😘❤️
    Eu am trei postari de facut asa ca inchei aici.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Probabil ca am tare din copilarie, cand tot ce-mi placea primeam; nu-mi placeau prea multe in mod deosebit - spre norocul parintilor si a doi unchi - dar si cand imi placea ceva! In general nu am avut si nu am pretentii de genul "vreau aia" dar si cand se aliniaza piticii! Oh! 😊
      A fost o zi plina si a fost frumoasa, multumesc de gand, Suzana draga! ❤
      Mmmm. Incep sa cred ca ai descoperit perpetuum mobile si nu i-ai facut buton de oprire! Esti fantastica! Incepusem sa simt un fel de epuizare urmarind lucrarile tale complexe, pentru ca-mi imaginam intregul proces de creatie, de punere in practica a ideilor! 😊
      Pupici! 😘 ❤ Zi frumoasa!
      La multi ani Romania!

      Ștergere
  2. Si nu ne arati cum chitaie soricelu' ? Daca tot ne-ai povestit asa cu drag, ca am citit cu sufletu' la gura !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Iti multumesc pentru compliment, Veve!
      De inregistrat, il pot inregistra, dar nu pot plasa inregistrarea pe laptop - am cateva filmulete pe care le-as fi postat, dar nu stiu de ce fotografiile din telefon pot fi transferate pe laptop si filmuletele nu... :-(

      Ștergere
  3. Am trăit fiecar rând/cuvânt din prezentarea șoricelului Bo la cote maxime. M-am simșit de parcă eram acolo cu voi și parcă te vedeam aevea la prima întâlnire dintre Bonny și Bo.
    Șoricelul, pardon, hamsterul Bo e atât de drăgălaș că nu are cum să nu fie iubit de toți, chiar merită un drum doar pentru el.
    O să-l urmăresc cu drag pe parcursul acestui advent fotografic.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Iti multumesc, Niko, pentru cuvintele din acest mesaj! Vreau sa-l duc pe Bo intr-o "excursie" de 24 de zile! 😊 Imi doresc sa reusesc!
      Avand si tu doi catelusi sunt convinsa ca reusesti sa-ti imaginezi usor astfel de intalniri. Sufletelele acestea se bucura la fel de tare si daca nu ne-au vazut cinci minunte! 😊

      Ștergere
  4. Oi amiga, Diana!
    Como sempre, é um texto maravilhoso, ah! Amei o Bo e ele é muito lindo. Linda foto!

    Desejo-lhe um feliz e abençoado mês de Dezembro com muita paz e saúde.

    Beijinhos 🌷

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ola!
      Obrigada, querida Fátima!
      Desejo-te o mesmo! Saúde, paz, alegria!
      Beijinhos 💐

      Ștergere
  5. Foarte simpatic! Se tine bine ca sa zic asa. :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Haha! Ca bine zici! 😊 Nu m-am gandit la "varsta" lui. Multumesc!

      Ștergere
  6. M-a amuzat tare povestioara ta, mi-am imaginat tot spectacolul, cu tine râzând cu lacrimi1 :D
    Zi frumoasă, Diana!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ma bucur sa stiu ca te-ai amuzat! 😊 Scriind, m-am mai distrat si eu pe tema. 😊
      Iti multumesc, Potecuta! Zi frumoasa si la tine!

      Ștergere
  7. La mulți ani, dragi Români! La mulți ani, dragă Diana!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. La multi ani, Romania!
      La multi ani, Zuzu draga! Multumesc!

      Ștergere
  8. Buna BO!!!! Ma bucur sa te cunosc si abia astept sa descopar filele calendarului advent pe care le vei umple anul acesta.
    Am citit cu mare drag povestea lui si m-am bucurat de amintirile tale minunate! Mi-am imaginat-o pe Bonny, in actiune, mai ales ca acum ai pus pozele si am putut sa o vad cum aratain realitate. :D
    Sa stii ca si Dodo si mai nou si Kouki, se poarta cu unele jucarii cu foarte mare grija. :)
    Imbratisari cu drag :*!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Buna, Rux! Pe Rukkusu am intalnit-o deja,, si pe Martinel si pe Cerbul de aur! Abia astept sa-l intalnesc pe Kouki! Stiu din sursa sigura ca si el e foarte prietenos. 😊
      As vrea eu sa umlu toate filele, dar cand o aud pe partenera de joaca bomanind ca-i timpul scurt si nu-mi poate asigura un cadru elegant... ce sa fac?
      Pana la acest soricel nimic nu scapa intreg daca nu era cineva pe faza - si la fel si avand soricelul. 😊
      Imratisari cu drag! ❤

      P.S. E singura poza cu Bonny pe care o am... Nu-i placea sa fie fotografiata si se "incorda" sa scape. :))

      Ștergere
    2. Unde văd și eu poza cu Bonny?

      Ștergere
    3. ❤️
      Bo si partenera de joaca - ne sustinem sa umplem paginile :D hihih.
      E o poza cu atat mai pretioasa :* Si ce poza :D
      Pupic

      Ștergere
    4. Pe bara laterala din dreapta blog ("Dincolo de Curcubeu") - de aici, deruland un pic spre final pagina ar trebui sa vezi poza (e prima dintre cele de acolo)

      Ștergere
    5. Multumesc Diana. I-am vazut acum pe toti.

      Ștergere
    6. Cu placere, Niko!
      Sunt mult mai multi, dar nu am poze cu toti. 😊

      Ștergere
    7. Rux, acum observ ca ce am scris pentru tine a ajuns in... neant - greseala mea ca nu am asteptat sa vad raspunsul pulicat. :(

      Multumesc! Pupici! 😘 💕

      Ștergere
  9. Îmi închipui ce joacă era pe pisica ta cu șoricelul cel pufos și chițăitor! :-) Pisicile noastre era tare speriate când vedeau jucării mișcătoare! :-)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bonny era caine. 😊
      Sunt amuzante cum reactioneaza, uneori, la astfel de jucarii. 😊
      Motanul Pufitica (nu mai e) nu se speria de jucarii miscatoare - le ataca; dupa ce se convingea ca sunt inofensive nu era prea interesat. In schimb, motanul pe care-l mai avem se ascunde pe unde apuca 😊 (lui ii place sa se joace numai cu motocei agatati pe snur)

      Ștergere
  10. Hazlie amintire ! Cât de drăgălaș era Bonny (îmi aduc aminte și de ai mei cățeluși...) ! Simpatic șoricelul și gălăgios !
    Pupici ❤️

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Foarte galagios soricelul! :))
      De cate ori vad poze facute in gradina ta ma gandesc la catelusii tai, dar si la pisoi... Si-mi tot sta pe... tastaura sa amintesc de ei ❤
      Pupici! ❤

      Ștergere

Va multumesc pentru ca sunteti aici. ❤️ Comentariile sunt moderate deoarece e singura metoda pe care o stiu sa nu pierd vreun mesaj si sa evit eventuale obraznicii ale unora la adresa prietenilor. Le public imediat ce accesez blogul. Multumesc pentru intelegere.