Da-i unui om putere

Nimic nu dezvăluie adevăratul caracter ca folosirea puterii. E ușor pentru cei slabi să fie blânzi. Majoritatea oamenilor pot suporta adversitatea, dar dacă vrei să știi cu adevărat un om, dă-i putere. Acesta este testul suprem. (...) - scria Bob Ingersoll, un jurist din secolul al XIX-lea, într-un eseu din 1884, referindu-se la Abraham Lincoln, despre care afirma că, deși a avut o putere absolută, a profitat de aceasta numai în numele binelui.

Prima despre care scriu e o femeie care nu mai e politician, dar vorba aia: o dată politician, mereu politician. A fost multe la viața ei; a trecut prin cel puțin două partide politice, a fost deputat... - greu de urmărit în cariera-i de comunicator, consilier, politician etc. Prin comparație cu ceilalți amintiți aici prin zisele lor, această femeie este una pe care o consider inteligentă, de aceea nu înțeleg de ce, uneori, dă cu bățul in baltă - probabil că și ei i s-a urcat puterea la cap? Doar întreb.

Cu ani în urmă, femeia se alăturase corului care consideră că ar fi un lucru bun ca votarea (electorală) să devină obligatorie. De curând, o revăd la tembelizor... reapărută din negura trecutului - ca mai mulți alții - ceea ce nu pare a fi semn bun: revenirea la ceea ce s-a renunțat în trecut ca fiind "nu bun" nu poate fi de bun augur (părerea mea). Și o aud zicând. De ce avem nevoie de comune cu trei mii de suflete? Care.. avem? Ea și cu cine au vreo fermă de x suflete/capete? Folosind verbul "a avea", comunele "le au", eventual, cei care locuiesc acolo - ei sunt proprietari de imobile (terenuri și/sau clădiri) și ei plătesc acolo taxe și impozite. Sau... corect ar fi: "În România sunt... comune cu trei mii de locuitori". Și de ce "suflete"? Oamenii sunt cetățeni, în democrație - populație, oameni, cetățeni... Sufletul n-are legătură cu politica. Ce vrea să pară, femeia?

Părerea altora despre cetățeni

Când cu azilele groazei (2023) ăia discutau despre loturi! Îți trimit un lot de 15... Nu 15 oameni (vai de capul lor), nu 15 cetățeni, ci un lot de 15. Unde am mai auzit "lot de oameni"? Mmmmm! Da! În cazul transportării oamenilor spre lagărele de muncă.

Un fost vicepremier afirma că și funcționarii publici sunt ființe umane... Și tot el a mai afirmat: Noi importăm și un alt tip de cultură în turism. Oamenii din Asia, de exemplu, sunt născuți să servească, între ghilimele. Pentru ei, a servi reprezintă o mare onoare. Ceea ce la noi nu prea este (...) V. aici: https://startupcafe.ro/patron-angajati-asia-servi-sluga-htm-7993

O brunetă cu plete, șefă a unui partid relativ recent înființat (partid parlamentar!) a afirmat, cândva, într-o conferință de presă, că oamenii sunt consumabile.

O altă femeie - șefă (atunci) la Camera de Comerț și Industrie BV, in perioada de tristă amintire când guvernul format din membri ai partidului democrat au mărit taxe și impozite, promulgând legi care au condus la închiderea a sute de firme - a declarat, râzând ironic, că nu e "afacere" firma cu un profit de zece mii de lei.

De curând, un vorbitor la TV a declarat ceva asemănător în aceste "zile de austeritate": o firmă cu profit de două mii lei nu merită să fie numită afacere. Acești inteligenți care-și dau cu părerea comparând, probabil, firmele unor cetățeni cu firmele unor sinecuriști (care au sute de contracte cu statul și duhnesc a politică) se gândesc, măcar o clipă, că aceste firme care nu "merită" statutul de "afacere" au angajați, au reinvestit parte din profit? Aceste firme cu profit mic și foarte mic plătesc salarii unor oameni, plătesc taxe și impozite tot mai mari, plătesc un preț tot mai mare pentru utilități etc.. Atunci când aceste firme, care nu sunt "afaceri" in mintea creață a unora, vor fi închise sute de oameni vor deveni șomeri - și statul le va plăti indemnizație de șomaj timp de șase luni, apoi nu-i va mai păsa de ei.

Prin anii 2020-2021, un individ medic din Timișoara s-a referit la femeile gravide ca fiind gestante (femele vivipare, altfel spus), iar la mulțimea de bolnavi (internați) din acei ani s-a referit ca fiind cohorte. Nu afirm că termenii ar fi profund greșiți, ci doar că au fost neinspirat aleși (cu sau fără intenție) in momente in care se urmărea obținerea încrederii cetățenilor.

Omul de rând

Sintagma om de rând continuă a fi folosită inclusiv de politicieni, jurnaliști și alții care apar la televizor, dar nu numai. De curând, am auzit-o din gura unui "analist economic" în legătură cu "reformele" economice (și nu numai) actuale: omul de rând își chivernisește bine banul.

Folosirea sintagmei e profund greșită având în vedere că într-o republică democratică oamenii sunt cetățeni, iar a spune/scrie "om de rând" arată mentalitatea vorbitorului - acest individ face diferența între oameni. Unii sunt "de rând"; ceilalți cum sunt? 

Cum s-o numi genul acesta de indivizi care când ajung să aibă bani mulți și/sau putere încep să creadă că sunt buricul Pământului?! Să le spună cineva că Pământul nu are buric.

Poate părea banală revolta împotriva unor asemenea exprimări, doar că exprimarea unora denotă părerea lor intimă despre cetățenii acestui stat, despre oameni în general. Și vor să li se acorde încredere?! Vor să conducă destine? E aproape clar: puterea îi smintește pe cei mai mulți.