14 iul. 2012

Poveste Parfumată - O plimbare parfumata prin padure


Mirosul este un vrajitor puternic ce te transporta peste mii de mile si prin toti anii vietii tale.
(Helen Keller)




Muntele intreg zambeste verii! Fagii sunt iar verzi, cu frunzele lor dintate; in varful fiecarei ramuri din cetinile brazilor si ale molizilor ciucurelul verde-deschis din primavara s-a transformat intr-o noua crenguta, nu mai e bun de adunat pentru “siropul de brad” cu gust si miros minunat. Se aude trilul mierlei si undeva, departe, se aude darabana ciocanitoarei. Vara imprastie pentru toate vietatile muntelui din cornul ei cu bunatati: seminte si boabe pentru ele. In scorburi putem da de pupeze… si daca nu le vedem le putem auzi: “up-up-up… up-up-up” Daca gasesti in vreo scorbura cuib de pupaza si iti aproii nasul simti un miros de acru, de amoniac si daca atingi puii mirosul iti ramane pe maini si te speli de zece ori pana trece. Pupaza scoate hrana si din “placintele” de pe pasune si de altundeva, dar nu din aceasta cauza miroase cuibul si puiul de pupaza, ci din cauza unei glande care secreta o materie vascoasa si care patrunde in penajul puilor, un sistem de aparare pus la punct de mama Natura. Pupaza adulta nu mai are acest miros.

Padurea nu este doar un labirint - la propriu - pentru cine nu o cunoaste si se abate de la potecile batatorite si marcate, ci este si un labirint de emotii vii… Un fosnet de frunze imi spune ceva, o adiere de vant poate aduce un parfum care sa-mi evoce anumite amintiri, un trosnet de crengute imi poate da de veste ca un animal e undeva aproape… Lumini si umbre se succed fara o anume ordine si privirea   poate juca feste. O plimbare prin padure este o adevarata poveste. Imi aminteste mirosul din copilarie, cand auzeam povesti cu feti frumosi care fugeau de vrajitoare si aruncau in urma lor piepteni cu dinti desi din care cresteau paduri inalte menite sa intarzie vrajitoarea cea rea din urmarirea ei, imi evoca adapostul haiducilor Andri Popa, Iancu Jianu dar si al lui Robin Hood.

Dar putine se pot compara cu farmecul padurii intr-o noapte cu Luna plina si cer senin. Vraja padurilor seculare este adancita in noptile senine. Imaginatia rupe barierele si imi pot inchipui orice pentru ca fiecare ram, fiecare tufis, fiecare trunchi - vertical sau cazut - arata altfel, pare ca prinde viata si este in miscare sub razele de Luna. Tacerea e mai adanca, intunericul mai dens, accentuat de razele astrului nocturn care dezvaluie forme ciudate. Un varf de cetina care atinge obrazul, un con de brad cazut, o crenguta care trosneste sub talpa pantofului pot baga groaza intr-un necunoscator care mai e si fricos de felul lui. De asemenea, se accentueaza sentimentul singuratatii, al neputintei omului in fatza Naturii. Apoi, ce-ti mai lipseste! “U-hu-hu-huhu-huuu” care suna adanc cavernos de undeva din misterul padurii. Cand se lasa tacerea aceasta pare mai grea, mai densa. Si iar, din alta parte: “u-hu-hu-huhu-huuu” - ca si cum toate duhurile au prins glas. Cand auzi acest sunet trebuie sa stii ca in apropiere este o poienita si, daca te grabesti, poti avea sansa sa vezi buha plutind curbat, in linie moale, aproape de pamant. In lumina Lunii un astfel de zbor pare ca face parte dintr-un vis pe care-l visezi, nu-l traiesti! Si auzi din nou acel hohot de ras scurt si infundat venind ca din alta lume.

Imi amintesc cum am pasit, in copilarie, prin padure… Aveam oarecare teama - pentru ca citeam povestile cu vrajitoare rele, povestea “Hansel si Gretel”… dar fiind si cu tata, incet-incet, padurea a inceput sa imi placa. M-a invatat tata sa deosebesc ciupercile otravitoare de cele comestibile. Mie-mi placeau acele umbrelute rosii cu picatele albe… dar cele bune pentru consum nu sunt deloc frumoase la vedere. Imi place parfumul ciupercilor… Nu mai stiu cum miroase iasca galbena… Are o culoare frumoasa dar o putem vedea doar la inaltimea trunchiului, ca o inflorescenta galbinoasa care poate distruge arborele pentru ca il seaca de seva. Si mai e iasca aceea care pare a fi o policioara intoarsa, ca si cum ar fi folosita de spiritele padurii… Aceste ciuperci pot ajunge la dimensiuni spectaculoase!

Imi amintesc plimbarile pe care le faceam, candva, prin paduri. Imi plac foarte mult - sunt misterioase padurile. Ai impresia ca intri si - sigur - vei reusi sa te descurci chiar daca te abati de la poteca. Dar nu e asa… Trebuie sa te orientezi dupa razele soarelui, dar aceste raze nu patrund intotdeauna printre coroanele arborilor inalti. In padure soarele nu mai are puterea pe care o are in mijlocul unei campii… si de aceea padurea e perfecta in zilele caniculare: e racoare!

Susurul izvoarelor pe care le intalnim uneori la baza unui arbore - dar cel mai adesea langa o stanca - ne incanta simturile, nu doar auzul. In apropierea izvoarelor sau paraiaselor simt o racoare… umeda si pare ca aerul are un miros deosebit, greu perceptibil dar si mai greu de descris. Apa rece, cristalina, are o savoare deosebita. Aceasta fantana arteziana naturala la baza unui arbore este un simbol al vesnicei reintineriri. La izvor se produc intalnirile providentiale, se infaptuiesc uniunile, aliantele, pactele. Apa e necesara vietii si anterioara nasterii lumii.

Muntele simbolizeaza in acelasi timp centrul si axul universului dar cea mai raspandita varianta a centrului axial al lumii este copacul. De-a lungul istoriei milenare civilizatiile i-au consacrat un cult. Stejarul era venerat in Galia, teiul in Germania, frasinul in Scandinavia, mesteacanul in Siberia, maslinul in tinuturie islamice, smochinul in India, bambusul in Japonia. Copacul, credeau anticii, inlesneste comunicarea dintre cer si pamant. Verticalitatea copacului, verdeata lui permanenta sau reinnoita la trei niveluri (al radacinilor, al trunchiului, al frunzisului) pun in legatura lumile celesta, aeriana si pamanteana. Seva lui este un fel de roua din adanc, iar fructele sale, mere din gradina Edenului, sunt hrana a nemuririi.
Legenda spune ca cedrul absoarbe energia proiectata prin Cosmos de om, o conserva si, la nevoie, o restituie. O daruieste cand lipseste in Univers, prin urmare in om si in tot ceea ce traieste si creste pe pamant. Se mai spune ca cedrul secreta fitonocide care distrug microorganismele patogene si purifica aerul. Incaperile lambriate cu lemn de cedru au mai putine bacterii pe metru patrat.

Patul de frunze moi pe care pasesti in liniste, mirosul de muschi umed si de pamant, copacii pe care vrei sa-i imbratisezi ca sa-i simti cum miros… sunt evocate de mai multe parfumuri, intre care Bois de Cedrat, de la Creed, in care lamaia si mandarina se imbina cu izul padurii de cedri sau She Wood, de la Dsquared, cu esente lemnoase. 

Povestea e inscrisa la Clubul Povestii Parfumate, tema din aceasta saptamana, propusa de Mirela: O plimbare parfumata in padure

10 comentarii:

  1. Interesante informatii despre pupaza. Nu le stiam. Iata ca si eu am mai aflat ceva azi :)
    Evocarea padurii la ceas de noapte e la fel, interesanta. Mai ales ca niciodata n-am innoptat intr-o padure. Pacat ca pe aceasta canicula nu putem locui in padure. Cred ca ar fi cel mai potrivit...dar...daca ne ratacim? :)
    She Wood are un flacon deosebit iar Bois de Cedrat are note de citrice, lucru ce ma face sa visez la el. Cred ca mi-ar placea. Poate ambele, mai ales ca sunt cu tenta masculina, cum imi plac mie parfumurile.
    Frumos ai scris despre padure :)
    Weekend cat se poate de placut iti doresc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Adevarul este ca (si) de pe blogul tau aflu chestiuni interesante! Sunt "colectionar" de chestiuni interesante... Asez informatiile intr-un sertaras si... cand am nevoie le gasesc :) Sigur, nu stiu toate amanuntele pe care le aflu dar - din vorba in vorba - imi "revin" informatiile si pot sustine conversatiile! :)
      Padurea, noaptea (parerea mea) chiar e fascinanta! Totul pare ireal!
      Multumesc pentru apreciere!

      Cele bune sa se adune!

      Ștergere
  2. :)) nici eu nu am stiut amanuntele despre pupaza ;) multumim!
    frumos ai descris plimabarile în padure, acum si în anii copilariei, cu farmecul parfumurilor emanate de fiecare frunza si ram.
    Interesante si aromele parfumurilor pe care le recomanzi! Trebuiesc probate neaparat! ;)
    Sa ai un weekend parfumat!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc, Carmen!

      Cand am descoperit Clubul Povestii Parfumate mi s-a (re)deschis "apetitul" pentru a scrie povesti! Imi plac povestile de cand ma stiu si - tot de cand ma stiu - incerc sa scriu frumos, in sensul ca imi doresc ca cititorul sa "simta" / "sa vada" ce povestesc. Stiu ca sunt departe de asemenea performanta dar ma simt incurajata si am ocazia sa scriu! :) Si pentru aceasta va multumesc voua, cei care scrieti in fiecare saptamana!

      O saptamana minunata iti doresc!

      Ștergere
  3. Bine te regasesc, draga Diana!
    Fiecare rand e frumos si are parfumul unei plimbari parfumate prin padurea proaspata! Îmi place mult Cultul Copacului, este un cult la care ader și eu și copacii au fost mereu sursa mea de inspirație în artă!
    Amănuntele despre pupăză sunt chiar interesante...Pădurea ta are și parfum de legendă, ceea ce e apreciabil.
    Excepționale parfumurile aduse de tine aici, Creed e senzațional, iar pe celelalt nu-l cunosc, dar mă tentează mult! Mulțumesc!
    Eu am publicat abia azi, împreună cu alți membri, dar pe săptămâna viitoare intră totul în normalitate, tema fiind Parfumul poșetelor din piele. Să ai o zi cât se poate de bună! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bine ai revenit, Mirela!
      Multumesc pentru aprecieri! Cum scriam mai sus, pentru Carmen: ma bucur tare-tare ca am ocazia sa scriu! Poate, in final, imi va placea ceea ce scriu. Da, imi place, dar am atatea critici sa imi fac! Incet-incet, voi reusi! Chiar daca e greu! Chiar e greu, pentru mine! :) "Stilul" care ma caracterizeaza e... "genul jurnalistic / reportaj". Dar eu vreau povesti! :)

      Trebuie sa recunoasc: nu cunosc parfumurile despre care am scris - dar stiu ca mi-ar placea sa le "probez" Imi plac foarte mult parfumurile dar sunt... conservatoare in materie...

      Ups! Parfumul posetelor din piele! O tema incitanta cu adevarat! Uau! Am apasat butonul "start", sa concep ceva pana Sambata! Numai maine nu-i Sambata! :)

      Cele bune sa se adune! O saptamana minunata iti doresc!

      Ștergere
  4. Am trăit şi eu evocarea ta. Ba chiar m-am dus direct în pădure...

    RăspundețiȘtergere
  5. Tocmai am citit povestea scrisa de tine! Si am ramas cu gandul... la padure! :)

    Viata fericita, Lili!

    RăspundețiȘtergere
  6. Bun gasit, Diana!

    Citit azi, zi caniculara, undeva la campie, m-am bucurat de naratiune ca de racoarea din mijlocul padurii despre care ai vorbit atat de frumos, Diana.
    Sa auzim de bine!

    Cu drag,
    Mihaela

    RăspundețiȘtergere
  7. Bine ai venit, Mihaela!

    Cand imaginatia functioneaza racoarea o gasim si sub razele fierbinti ale Soarelui! :)

    Multumesc pentru apreciere! Multumesc si pentru promovare :)
    Cu drag,

    RăspundețiȘtergere