9 apr. 2013

Parfumul unui sifonier - Poveste parfumata despre nesfarsit


In acel dulap masiv, negru, cu oglinda montata pe una dintre usi, erau depozitate fructe si saculeti cu plante uscate. Lemnul se crapase pe alocuri si copilul isi imagina ca poate bandaja acele rani lasate de Timp. Se atasase, efectiv, de acel dulap care mirosea a mucegai, a mere si a ierburi aromate. L-ar fi vrut in camera, dar era mare si greu, iar camera micuta.
Timpul zbura, dar gandul ramanea la dulapul din beci. Acum, la douazeci de ani, era timpul sa scoata dulapul la lumina si sa il bandajeze. Cu aceasta ocazie i-a aflat povestea.
Lucrat prin 1846, de un mester local, sifonierul a ajuns in beciul bunicilor in anul 1944, cand un farmacist evreu si-a gasit adapost acolo. Mai apoi, cand valul nebuniei s-a mai ridicat de pe mintea oamenilor, la traversarea granitei, n-a putut lua cu el nimic. Urma sa revina in vremuri mai bune pentru a-si relua viata de unde a fost obligat s-o intrerupa. Dar n-a mai fost sa fie. Fiica lui a venit, dupa multi ani, si n-o interesa ceea ce tatal ei depozitase acolo cand s-a ascuns de teama sa nu ajunga si el in vreun ghetou si de acolo calator pe drumul fara intoarcere spre Auschwitz-Birkenau. Ea a venit sa il cunoasca pe baietelul caruia tatal ei - la vremea cand ea nu exista - i-a salvat viata, reusind sa il intremeze atunci cand medicii nu i-au mai dat vreo sansa. Tatal spera sa se nasca intre cei doi o poveste frumoasa de iubire dar a fost sa fie o prietenie trainica, desi fiecare locuia in alta tara iar baietelul pe care il salvase era casatorit acum, avea copii si unul dintre copii era indragostit de un dulap.
L-a reconditionat si l-a oferit in dar tatalui a carui viata a fost salvata de un farmacist ascuns in beci de bunicii care si-au riscat libertatea pentru a salva un suflet. Salvarea farmacistului s-a dovedit a fi, mai apoi, salvarea propriului copil dar si cel putin a doua generatii. 
Dulapul mare, negru, cu oglinda intacta, parea acum pustiit, nu doar abandonat. Cel ale carui lucruri il ocupasera pana nu demult nu mai era. Un vag parfum de lavanda si ambra, (Brut 33 de la Faberge aftershave) razbatea din lemnul masiv, cu drag reinviat. Parca nimic nu se mai potrivea acum acolo dar nici inapoi in beci nu voia sa il impinga…

Randuri scrise pentru Clubul Povestii Parfumate a carei gazda e Mirela

14 comentarii:

  1. Diana dragă, nu e prima oară că apreciez ceea ce ești, ceea ce faci, Omul care ești. Te-am înscris cu plăcere, lăsând încă deschis tabelul, în mod excepțional încă o zi, deoarece va mai fi încă o poveste și am fost rugată. De ce nu?! Nu suport constrângerile și îmi face plăcere să citesc poveștile voastre oricând, nu să contorizez nepărat nr. de participanți. Calitatea poveștii e cea care primează, dar tu știi foarte bine acest principiu al meu.
    Pentru a salva un suflet merită să-ți riști libertatea. Pentru că nimic material de pe lumea asta nu se compară cu un suflet. Fiecare dispariție, moartea oricărui om ne afectează, direct sau indirect, pe toți. Nu e bine să ne prefacem că nu suntem implicați, să acceptăm să vedem în jur mereu răul, să-i lăsăm pe unii să ne facă rău, așa, fără motiv. ”Salvarea farmacistului s-a dovedit a fi, mai apoi, salvarea propriului copil dar si cel putin a doua generatii.” A meritat, a fost un gest uman, care a salvat mulți Oameni. Dacă nu poți face zilnic un bine, măcar nu face rău! Da, ar fi bine să audă mai mulți acest lucru.
    Superbă povestea ta, dragă Diana. Mă bucur mult că ai scris. Mii de gânduri bune trimit către tine, dragă prietenă! :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Omenia ar trebui sa fie prima optiune...
    Când eram elev, prin '60, in satul natal Pomi(SM) si in orăselul Seini(MM) se discuta, se bârfea, ca unii detin mobilier, vase, tacâmuri,..., provenite din jefuirea caselor evreilor deportati.Incet-incet am aflat grozaviile milenare...
    Am avut sansa sa aflu cateva momente istorie din surse implicate: colega Hirsch Helena a emigrat prin 1967-68; mi-a scris din SUA in 1969;apoi mi-a pierdut urma...; inginerul Vecsler Dan era cel mai bun rebusist de la IOR Bucuresti; mi-a clarificat si el cateva lucruri.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sărbători fericite de Paști, sănătate și belșug, gând curat și multă veselie alături de cei dragi! :)

      Ștergere
  3. Superba poveste de viata. Mi-a placut foarte mult cum ai adus in prezent povestea vechiului dulap, mijlocul fiind doar incapatanarea buna a unui tanar om. Nepotul unui alt OM. Pentru ca nu pot scrie decat cu majuscule acest cuvant.
    Pentru ca trebuie sa fii om cu adevarat ca sa ai curajul de a face acte de curaj aproape inconstient in vremuri atat de tulburi.
    Felicitari pentru poveste, Diana draga! :)

    RăspundețiȘtergere
  4. ce poveste,ce poveste!!
    omenia nu are cum,nu poate sa dispara atata timp cat macar un om stie sa fie OM!
    te imbratisez Diana!

    RăspundețiȘtergere
  5. Povestea ta este foarte frumoasa!Citind imi puteam imagina cu usurinta cele scrise de tine.
    Zona in care locuiesc a fost in jur 70% populata de evrei,iar la muzeu inca se mai pastreaza poze din vremea cand orasul era evreiesc.Arata uimitor.Imediat ce evreii au plecat,totul a disparut,aparand in loc tipicele blocuri cenusii.Mai exista mici portiuni care au ramas la fel ca atunci,dar nimeni nu se ocupa de renovarea acestora,deci e destul de posibil ca in maxim 5 ani sa devina doar gramezi de moloz.

    RăspundețiȘtergere
  6. Interesantă poveste de viaţă şi de istorie

    RăspundețiȘtergere
  7. Salut imi place blogul tau, vreau sa stiu daca te intereseaza un schimb de linkuri cu www.dvg-original.com , eu te-am adaugat deja.Astept raspunsul tau, Multumesc frumos.

    RăspundețiȘtergere
  8. Frumoasa povestea,dar te-a acaparat dulapul.Clar!inca il mai privesti si te gandesti la urmatoarea povestire,asa-i? :)...ne spui cum e in vacanta?sa ai totul minunat in suflet si in preajma ta!

    RăspundețiȘtergere
  9. Imi place foarte mult acest articol, si ar trebui sa gasim in mediul online mai multe de acest tip. Mai asteptam articole de acest gen, si nu ramane decat sa zic Bravo, si sa iti promit ca o sa citesc in continuare articolele postate pe acest site.

    RăspundețiȘtergere
  10. Iti doresc, din toata inima, un Paste Fericit, cu liniste si bucurie! :)

    RăspundețiȘtergere
  11. Nu ştiu unde ai dispărut, dar sper că ai sărbători frumoase. Hrisota a înviat!

    RăspundețiȘtergere
  12. Imi place foarte mult acest articol deoarece este atat de personal si este scris de o persoana care chiar are talent la scris

    RăspundețiȘtergere