Parfumul unui sifonier - Poveste parfumata despre nesfarsit

In acel dulap masiv, negru, cu oglinda montata pe una dintre usi, erau depozitate fructe si saculeti cu plante uscate. Lemnul se crapase pe alocuri si copilul isi imagina ca poate bandaja acele rani lasate de Timp. Se atasase, efectiv, de acel dulap care mirosea a mucegai, a mere si a ierburi aromate. L-ar fi vrut in camera, dar era mare si greu, iar camera micuta.

Timpul zbura, dar gandul ramanea la dulapul din beci. Acum, la douazeci de ani, era timpul sa scoata dulapul la lumina si sa il bandajeze. Cu aceasta ocazie i-a aflat povestea.

Lucrat prin 1846, de un mester local, sifonierul a ajuns in beciul bunicilor in anul 1944, cand un farmacist evreu si-a gasit adapost acolo. Mai apoi, cand valul nebuniei s-a mai ridicat de pe mintea oamenilor, la traversarea granitei, n-a putut lua cu el nimic. Urma sa revina in vremuri mai bune pentru a-si relua viata de unde a fost obligat s-o intrerupa. Dar n-a mai fost sa fie.

Fiica lui a venit, dupa multi ani, si n-o interesa ceea ce tatal ei depozitase acolo cand s-a ascuns de teama sa nu ajunga si el in vreun ghetou si de acolo calator pe drumul fara intoarcere spre Auschwitz-Birkenau. Ea a venit sa il cunoasca pe baietelul caruia tatal ei - la vremea cand ea nu exista - i-a salvat viata, reusind sa il intremeze atunci cand medicii nu i-au mai dat vreo sansa. Tatal spera sa se nasca intre cei doi o poveste frumoasa de iubire dar a fost sa fie o prietenie trainica, desi fiecare locuia in alta tara iar baietelul pe care il salvase era casatorit acum, avea copii si unul dintre copii era indragostit de un dulap.

L-a reconditionat si l-a oferit in dar tatalui a carui viata a fost salvata de un farmacist ascuns in beci de bunicii care si-au riscat libertatea pentru a salva un suflet. Salvarea farmacistului s-a dovedit a fi, mai apoi, salvarea propriului copil dar si cel putin a doua generatii. 

Dulapul mare, negru, cu oglinda intacta, parea acum pustiit, nu doar abandonat. Cel ale carui lucruri il ocupasera pana nu demult nu mai era. Un vag parfum de lavanda si ambra, (Brut 33 de la Faberge aftershave) razbatea din lemnul masiv, cu drag reinviat. Parca nimic nu se mai potrivea acum acolo dar nici inapoi in beci nu voia sa il impinga…

Randuri scrise pentru Clubul Povestii Parfumate a carei gazda e Mirela