Atentie sporita. MFC

Miercurea fără cuvinte, un joc al imaginilor pe blog la Carmen, 

Între vis și realitate.

Sursa foto: https://pixabay.com/users/dongda212-51254540/

Manual de educatie fizica

Anul acesta am aflat - cu deosebită mirare - că prin anii 2017, 2018, elevii din clasele a V-a și a VI-a au avut (sau ar fi trebuit să aibă?) manuale de educație fizică și sport. Ministrul "genunche" de la Educație in acea perioadă a considerat că se justifică niște cheltuieli cu tipărirea unor astfel de manuale. Desigur, între timp s-a renunțat (banii au ajuns unde trebuia). Interesant mod de a dezvolta, moderniza învățământul.

Toată lumea știe: pentru elevi, manualul școlar este un instrument de lucru și de informare în care sunt sistematizate temele existente în programa școlară la fiecare obiect de studiu și pe categorii de vârstă (pentru fiecare clasă). Manualul contribuie la organizarea procesului de învățământ, elevul obișnuindu-se să învețe (și) singur.

Atunci când a fost editat pentru prima dată manualul de educație fizică și sport cei mai mulți profesori, părinți, elevi au crezut că e o glumă. Dar nu a fost glumă, ci, practic, o risipă de bani - in opinia celor mai mulți; banii ar fi putut fi folosiți pentru ceva echipamente sportive, de exemplu. Cei cu ideea, însă, au susținut că un manual de sport e util ca instrument de predare - de formarea cunoștințelor teoretice - dar foarte util atunci când condițiile meteo nefavorabile, de exemplu, împiedică elevii să fie pe teren (multe școli - deși puține la nivel național - au săli de sport, deci nu s-ar fi pus problema condițiilor meteo).

În manualul de sport pentru clasa a VI-a - pe care am avut ocazia să-l răsfoiesc - scrie despre Avantajele poziției bipede a omului: 1. eliberarea membrelor superioare, care pot fi folosite la alte activități; 2. poziționarea la vertical a coloanei vertebrale și apariția curburilor normale la nivelul ei; 3. lărgirea câmpului vizual și a controlului asupra mediului înconjurător. Ceea ce au scris la punctul doi aș zice că e descrierea unei coloane vertebrale normale, sănătoasă, mai puțin unul dintre avantajele poziției bipede a omului.

Elevii de clasa a VI-a mai puteau afla din manual despre tonicitatea și troficitatea musculaturii, despre mobilitate și stabilitate articulară, despre cum se fac exercițiile pentru dezvoltare fizică armonioasă, despre cum să se dea peste cap, să se târască pe coate și genunchi, cum să se cațăre, despre viteza de deplasare pe direcții și pe distanțe variate și multe altele pe care le învață foarte bine doar practicând, fără a mai teoretiza alergarea, încolonarea pe un rând, pe două rânduri.

Se mai teoretizează in manual jocuri precum volei, baschet, handbal, fotbal, oină, baschet, torball, goalball (ultimele două sporturi de echipă pentru nevăzători și persoane cu dizabilități vizuale, putând participa/juca și cei fără probleme, acoperindu-și ochii) ș.a.

Pe ultima pagină, în câteva rânduri, printre poze și știați că...? elevii învață ceva despre fair-play. Fair-play-ul e o întreagă morală, un cod de legi, nescrise, străvechi ca și sportul. Fair-play-ul poate fi manifestat prin următoarele comportamente: respectă regulile jocului, respectă adversarul, respectă coechipierul, respectă deciziile arbitrului, felicită-ți adversarul, păstrează-ți calmul! Cine ar putea învăța, fără manual, ce înseamnă fair-play?!

Acest manual mi se pare util ca o frecție la picior de lemn. Educatorii de azi par a le da de înțeles copiilor că nu pot învăța să joace fotbal, să înoate, să meargă pe bicicletă etc. ( discipline sportive alternative) fără manual de educație fizică și sport. Poate, dacă Nadia Comăneci, de exemplu, ar fi beneficiat de un manual de educație fizică și sport ar fi fost și mai campioană.

Acest manual, deși subțirel, n-a făcut decât să mai adauge ceva in ghiozdanul destul de greu al copiilor - dar, ce bine că din manual învață copiii postura corectă a corpului.

Cheltuielile cu educația, ca procent din PIB (produsul intern brut), plasează România pe ultimele locuri in Uniunea Europeană. Altfel spus, deși e subfinanțat învățământul bani pentru manuale inutile s-au găsit.

Capital social pentru incurajare afaceri mici

Între multe altele, încurajarea cetățenilor pentru începerea unei mici afaceri - care să aducă venituri pentru o persoană, o familie, un grup - consider că se află la baza unei economii (mai) funcționale în orice stat; oamenii își câștigă banii lucrând pentru ei, altfel spus, și nu mai depind de salariile primite, de ajutoare sociale și altele de gen. Un om care muncește pentru el, făcând ceea ce-i place e și un om mai mulțumit, având satisfacții mai mari știind că "el comandă, el execută".

Cei care gestionează economia României par a face tot ce pot să distrugă orice inițiativă privată economică, orice mică afacere care abia mai are puls azi.

Cu ani în urmă au permis - pe lângă societățile cu răspundere limitată, pe acțiuni etc. - înființarea de persoane fizice autorizate, întreprinderi individuale, asociații familiale etc.. Erau forme de organizare mai simple, mai ieftine, cu mai puțină birocrație - mult mai convenabile decât formele "clasice" de organizare. În timp, diferența între "clasice" și noile forme de organizare s-a micșorat până la aproape a se identifica. Politrucii vorbeau (și atunci) de evaziunea fiscală pe care intenționau să o stopeze, vorbeau despre prea puțini bani care ajung in bugetul de stat - la fel ca și azi, cheltuielile din banii publici erau imense, firme de casă obțineau sute de contracte de la stat, funcționarii publici cu atribuții în materie nu se deranjau să blocheze conturile marilor datornici (dar blocau conturile celor care aveau datorie un leu, motivând că e un "sistem automat" care face asta - automat numai pentru "fraieri", se știe).

Atunci, ca și azi, se lua pielea de pe micii întreprinzători și parte din bani erau direcționați - sub formă de subvenții, de regulă - spre companii de stat falimentare unde - ca și azi! - angajații primeau prime de performanță, iar șefii, pe lângă primele de performanță uriașe, aveau salarii uriașe.

Azi, un angajator care are nevoie de trei angajați, între care unul numai cu jumătate sau cu un sfert de normă, e obligat să plătească pentru un contract de 2-4 ore taxe ca pentru un salariu întreg: asigurări de sănătate, de pensie, de șomaj, impozit pe salarii etc.

Mai sunt multe de spus, dar e cazul să ajung la capitalul social necesar pentru înființarea unei firme.

Capital social înființare firmă

În Legea nr. 31/1990, a societăților comerciale, scria: capitalul social al unei societăți comerciale cu răspundere limitată (S.R.L.) nu poate fi mai mic de 200 de lei și se divide în părți sociale egale, care nu pot fi mai mici de 10 lei. Sigur, in anii 1990 banii aveau alta valoare și 200 de lei nu era o sumă mică, dar nici imposibilă, plus că o parte a acestui capital putea fi aport în natură.

Capitalul social la înființarea firmei a rămas 200 de lei până în anul 2020 - această sumă nu "produce" venit pentru bugetul de stat. În anul 2020, apare Legea nr. 223 (M.Of. 1018/noiembrie 2020), care modifică Legea 31/1990 și în privința capitalului social - se dorea încurajarea micilor afaceri, debirocratizarea și simplificarea procesului de înființare firme. Legea modificatoare se referea astfel la capitalul social: capitalul social al unei societăți cu răspundere limitată se divide în părți sociale egale - fără a se menționa o sumă. Altfel spus, o firmă cu trei asociați, de exemplu, putea avea un capital social de cel puțin 3 lei (capitalul social nu poate fi mai mic de 1 leu). Sigur, celor care doreau să acceseze fonduri, să contracteze credite li se recomanda să depună un capital social mai mare.

Ce vor guvernanții in august 2025 cu privire la capitalul social

În timp de mare deficit bugetar pe post de bau-bau și în "încercarea" de a micșora acest deficit, pe lângă majorări de taxe și tăieri de sporuri, salarii, burse pentru elevi/studenți și alte venituri, capetele drepte din coaliția guvernamentală s-au gândit să mărească acest capital social de înființare la 8000 de lei! Pe bune? La ce ajută pentru bugetul public aceste sume? La ce e utilă pentru economie, in general, majorarea capitalului social al unei societăți cu răspundere limitată?

Firmele au un an spre doi ani pentru a majora capitalul social sau vor fi radiate. Sigur, firmele/cetățenii pot opta pentru altă formă de organizare, la început, forme pentru care nu e necesar un capital social.

Capitalul social e relevant pentru firmă - fiind mare, poate atrage investitori, e util pentru desfășurarea activității; e relevant pentru asociați... etc. Oh, da! Are și o funcție de protecție a creditorilor! Ar fi de râs dacă n-ar fi de plâns! Să fie siguri creditorii societății că există suficiente resurse financiare pentru a-și recupera datoriile in cazul in care societatea nu poate face față obligațiilor sale financiare. Sunt sigură că politicienii nu-s naivi - n-au cum să justifice această majorare in ideea că ar avea funcționarii statului de unde să rețină eventuale sume datorate de firmă către bugetul de stat.

Un capital social mare dă o notă de seriozitate, dar nu o garantează. Cu 8000 lei capital social România va fi peste media U.E., dar sub Germania. Cele mai multe state au un euro sau fără limită minimă.

De ce s-a optat pentru această modificare în această perioadă în care s-a pornit un "program" pentru a diminua deficitul bugetar știu doar cei care au strecurat șopârla.

Un fel de concluzie

Politicienii - de regulă, prin intermediul unor "analiști economici" - încearcă să ne mintă că investitorii sunt interesați de mărimea capitalului social al firmei, care, dacă e mare, indică seriozitatea firmei. 😂 Investitorii nu sunt interesați de profitul unei firme, de cifra de afaceri, ci de capitalul social. O firmă care are capital social 200 lei și profit anual, in ani consecutivi, de vreo juma' de miliard de lei e total neinteresantă!

Politicienii încearcă să ne păcălească cum că fiind capitalul social mare funcționarii pot recupera ușor datoriile firmei către bugetul de stat.

Capitalul social nu e o sumă blocată permanent; banii circulă, sunt utilizați în interesul societății, chiar și în prima zi după ce aceasta a fost înființată.

Constituție, art. 45 - Libertatea economică: Accesul liber la o activitate economică, libera inițiativă și exercitarea acestora în condițiile legii sunt garantate.

Nu te descurci pe cont propriu pentru că legile meșterite de politruci nu-ți permit sau te duc in faliment? Nicio problemă! Timp de șase luni ai asigurat ajutorul de șomaj! Ce faci după șase luni, dacă nu găsești un loc de muncă? Te înscrii pentru ajutor social, dacă îndeplinești condițiile. Ce tot atâta independență financiară? Nu-i suficient că suntem o țară cu cei mai mulți proprietari de imobile? (vorbește lumea) Vrem să fim și o țară cu cei mai mulți întreprinzători privați? Mai mare rușinea; nu?

Un cetățean independent financiar e mai greu de controlat/manipulat de politrucii care dețin puterea politică, dar și de cei aflați în opoziție.

Actualizare 25 august 2025

În ședința de guvern de azi s-a pus în discuție majorarea diferențiată a capitalului social pentru firme: 400 de lei pentru cele mici, 5000 de lei pentru cele mijlocii, 8000 ce lei pentru cele mari.

Crescuti printre pietre. RiO

Pare că întâlnim viața și unde ne așteptăm mai puțin; așa consider, conform imaginilor alese pentru Reflexii in oglindă, joc inițiat de SoriN și găzduit azi de Carmen pe blogul Între vis și realitate.

Sursa foto: https://pixabay.com/users/olliwittmann-51421379/

Aurora boreală (aurore polare sau luminile nordului) e o priveliște destul de rară (în septembrie și martie pot fi văzute mai des aurorele boreale; cercetătorii afirmă că în acest an vor fi mai intense, mai dese cavde obicei - ceva legat de ciclul Soarelui, o dată la 11 ani).

Luminile nordului le-am văzut numai in poze și filme; văzute chiar și numai filmate le consider fascinante. Aurora boreală e imprevizibilă și misterioasă - știu cum se formează, dar tot o consider misterioasă; e mereu altfel și când apare, noaptea (între orele 19 și 2 se zice că avem șansa să ne bucurăm de frumusețea lor), senzația cred că e... greu de descris în cuvinte. Aurora boreală apare din senin, căzând ca o ploaie argintie pe cerul nopții, învolburându-se, dansând pe orizont grațioasă, delicată și tăcută. Luminile nordului strălucesc o vreme, apoi dispar. Rămâne numai amintirea lor și cred că această amintire rămâne mereu cu cei care le-au văzut în realitate - o amintire uimitoare, specială, unică.

Peisaj alb. MFC

Miercurea fără cuvinte, joc cu imagini la Carmen pe blog: Între vis și realitate.

Sursa foto: https://pixabay.com/users/g_lupan-49694949/

Casa de pe plaja. MFC

Miercurea fără cuvinte, un joc al imaginilor, găzduit de Carmen pe blogul Între vis și realitate. 

Sursa fotografii: https://pixabay.com/users/christina9999-42003618/

Progres, stiinta, filosofie. Solilocvii

Ideea de progres e singurul contact cu spiritualitatea pe care îl au oamenii inferiori; cei care participă la o viziune materialistă, inertă a lumii. Ideea de progres înseamnă, pentru ei, evoluția spre un mai bine. E, in orice caz, o construcție mentală cu o bază etică. E, de altfel, terenul care poate fi fecundat de un mesaj spiritual adresat omului ca atare. Prin faptul că omul de rând acceptă progresul, implicit acceptă orice mesaj care face apel la voința lui de om, la o devenire meiorativă. Ideea de progres, credința în posibilitatea și realitatea istorică a unei deveniri și perfecționări - înlocuiește, într-un om inferior, funcțiunea esențial umană a mântuirii. De aceea numai un om preocupat de mântuire se poate dispensa de credință în progresul omenirii.

Când o știință se pierde, se observă o mulțime de oameni care o practică. De aceea, in zilele noastre - când incomprehensibilitatea simbolului e patentă, când contemplația metafizică și mistică e aproape imposibilă, când magia e complet pierdută - se pot vedea atâția teozofiști, ocultiști pseudo-metafizicieni, mistici și mistificatori. O țară poate pierde o știință, dar niciodată pe cei care le practică.

Știința: gândire orizontală, in două dimensiuni, se poate întinde ad infinitum fără să ajungă la o formă solidă.

Filozofia pură: verticală, se înalță în pură speculație dialectică până ce se sufocă și obosește.

Sistemele de gândire nu dispar prin critică sau prin discuții, ci cad o dată cu creația altui sistem de gândire. Și primul era, însă, logic, coerent și demonstrabil. Oamenii vedeau perfect cu acel sistem. Dacă a întâmpinat critici, ele nu l-au putut zdruncina. Istoria științelor ne învață acest important fapt: că numai o nouă creație, o nouă metodă, poate avea rezultat - iar nu critica celor vechi. Oamenii trebuie să vadă altfel.

Critica cosmografiei geocentrice sau a celorlalte teorii "false" din antichitate nu a condus la nimic, tocmai pentru că ele erau coerente, clar-văzătoare.

O reformă a metodologiei științei și culturii moderne nu va fi posibilă prin critică, arătându-li-se insuficiențele și contradicțiile. Reforma se va împlini prin crearea unei noi metode, mai ample și mai justificabile, prin care oamenii să poată vedea și înțelege mai mult decât prin metodele actuale.

Postare pentru jocul Citate Favorite găzduit de Suzana pe blogul Floare de colț.

Fragmentele sunt copiate din cartea Solilocvii, Editura Humanitas, București, 1991, scrisă de Mircea Eliade (28.02.1907 - 22.04.1986) și publicată prima dată în anul 1932, cu titlul Soliloquii.

Mircea Eliade despre cărticica din care am citat: Filosofie nu se află in aceste pagini. De aceea unii vor descoperi contradicții; dar pe planul sincerității nu există contradicții, după cum nu există contradicție în experiență. O experiență ia locul altei experiențe, nu o contrazice.

Gnom langa apa. RiO

Ador spiridușii (și basmele), și-am adus un Gnom aici, la jocul Reflexii in oglindă, inițiat de SoriN și găzduit azi de Carmen pe blogul Între vis și realitate.

Foto făcută cu IA: https://pixabay.com/users/elf-moondance-19728901/

Gnomii sunt spirite supranaturale de mici dimensiuni; trăiesc sub pământ, în peșteri, dar și în alte locuri greu accesibile, ascunse. Se bucură de grădini și de păduri; se pot adapta la majoritatea condițiilor de viață cât timp există hrană suficientă - sunt vegetarieni. Există mai multe tipuri de gnomi: de pădure (se arată extrem de rar omului), de grădină (acestuia îi place mai mult omul și îi place să spună povești), de fermă, de casă, de dună, de munte ș.a. (unii locuiesc în copaci, unde au o intrare secretă).

Nu sunt văzuți pentru că vor să se ascundă de oameni - îi consideră pe oameni risipitori de resurse care distrug mediul înconjurător, lumea gnomilor, între alții. Totuși, ocazional, îi ajută pe oamenii care sunt harnici și demni. În unele tradiții, gnomii îi ajută pe oameni să-și aranjeze grădinile, intervenind în timpul nopții; în timpul zilei se transformă in piatră - se presupune că gnomul s-ar transforma in broască atunci când soarele se ridică pe cer, dar e mai răspândită credința că puterea razelor de soare il transformă in piatră.

Uneori sunt răutăcioși, jucându-le feste oamenilor și altor ființe, dar nu sunt răi. Sunt deținătorii unor cunoștințe străvechi și au faima de a fi înțelepți

Cine are grădină - reprezentare a lumii naturale - poate fi sigur că sunt pe acolo câțiva gnomi. 😊 Conform folclorului, gnomii sunt protectorii pământului și comorilor; in subteran, ei păzesc metalele și pietrele prețioase - sunt meșteșugari și artizani pricepuți când e vorba de prelucrarea metalelor și pietrelor prețioase. Sunt cunoscuți ca muncind din greu.

În timp ce gnomii de gen masculin își văd de prelucrarea metalelor și a pietrelor și se mai arată prin grădini, gnomii de gen feminin rămân în subteran, unde au grijă de adăposturi, de copii și unde pregătesc plante medicinale.

Gnomii sunt gardienii pământului, dar nu numai. Ei au grijă de case, de grădini, de natură, protejându-le de hoți, împiedicând dăunătorii să facă ravagii. Sunt considerați "aducători de noroc", motiv pentru care unii oameni așază în grădinile lor pitici din piatră.

Pe crestele muntilor. MFC

Miercurea fără cuvinte la Carmen, Între vis și realitate.

Foto de la: https://pixabay.com/users/adammarcus02-18454740/