Solii care se arătau înaintea domnitorului – fie că veneau
de la împărat, fie că de la rege – dacă nu erau îmbrăcați în chip ales și nu știau
să răspundă la întrebările lui erau trași în țeapă pe loc, și le spunea: “Nu eu
sunt vinovat de moartea ta, ci stăpânul tău sau tu însuți. Dacă stăpânul tău, știindu-te
puțin la minte și neînvățat, te-a trimis la mine, la un stăpânitor înțelept,
atunci stăpănitorul tău te-a omorât, iar dacă ai îndrăznit chiar tu să vii,
nefiind învățat, atunci tu însuți te-ai omorât”.
Solul polon
Un sol, mare boier și de neam din Polonia a fost trimis la Țepeș
de Matei, craiul unguresc. Cei doi luau masa în camera plină de leșuri – zice o
poveste slavă. În capul mesei solul vede o țeapă poleită cu aur, mare, groasă.
Domnitorul îl întreabă dacă știe pentru cine e pregătită acea țeapă. Răspunsul
solului este unul înțelept, care îl scapă de la moarte: “Stăpâne, pare-mi-se că
vreun boier a greșit înaintea ta și vrei să-i faci o moarte mai cu cinste”. Când
Dracula îi răspunde că țeapa este pentru el, solul zice: “Stăpâne, dacă voi fi
săvârșit ceva vrednic de moarte fă ceea ce vrei, pentru că tu ești un judecător
drept și nu ești tu vinovat de moartea mea, ci eu singur”.
Nu numai că a fost eliberat, dar a primit și multe daruri și
Vlad Dracul l-a lăudat și i-a spus că poate merge în solie și la alte stăpâniri
mai mari pentru că știe să vorbească.
Solii turci
In una dintre naratiunile rusesti – despre care se spune ca
ar fi ajuns cartea de capatai a lui Ivan cel Groaznic – apare un episod in care
Vlad Tepes e descris cum da ordin sa se bata in cuie tichiile pe care solii nu
si le-au scos (desi si-au desfasurat turbanele). Cand domnitorul i-a intrebat de
ce-si lasa pe cap tichiile ei au raspuns ca “asa e obiceiul”, iar Tepes, dupa
ce le-au fost batute in cuie, i-a trimis inapoi la sultan cu mesajul “sa nu mai
trimita obiceiul sau la alti mari stapanitori”.
(intr-o varianta ruseasca e vorba despre soli francezi)
*
La începutul anului 1462, Vlad a lansat o campanie împotriva
turcilor pe Dunăre, omorând peste 38.000 de oameni. Datorită faptului că
emisarii au refuzat să-și dea turbanele jos în fața sa, Vlad s-a asigurat că
emisarii vor rămâne cu ele așa, poruncind să le fie bătute în cuie pe capete.
De asemenea, refuzul dat cererii unor emisari turci de a plăti tribut, l-a înfuriat
pe sultanul Mehmed (Mahomed al II-lea, Cuceritorul). Acest gest de împotrivire
a fost riscant, armata sultanului Mehmed al II-lea fiind cu mult mai puternică
decât cea a Țării Românesti. Când sultanul a aflat despre execuția brutală a
celor doi trimiși ai săi, acesta s-a hotărât să-l scape Vlad o dată pentru
totdeauna. Astfel, sultanul a ordonat lansarea unui masiv atac asupra Valahiei,
cu scopul de a o transforma într-o provincie turcească. A intrat în Țara
Românească avâmd o armată de trei ori mai mare decât cea a lui Vlad Tepes. Găsindu-se
fara aliati, Vlad al III-lea a fost nevoit să se retragă la Târgoviște, să-și
ardă propriul sat și să otrăvească fântânile din drum, pentru ca armata
turcească să nu găsească nimic de băut sau de mâncat în drum. În iarna anului
1462, Vlad a reușit să obțină multe victorii. În timpul unei invazii, când
sultanul, epuizat, a ajuns aproape de capitală, s-a confruntat cu o vedere înspăimântătoare:
mii de țepe susțineau îmbrăcamintea a peste 20.000 de captivi turci, o scenă
terifiantă care a fost poreclită mai târziu “Pădurea Țepelor”. Această tactică
de teroare a avut efectul scontat. Imaginea a avut un efect puternic asupra
celor mai de încredere ofițeri ai lui Mehmed, iar sultanul, obosit si
înfometat, a recunoscut înfrângerea și s-a întors la Istanbul (Victor Hugo, în poemul
“Legende des Siècles” – Legendele Secolelor – amintește acest incident). Victor
Hugo redă felul în care Vlad Țepeș a întămpinat armata sultanului Mahomed
al-II-lea venită să cucerească Țara Românească. Înaintând spre Targoviște, oștenii
armatei turcești au fost îngroziți de priveliștea oferită de Țepeș: case arse,
câmpii pârjolite, și fântâni cu apa otrăvită.
Dupa retragerea din teritoriul Valah, Mehmed l-a pus pe Radu
cel Frumos, fratele mai mic al lui Vlad Țepeș și favoritul turcilor la tronul
valah, în capul armatei turcești. Acesta, alături de detractorii lui Vlad, și-a
urmărit fratele până la castelul Poenari, de pe Argeș.
Conform legendei, atunci a fost momentul în care soția lui
Vlad, pentru a scăpa de temnița turcească, s-a sinucis aruncându-se în apele
unui afluent al Argeșului, care azi e numit Râul Doamnei.
Alte povești despre domnitor:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Va multumesc pentru ca sunteti aici. Comentariile sunt moderate deoarece e singura metoda pe care o stiu sa nu pierd vreun mesaj si sa evit mesajele nepotrivite. Le public imediat ce accesez blogul. Multumesc pentru intelegere.