23 oct. 2016

Câinii şi pisicile finanţează societatea

Câinii, pisicile - dar şi alte “vietăţi de casă” - finanţează, indirect, societatea. Deţinătorii acestor fiinţe nu cumpără numai strictul necesar lor, ci cumpără în plus faţă de ceea ce cumpăra cei care nu au in grija vreo “vietate de casă”, pufoasă sau nu, oferind, indirect, locuri de munca pentru mii şi mii de oameni.

Nu o dată am auzit comentarii de genul “mai bine creşti un copil decât un câine” sau… “oamenii mor de foame şi tu îmbraci câinele”… şi multe altele. Cred ca indivizii care fac astfel de comentarii ar face apoplexie de-ar şti căţi bani dau unii pentru acvarii cu peşti exotici sau pentru reptile exotice! Din fericire pentru sănătatea cârcotaşilor cei care au acvarii nu plimbă peştii in lesă (şi nici şerpii; iguană in lesă am văzut, prin alte părţi de lume).

Duminica trecută, într-o staţie de autobuz. Un cuplu de tineri aştepta autobuzul. Ea ţinea de lesă un minunat câine Labrador, alb, cu o zgardă sofisticată. Afară ploua şi căţelul se bălăcea într-o baltă. Fata l-a tras din apă şi l-a şters cu un prosop pe care, se pare, îl avea cu ea special pentru astfel de situaţii.

O doamnă in vârstă, cu basma neagră legată sub bărbie, cu câteva fire de salcie in sacoşă, mă priveşte cu ochi mari, negri, umbriţi de cearcăne, şi spune: “cu banii pe care-i cheltuiesc cu câinele ăsta ar hrăni o familie”… Am ridicat din umeri şi mi-am ferit privirea. Din respect pentru vârsta ei m-am abţinut să-i spun ce gândesc despre cei care fac astfel de comentarii.

Oamenii care au in grijă fel şi fel de vietăţi “dau de mâncare”, indirect, la mai mulţi oameni decât îşi imaginează unii (de regulă cei care au… gândire scurtă). In fabricile / atelierele unde sunt lucrate toate produsele pentru animale, începând de la alimente, medicamente, vaccinuri şi terminând cu jucării sau alte “răsfăţuri” lucrează oameni care sunt plătiţi pentru asta – au salariu, altfel spus, şi îşi pot întreţine familiile. In magazinele care vând aceste produse sunt alţi oameni care trăiesc din ceea ce cumpăra iubitorii de animale. Medicii veterinari, asistenţii etc. tot din banii iubitorilor de animale au venituri - o pot ţine aşa mult şi bine, dar cred că s-a înţeles ideea.

Firmele care fabrică astfel de produse şi magazinele care le vând, cabinetele medicale etc. plătesc un sac de bani ca taxe la stat – taxe şi impozite in care intră şi cota pentru persoanele cu dizabilităţi şi cotizaţiile pentru şomaj, pensie, sănătate ale angajaţilor (şi altele), nu doar impozitul pe venit / profit. Cu alte cuvinte, indirect, cei care au in grijă animale “de casă” contribuie şi la bunăstarea societăţii, in general. Cât timp ei cumpără produse bugetele locale şi / sau de stat se alimentează din banii pe care ei îi cheltuiesc să-şi “răsfeţe” animalele de casă. In plus, persoanele fizice române nu pot cere rambursarea taxei pe valoarea adaugată (TVA), deci sunt bani care "ramân" la stat.

Imaginaţi-vă că toate aceste animale şi păsări “de casă” nu ar mai exista… Toţi cei amintiţi mai sus şi-ar pierde – cel puţin temporar – locurile de muncă, ceea ce înseamnă că ar rămâne fără sursa de venit necesară pentru a-si hrăni familia, a-şi trimite la şcoală copii ş.a.m.d. Statul – societatea – ar pierde saci de bani din taxele şi impozitele care nu ar mai fi virate.

Aşadar voi, aceia care atunci când vedeţi un om care-şi plimbă câinele aveţi ceva de comentat, gândiţi-vă că oamenii care au în grijă animale hrănesc mai mulţi oameni decât veţi hrăni vreodată voi, cârcotaşii. 

2 comentarii:

  1. "Gura lumii n-o astupa nici pamantul!" Parca asa era zicala...
    Dupa cum spuneam candva, chiar riscand repetitia, oamenii nu prea mai gandesc. Doar reactioneaza. E greu de indreptat aceasta situatie. Pentru a intelege subiectul in maniera expusa atat de complex in articolul tau ar trebui sa inteleaga cu adevarat mecanismele din spate. Tu vei spune ca este de domeniul evidentei. Un om in varsta care isi dramuiete banii de dimineata pana seara si traieste sub spectrul saraciei, ce ar trebui sa faca? Si cum sa-si schimbe brusc gandirea? Si cum sa inteleaga ca i-ar fi mult mai bine, daca si-ar schimba-o? Este din nou complicat...
    Asa ca draga Diana, mi-ar placea sa cred ca am putea schimba lumea, dar subiectul cred ca merita gandit mai intens...pentru a gasi metoda!!!
    O duminica frumoasa iti doresc cu drag! Pe la mine e ceata, dar e bine si asa... <3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. “Gura lumii numai pamantul o astupa” (Anton Pann, Povestea vorbei). Cum ai scris-o tu devine mai… complexa si – nu avem de unde sti – insa ar putea fi adevarat. :) Imi place ideea!

      “Nu poti invata un caine batran trucuri noi”, se zice. :)
      Sunt multi cei care inteleg “mecanismele” si, totusi, le ignora – nu gandesc din aceasta perspectiva fie pentru ca nu pot vedea, fie ca nu vor sa recunoasca.
      Saracia nu exclude demnitatea si nu exclude… neamestecul in viata altora. :)
      De-ar fi dispusi sa asculte multi ar intelege cam cum merg lucrurile, dar fiecare e “indragostit” de propria opinie si e sigur ca are dreptate. :) Multi te privesc, te vad ca dai din buze, dar intelegi usor ca toate cuvintele tale se lovesc de ei ca ploaia de stanca.
      Nu voi avea vreodata bani sa cumpar pentru caine lesa si zgarda din aur cu diamente, dar nu m-am gandit o clipa ca cei care fac asta ar putea hrani un sat intreg din banii pe care-i dau pentru “bijuteriile” cainilor. Am zambit, doar, poate ironic, considerand fara sens sa faca cineva asta, dar daca asta e placerea lor… Sunt banii lor. :) In plus, n-as avea de unde sti cate donatii fac cei care au zgarda cu diamante pentru caine. Insa… cine stie? Poate ca la o varsta inaintata voi pierde controlul asupra mintii (sper ca nu!) si voi gandi strâmb rău de tot… :)

      Metoda… Semanam seminte si pe stanci :) Cateva vor rodi… Macar una, poate, va rodi pe stanca – si e un pas spre schimbare. Sper, Suzana draga, sper! :) (cu vreo cateva postari in urma scriam ca mi-am cam pierdut speranta – iata ca acum m-am razgandit) :)

      Multumesc! Zile fericite iti doresc, cu drag! Sa ai o saptamana minunata! <3

      P.S. Pe pagina FB “Brasov, orasul sufletului meu” sunt doua foto facute ieri dimineata, la distanta de cateva minute si o lungime de strada: in prima zona era ceaţă (abia se vedeau cladirile), in a doua stralucea soarele. Ce vreme aiurita! :)

      Ștergere